26 aprilie 2010

Vis


Ladies Beach-Kusadasi

Este asa de frumos sa visezi,sa speri ca totul o sa fie bine;nu ne costa nimic sa visam,este pe gratis si nimeni nu ne poate patrunde in ganduri sa ni le fure;uneori este bine sa speri,sa iti faci iluzii,sa iti alcatuiesti propriul scenariu pentru ca nu ai ce pierde. Sa visezi nu inseamna sa fii un om optimist,trebuie sa avem putina imaginatie sa putem visa,sa putem spera. Chiar daca uneori situatia nu e tocmai roz, daca incepi sa visezi,cat de putin,sa te gandesti la viitor si la faptul ca ceva se va indrepta,asa va fii.
Poate va intrebati de ce am postat o imagine cu marea;am un motiv ,pe care nu il pot impartasi acum pentru ca nu imi place sa spun ceva pana nu ma vad in fata faptului implinit.Dar daca mi se va indeplini visul o sa vi-l impartasesc si voua...oricum poza este facuta de mine....in 2009,in Turcia(Kusadasi); poate toata lumea stie(sau aflati acum) ca sunt innebunita dupa Turcia,dupa mare,dupa Kusadasi si tot ce tine de Turcia. Nu stiu de ce,de cand eram mica am avut aceasta atractie spre o tara pe care poate nu o cunoasteam si nu o intelegeam pe vremea aceea pentru ca eram prea mica. In anul 1997(aveam vreo 7 anisori) am mers prima data in aceasta tara.Eram mica,intr-adevar dar ceva ma atragea de pe atunci;soarele,marea,plaja,jocul in nisip,eram fascinata de toate aceste lucruri;parintii imi spun ca deveneam in "ingeras" cand ajungeam acolo,ma cuminteam instantaneu,iar ei saracii nu aveau nici macar o explicatie pentru comportamentul meu "ciudat".In fine,toate aceste lucruri au ramas acum in trecut,sunt doar o amintire....prezentul conteaza..si cel mai important este faptul ca nu ma pot dezlipi de mare...o sa urmeze multe alte postari despre Turcia si despre Kusadasi asa ca prefer sa nu va dezvalui tot misterul acum,in acest post:)
Oricum,marea e prezenta tot timpul in mintea mea,in visul meu,in imaginatia mea;inchid ochii si aud valurile care se sparg la tarm,inchid ochii si vad marea(are o culoare ce nu poate fi descrisa-nici albastra,nici verde),inchid ochii si parca simt nisipul ce ma arde,inchid ochii si aud un pescarus...
Este frumos sa visam,sa speram,sa ne dorim sa realizam multe lucruri in viata;e frumos sa ne facem planuri(chiar daca uneori nu ni se implinesc),e frumos sa poti sa mai speri,e frumos sa ai un ideal in viata........totul consta intr-un VIS.....




































19 aprilie 2010

Mmm






Mmmm..va fac pofta??Poate da,poate nu.Dar uite ca atunci cand omul este in lipsa de inspiratie si nu mai stie despre ce sa scrie pe blog isi gaseste:)) Cred ca si daca mi-ati da o poza cu un mar as scrie 100 de randuri:)) Eeee..nici chiar 100 dar 99 cu siguranta.
Si uite ca azi s-a intamplat sa dau peste poza aceasta si m-am gandit sa ma laud si eu cu "tortul" de sambata,pe care nu eu l-am facut,bineinteles:P Eee..mai am si bucatari in familie:)) Eu inca nu sunt pasionata de prajituri si torturi.
Cat eram eu de vesela acum 5 minute,cu gandul de a scrie despre acel tort "magnific" si acum a inceput ploaia si mi-a taiat tot elanul pe care il aveam. Anyway,daca va intrebati din ce e facut tortul nu stiu sa va raspund la intrebare pentru ca nu am vazut ce ingrediente s-au folosit:)) Stiu doar sa va spun ca a fost bun.Am mancat o felie,hai sa spun doua pentru ca nu ma omor dupa torturi sau prajituri. Mie daca imi dai o ciocolata m-ai facut fericita.
Azi am avut o zi chiar...frumoasa...a fost interesant..cam toti nervii si supararea pe care am avut-o zilele astea mi-a trecut.Ma simt din nou ok,nu mai am impulsivitatea aia de acum cateva zile...sunt mai calma si mai happy:P
Ploua si iar ploua:(( Urasc zilele ploioase,zilele cu ninsoare,zilele friguroase.Imi dau un sentiment ciudat,de lene:)))
Azi sunt pusa si pe mistouri:)) Sunt glumeata azi:)) Asa ca nu va luati de mine daca vedeti ca sunt mai zapacita:))
Si ca sa nu aberez si mai mult o sa inchei aici fericita ca am reusit sa scriu ceva pe ziua de azi:))
V-am pupat

18 aprilie 2010

New


O prietena mi-a spus ieri:"stii ce ar trebui sa scrii pe blog?lucrurile importante pentru tine si frumoase,care te-au facut sa zambesti".Ea a spus ca isi da cu parerea dar a avut o idee superba pentru ca de acum nu vreau sa mai scriu despre lucruri triste pentru ca nu ma reprezinta. Sunt o persoana optimista si vesela deobicei si nu stiu ce m-a apucat sa scriu lucruri triste.
Azi se anunta o zi frumoasa de primavara.Deja soarele este pe cer,unul foarte senin si albastru.O zi ca asta ma duce cu gandul la mare.Imi e dor de mare,de plaja,de nisispul fin. As manca o inghetata.Ce ganduri iti vin numai cand vezi vremea de afara.
Lucrurile importante pentru mine? Hmmm...cam greu de zis pentru ca in mod inconstient am,dar nu as sti sa le enumar.Lucruri frumoase? Incepand cu o zi calduroasa,cu soare,cainii vechinilor care uneori ma dispera,o plimbare sub Tampa sau pana in Piata Sfatului,un vis frumos pe care l-am avut intr-o noapte,o excursie pana in Poiana Brasov,o ciocolata mancata pe ascuns ca sa imi ramana doar mie(foarte rar se intampla asta),un sms gasit dimineata de la cineva drag care noaptea nu are ce face si se gandeste la mine,un telefon/mesaj de "la multi ani" de la cineva la care nu ma astept,florile din gradina,o melodie veche pe care o aud intamplator pe strada si imi starneste amintiri,mirosul unui parfum bun,un fluture,cafeaua de dimineata,delfinii pe care ii zaresc intamplator de pe feribot+++inca alte "n" lucruri ce imi dau o stare de entuziasm si de fericire.Toate aceste lucruri ma fac sa zambesc,imi dau un sentiment ciudat dar totodata frumos;
Mi-au spus multe persoane ca sunt o fire optimista si vesela,glumeata si zapacita,nebunatica si vad uneori o situatie dificila ca fiind una comica sau chiar reusesc sa le "deschid ochii" spre o alta viziune.Numai la mine se pare ca nu pot proceda asa pentru ca nu reusesc sa imi stapanesc prea bine impulsivitatea.Cand gandesc la rece vad ca si eu gresesc si ca poate am facut "circ" degeaba,ca poate omul nu avea chiar asa mare vina sa fac eu "crize":))) Dar asa sunt eu...si incerc sa remediez situatia:P hehe
Am deschis geamul si aud pasarile ciripind.Ce sentiment frumos.Imi aduce aminte de zilele de vara cand mergeam la pescuit,ori pentru o zi, ori cu cortul si stateam intinsa in iarba,ascultand doar sunetul apei,al pasarilor;era asa de linistitor.
Vi se intampla sa inchideti ochii si sa revedeti in minte anumite peisaje?Sau sa auziti anumite zgomote ce va trezesc amintiri? Un amic de-al meu mi-a spus sa inchid ochii si sa incerc sa imi imaginez un lac;mi-a specificat ca apa lui trebuie sa fie nemiscata,ca o oglinda.Si am reusit,pentru ca aveam deja imaginea aceasta intr-un sertar din creier:) Fusesem acum vreo 2 ani cu ai mei la pescuit,la Vadu Rosu.Era vreo 5 dimineata;soarele nu rasarise inca,era putina ceata pe lac,dar era atat de linistita apa incat aveai impresia ca totul in jur sta,parca nici eu nu mai respiram,asa liniste era.
Imi place de asemenea sa ma gandesc la sunetul marii,la valurile care se sparg la mal,la soarele care straluceste,la nisipul care te arde ingrozitor pentru ca s-a incalzit de la soare.
Cam atat pentru ziua de azi,imi ajung amintirile si sensatiile ce mi-au revenit in minte.
Ne auzim cat de curand.

16 aprilie 2010

Azi

Probabil azi o sa debitez niste prostii:)) Poate nu chiar,dar sunt destul de intrigata cum se pot schimba unii oameni.Nu concep ca exista persoane care se pot schimba de la o ora la alta sau de pe o zi pe alta.Adica totusi,cand spui ceva,tine-te de cuvant,nu duce omul cu vorba spunand lasa ca e prost,inghite de la mine si asta:) Nu stiu de ce unii oameni asa procedeaza.M-am saturat de oamenii care se cred cei mai mari si cei mai tari,m-am saturat de persoanele care se lauda non-stop sau care isi expun viata pe net.Pana si ora cand stau treji,pana si momentul cand mananca,ce mananca,cum mananca,cu cine mananca.etc.etc.etc:))Chiar sunt satula de persoanele care cand dau de greu stiu sa te caute,stiu sa te sune,sa iti planga la telefon,"vai ce singur/singura ma simt,vai ce rau imi e" si da-i cu plansul iar cel care asculta il/o compatimeste si sufera de pe urma acestui telefon iar apoi cand persoana in cauza de face bine si e fericita si a uitat de momentele grele prin care a trecut te arunca pe tine la gunoi,tu care i-ai fost alaturi atata timp,tu care i-ai ascultat problemele,care ai dat sfaturi pe gratis. Urat din partea acestor persoane,chiar urat. Se pare ca in ziua de azi trebuie sa te folosesti la maxim de o persoana buna,sufletista si sa il calci in picioare dupa bunul tau plac.Nu inteleg cum a ajuns omenirea in halul asta?
Pot spune cu mana pe inima ca niciodata nu m-am folosit de nimeni si de nimic pentru a ajunge undeva.Si poate de aceea nu pot intelege persoanele de genul acesta,nu numai materialiste ci si foarte foarte profitoare.
Cum sa te lauzi in halul asta? Adica,ok,si eu prin blogul asta expun ceva,transmit ceva,dar nu viata mea personala,nu ce am facut eu azi,ieri,alaltaieri.Cum sa te lauzi asa?Eu nu cred ca am mentionat pe net,asa in public ca am luat nu stiu cate premii la nu stiu ce concursuri de canto,sau nu am spus ca ieri m-am vopsit sau ce culoare,sau vai merg la salon sau mai stiu eu ce. Nu cred ca va intereseaza pe voi ce fac eu sau cine ma cunoaste si imi e prieten stie asta ori ii povestes in particular. De aceea spun ca nu inteleg care este scopul in a-ti afisa in public "rufele":)))Ma rog,poate cu un anumit scop,ca sa vada cineva:)) Si unii privesc poate din curiozitate asta si se amuza,poate sunt pe jos de ras:))
In fine,am sarit iar de la una la alta.Vorbeam de persoanele profitoare, laudaroase si schimbatoare.Da.Chiar despre asta vorbeam si chiar nu ma voi abtine sa comentez despre acest subiect ceea ce cred de cuviinta. Doamne,am cunoscut multa lume pana acum si ok,fiecare are caracerul lui,nu pot spune,si eu sunt schimbatoare,chiar foarte tare,dar nu in sensul rau.Niciodata nu fac joc de cuvinte,adica spun doar ceea ce cred ca pot sa duc la bun sfarsit.Mi se schimba starea de spirit,nu sentimentele.Niciodata nu spun "te iubesc" daca nu simt asta,niciodata nu fac o propunere daca stiu ca nu ma pot tine de cuvant,niciodata nu arunc niste cuvinte in vant doar ca sa fie spuse.La asta ma refeream ca un om poate fi schimbator.Cunosc,sau cel mai bine zis am cunoscut astfel de persoane si acum ma lasa rece vazand ca nu merita nici cea mai mica atentie deoarece au un caracter de joasa speta desi se cred mari si tari.
Desi am mai spus si poate ma repet,nu inteleg cum un om se poate lauda singur:))) Ok,te lauda rudele,parintii,sefii,prietenii sau alte persoane,dar sa te lauzi TU?? Da-o dracu de treaba:))) Asa ceva:)))
De persoanele profitoare sa nu mai vorbesc.E fain sa stii sa ceri ajutorul dar e si mai "super" sa dai cu piciorul persoanelor care te-au ajutat.E incredibil cum un om se poate folosi de altul iar apoi cand nu mai are nevoie de el sa ii faca vant:)
Mda,asa e lumea in ziua de azi,bine ca am invatat sa deschid ochii si sa nu mai sufar cand "gasesc"astfel de persoane.
Intr-adevar e uimitor sa vezi cum o persoana care ti-a fost prieten/prietena atatia ani te ingora si nu da nici un semn pentru ca se tine cu batul sus,ca nu are demnitatea necesara sa spuna ceva,ca asteapta de la celalalt sa zica;mda,ca vai orgoliul e nemasurat si cum sa ma cobor eu la un asa nivel,ca eu sunt "curat",ca eu nu am gresit niciodata:) Mda:))) Am mai gasit si astfel de "specimene":))
In fine,chiar m-am binedispus acum si chiar ma amuz cand ma gandesc ca am intalnit si astfel de....oameni????!! Dar mi-a zis o amica si o sa tin minte ce sfat mi-a dat:ca e bine sa cunosti cat mai multe persoane si cat mai multe tipuri de persoane pentru ca asa vezi cum pot fii oamenii din ziua de azi.A avut dreptate.
Azi cred ca va fi ultima oara cand voi aminti acest subiect,cand voi vorbi la general despre oamenii nesimtitim,fara scrupule,care ar face orice doar pentru a fi cat mai in fata si pentru a-si pastra orgoliul intact;)
Sunt atatea subiecte frumoase despre care chiar as vrea sa scriu.Si de la un cuvant daca pornesc pot scrie aici randuri si randuri fara a ma opri.
Daca aveti sugestii sau ati vrea sa cititi ceva in mod special scris de "marea autoare Gabriela"=))))))):))) sa ma anuntati:)))
Va las azi>:D<
Ne auzim cat de curand;)

14 aprilie 2010

Parc Aventura



Este interesant sa vezi cum o astefel de iesire te poate ajuta sa uiti de tot,sa te relaxezi si sa nu te mai gandesti la nimic.Toate problemele tale zboara,parca esti "nou-nascut";esti doar tu si cu tine acolo,parca esti intr-un univers al tau,nu mai vezi altceva decat "probele" care te asteapta. A fost o experienta innedita,pe care as repeta-o cat de curand.Nu multi au sansa sau curajul sa faca asa ceva.Cand citesti sau vezi un videoclip de genul,te gandesti:"Ce usor e,si eu pot face asta";dar in realitate nu e asa.Cand te vezi in fata "prapastiei" nu iti e asa de usor. Eu sunt si mai nebuna din fel si imi doream de mult sa ma dau cu tiroliana sau sa parcurg diferite trasee cu dificultati,diferite probe.A fost frumos. Un baiat ar gandi ca o fata nu poate face asa ceva,ca nu are sange in ea,dar nu sunt de acord cu asta. Orice fata poate face asta daca are un pic de nebunie in ea.De mult imi doresc sa fac si bungee-jumping si sunt sigura ca mi se va ivi si ocazia asta. Oricum,pentru cei pasionati de munte sau pentru cei care vor putina adrenalina chiar le sugerez sa mearg la Parc Aventura. E chiar o experienta unica.
Fiecare are cate un hobby,fiecare face sau a facut ceva nebunesc la viata lui,fiecare are o pasiune.Consider ca este important sa teci prin diferitele etape ale vietii.Cand esti copil ai diferite inclinatii,spre sport sau alte activitati.Nici atunci cand crestem nu trebuie sa uitam ca inca mai putem face lucruri de acest gen.Nu te condamna nimeni daca ai 20 de ani si vrei sa faci un sport sau alta activitate.
In ziua de azi nu mai conteaza decat internetul.Acolo cunoastem persoane noi,ne legam prietenii,dar este internetul o solutie buna?Eu spun ca nu. Desi sar de la una la alta,tin sa spun ca pe net poti cunoaste diferite persoane;nu spun ca toate persoanele intalnite pe net sunt ciudate,dar niciodata nu stii peste cine dai;nu reusesti sa intelegi o persoana doar de pe net,nu reusesti sa ii cunosti intentiile,sa o cunosti cu adevarat,de aceea trebuie sa avem cui si ce povestim pe net;)
In fine,am trecut de la una la alta.Azi nu am chiar o dispozitie exceptionala pentru a scrie,dar am zis sa nu sar si peste ziua de azi:) Promisesem ca voi scrie zilnic,dar nu prea am cum sa ma tin de cuvant pentru ca in unele zile sunt foate obosita si desi ma destind cand scriu,nu intotdeauna imi gasesc cuvintele potrivite:)
Cam atat pentru azi
Ne auzim probabil si maine.
See you








11 aprilie 2010

Cartea..


“Cartea e un univers secret creat de un om înzestrat cu geniu” spunea o data Voltaire.
Multi dintre noi privim cartea ca pe un obiect respingator.Dar hai sa fim seriosi,cati dintre noi nu am citit macar o carte in viata noastra? Fie ca este vorba de o carte care ni s-a impus sa o citim la scoala,fie ca am gasit-o pe un raft prafuit in pod si am avut curiozitatea sa vedem despre ce este vorba,fie ca ne-a imprumutat-o un prieten,tot carte se numeste.Pe vremea cand nu stiam sa citim,parintii sau bunicii faceau cu schimbul si ne citeau din cartile de aventuri sa adormim mai repede.
Oamenii din ziua de azi s-au schimbat foarte mult.Cand spui:"am citit o carte buna" te iau in ras sau in gluma.Parca incepe sa iti fie "teama" sa mai deschizi gura sa spui ca citesti pentru ca esti privit altfel fata de ceilalti.De ce? Pentru ca ei nu citesc? Si ce? Ei pierd,nu tu!!
Nu pot spune ca sunt o fana inraita in ale cititului,dar din cand in cand mai pun mana pe o carte din biblioteca,mai imprumut de la prieteni sau chiar merg la biblioteca judeteana. Pe voi ce va atrage la o carte?Sau dupa ce criterii va hotarati sa alegeti o carte pentru a o citi? Sunt chiar curioasa sa stiu. La mine acel magnetism vine de la sine.Nu ma uit niciodata la cate pagini are o carte,pur si simplu "simt" ca mi-as dori sa o citesc.Desigur,mai gresesc si eu si nimeresc carti proaste pe care le las balta dupa primele capitole. Dar in general ma atrage titlul unei carti. Poate ca nu este cel mai indicat mod in a-ti alege o lectura dar...eu deobicei asa procedez.Si de cele mai multe ori s-a dovedit a fi o alegere corecta.
Parerea mea este ca fiecare dintre noi ar trebui sa mai puna mana si sa mai citeasca ,pentru ca o carte te linisteste,te poarta spre o alta lume,te elibereaza de grijile cotidiene. Mai nou,noi tinerii suntem preocupati de muzica,internet,sport,iesiri in oras,plimbari.etc. Ok,nu spun ca este rau ci doar ca ar trebui sa adaugam acestor activitati si acest "sport",de a citi;)
Nu am scris acest "articol" ca sa va conving sa cititi,ci doar pentru a scoate in evidenta faptul ca am uitat ca exista si carti,ca citim numai din datorie sau pentru ca ni se impune,nu din proprie vointa.

8 aprilie 2010

Always remember......






Intotdeauna este bine sa iti aduci aminte de copilarie.Astazi am avut o senzatie ciudata ascultand melodia lui Carmen Trandafir-"Micul meu univers".M-a cuprins o nostalgie si am inceput sa rememorez vremea copilariei, cand nu aveam nici un stres,cand totul era "roz",cand nu stiam cum este lumea cu adevarat:nu vedeam rautatea,nu vedeam lacomia sau egoismul,nu ma incercau diferite sentimente.Eram doar fericita,eram implinita,nu aveam grija zilei de maine,nu ma gandeam niciodata la bani,nu sufeream(poate uneori cand nu mi se dadea ciocolata preferata sau stateam prea putin in parc);eram in "micul meu univers",cu jucarii,inocenta,fara alte preocupari;azi totul s-a schimbat...din pacate lumea nu poate fi pura si inocenta ca un copil..asa ca odata cu timpul scurs,se schimba si lumea.
"Ma intreb ce ne-ar opri sa fim buni intr-o zi" zice un vers al melodiei pe care o voi posta ceva mai jos;chiar asa,noi de ce nu putem fi buni>?De ce s-au nascut si sentimente rele?De ce exista ura,invidia,supararea,certuri,suspiciune, neincredere?? De ce nu poate fi totul perfect? Sa fie doar pace,bucurie,fericire in sufletele oamenilor,sa fim toti marinimosi,sa nu ne mai suparam,sa nu ne mai certam,sa fim sinceri,sa avem incredere,sa.....ar fi multe de spus,dar oricum acestea sunt doar niste cuvinte scrise;nimeni nu incearca sa faca nimic;fiecare este preocupat de problemele sale,nu mai gasesti o persoana (sau foarte rar) care sa se ocupe mai mult de persoana de langa decat de sine,nu mai vezi loialitate in ziua de azi;prieteniile sunt pe interes(nu intotdeauna,dar in cele mai multe cazuri);munca este pusa pe primul plan,banul este pus pe primul plan;se pare ca nimeni nu mai pune dragostea pe primul plan;acum e important sa ai bani si sa traiesti in puf decat sa te simti implinit pe plan sentimental;
In ziua de azi lumea prefera sa sufere,sa aiba depresii si sa planga de singuratate in schimbul banilor si a realizarii profesionale.Nu e corect!! Lumea e oarba in ziua de azi.Ok,nu spun,trebuie sa ai un venit,sa ai din ce trai,dar la ce iti trebuie lux cand poti avea un trai decent impreuna cu tot ce ti-ai dorit-iubire???Mda,dar asa suntem noi azi..nu mai stim sa alegem calea cea buna si scurta,alegem intotdeauna calea ce proasta si lunga si tot nu ajungem nicaieri;
Si revin la subiectul de azi:COPILARIA; cata lume credeti ca mai rememoreaza vremea copilariei?Cu bune,cu rele,trebuie sa recunoastem:am fost mai intai copii,apoi adolescenti de abia apoi am ajuns adulti;nu putem nega etepele prin care am trecut; eu imi aduc aminte cu drag de copilaria mea,de bunicii care m-au crescut pana la varsta de 7 ani,de jocurile pe care le inventam, de mersul pe bicicleta,de escapadele cu tata la patinoar,de mersul pe role(cand saraca mea mama ma tinea cu toata forta sa nu ma lase sa cad); cand am incetat sa mai dorm la bunici si am revenit "acasa" abia asteptam ziua de vineri cand,venind de la baschet stiam ca ma asteapta bunicii cu bratele deschise,cu bunatati pe masa;si acum simt gustul cartofilor prajiti de vineri seara de la bunici;
Sunt multe de spus si chiar nu vreau sa va plictisesc.In speranta ca cineva o sa citeasca ce am scris si va asculta melodia va urez o zi buna:)

6 aprilie 2010

Singin' in the Rain


Gene Kelly canta prin 1952 melodia "I'm Singing in the Rain". Azi se potriveste cel mai bine aceasta melodie ,deoarece afara ploua,este urat si muzica ne mai antreneaza putin:)
Nu stiu ce subiect voi aborda azi dar voi lasa sa "curga" de la sine;azi nu mai sunt suparata nici pe viata,nici pe vreo persoana;mi-am dat seama ca nu merita sa ma enervez sau sa ma supar pe niste oameni de doi bani care nu imi ajung nici la degetul mic;nu conteaza varsta, si ce daca am aproape 20 de ani si altii fac 27,28,29,30? M-am convins inca o data ca o persoana de 20 de ani poate gandi si actiona mult mai matur decat un "adult" de 30 de ani:)
In fine,nu stiu de ce am atins din nou acest subiect pentru ca azi nu mai am nimic cu nimeni,sunt vesela,bine dispusa si nu cred ca va reusi sa imi strice cineva aceasta buna-dispozitie;)
Sunt momente in viata care trebuiesc savurate:) Cum? Pur si simplu sa te bucuri din nimicuri:) Este interesant sa te emotionezi cand vezi primul fulg de nea,cand auzi pentru prima data tunetul,cand papilele tale gustative incearca pentru prima data o anumita aroma; cand vezi un delfin,cand te plimbi prin parc desi ploua,cand iti curge o lacrima pe obraz fara sa stii de ce:)
Sunt multe lucruri pe care as putea sa le anumar dar deocamdata ma opresc aici;poate va intrebati ce concluzie trebuie sa trageti din aceste enumeratii? Eu pur si simplu savurez orice moment de genul acesta pentru ca este unic,este de nepretuit;niciodata nu stii ce iti rezolva viitorul,niciodata nu stii ce te asteapta pe parcursul vietii,cat vei trai sau unde vei ajunge,asa ca..cel mai bine este sa iti traiesti viata:CARPE DIEM;)

5 aprilie 2010

New day


Azi e o noua zi si uite ca ma tin de cuvant si scriu si azi:) Am ajuns la concluzia ca este bine sa iti tii prietenii aproape,este bine sa iti dai seama cine este langa tine cu adevarat,indiferent de situatie:) De cele mai multe ori un asa zis prieten te lasa balta cand dai de greu.Prietenii adevarati te ajuta,indiferent de situatie,te asculta fara sa iti reproseze ceva,chit ca ai gresit sau nu,iti dau un sfat pe gratis;asta inseamna prietenie adevarata.Sincer,prefer sa am 2-3-4-5 persoane de genul acesta,care sa imi fie "best friends",sa imi fie alaturi cand am nevoie de ei,decat 100 de persoane care se considera prietenii mei dar dau bir cu fugitii cand vine vorba sa ma ajute cu un sfat.Niciodata nu am cerut mai mult.Tot ce ofer imi doresc sa primesc:P Dar niciodata nu m-am lacomit:)
Am scris despre "prietenie" si ce consider eu ca este prietenia pentru mine deoarece am patit-o de multe ori sa am persoane alaturi de mine care sa imi spuna:"I'm your best friend" ca apoi sa ma lase balta sau sa ma tradeze:)))
Nu ma mai mira nimic in ziua de azi.Fiecare zi pentru mine este o noua provocare,in fiecare dimnineata cand ma trezesc ma gandesc:"Ce imi e dat sa traiesc azi?".Este interesant sa treci prin multe situatii si sa experimentezi diferite sentimente.Doar asa simti ca traiesti:)
Si revin la subiectul de ieri:) Mi-am dat seama ca unii oameni au un caracter ffffffoooarrrtteee slab,nu se simt in stare sa reactioneze,sa isi ceara scuze.Atunci cand gresesti,accepta frate:"Da mai,eu sunt de vina":) NU te ascunde dupa deget,nu incerca sa o scalzi,ca vai,dar poate tu ai gresit,dar vai "esti prea sensibila"etc...Nu frate,si eu am o limita,nu o intrece;) Gresesti o data,de doua ori...dar nu o poti duce asa la infinit.Vei vedea ca la un moment dat ti se va scufunda corabia si ma pot compara cu o "comoara" care a fost pe acea corabie.In momentul cand ti s-a scufundat corabia ai pierdut si comoara;) Si NU mai poate fi recuperata.
Asa ca,ceea ce va pot sugera,nici macar nu va rog,nu va impun sau nu va oblig,pur si simplu este o sugestie: fiti sinceri,nu mintiti,spuneti ceea ce simtiti si ceea ce ganditi,nu va ascundeti dupa deget,spuneti "verde in fata",nu dati vina pe alte persoane pentru greselile voastre,acceptati-va asa cum sunteti,cu bune,cu rele.
Eu asa voi face,pentru ca sinceritatea si increderea intr-o persoana sunt doua aspecte ffffoaaarrteee importante in aceasta viata.Si tine-ti minte: avem doar o viata,sa o traim fara a ne fii rusine de ceea ce suntem;)
Cam atat ptr azi:)See ya tomorrow:*

4 aprilie 2010

3,2,1,Start blogging:)))

Hello..asta e primul meu blog.Daca toti prostii si analfabetii au blog,eu de ce nu as incepe sa imi scriu gandurile? Nu stiu cine va citi si daca va citi cineva ce scriu eu aici..poate fi un fel de jurnal,gandurile mele asternute aici..cu bucurii,suparari,sentimente expuse:)
Am vazut un film.Se numea "Julie and Julia". Nu pot spune ca m-a inspirat, dar pot spune ca mi-a dar un imbold sa scriu.Nu ca as deveni eu faimoasa cu postarile mele,dar nu se stie niciodata.
Ce pot spune azi este ca m-am saturat de oameni prefacuti,de oameni mincinosi,de oameni care cred ca ei sunt mai presus decat toti ceilalti,de oameni care au un orgoliu nemasurat si spun: "eu sunt destept,nu te compari tu cu mine". M-am saturat de oameni care nu stiu ce vor de la viata.Come on,am 19 ani,in octombrie fac 20 si totusi am un scop in viata,stiu ce vreau de la viata,cand spun ceva ramane batut in cuie,nu ma schimb de la o ora la asta.M-am saturat de astfel de oameni,sincer..so,daca tu,care citesti asta crezi ca te incadrezi in "profilul" omului pe care l-am descris mai sus,mai bine stai departe de mine:)
Sunt fel si fel de oameni..e bine sa cunosti cat mai multe persoane,dar prefer sa ma lipsesc de astfel de oameni care se cred cei mai tari:))
Anyway,cam asta e tot ptr azi:) Ne auzim si maine:P