Tot ce trebuie sa stiti despre Cappadocia - obiective turistice in Cappadocia si ce se poate vizita in Cappadocia

Turcia nu înseamnă doar vacanţe de 5 stele cu all inclusive. Turcia are multe de oferit iar Kapadokya este o destinaţie fascinantă. Cappadocia (denumirea europeană) sau Kapadokya (denumirea turcească) este una dintre destinațiile cele mai iconice din Turcia și cele mai populare locuri din lume pentru peisajul său incredibil, formațiuni de roci și baloane cu aer cald.

Inima regiunii Anatoliei din Turcia, Cappadocia, cuprinde sate în provincia Nevșehir, inclusiv Göreme, Urgüp și Selime. Iată câteva dintre lucrurile pe care le puteţi vizita dacă alegeţi un circuit Cappadocia:

Oraşul subteran Saratli

Primul popas făcut în această regiune este la oraşul subteran Saratli. Acesta se află la 44 km de Aksaray şi este situat în cartierul Saratli, care face parte din orașul Gulagaç din regiunea Cappadocia și care devine din ce în ce mai renumit pentru frumusețile sale natural. Simbolizând istoria profundă, acest oraș mistic este, de asemenea, renumit pentru o structură arhitecturală miraculoasă. Acest oraș subteran fascinează numeroșii turiști cu stilul său arhitectural care reflectă o ambianță fantastică. Orașele subterane ar putea suna ca niște legende. Dar aici, în Cappadocia, ele sunt foarte reale. Există numeroase orașe subterane în regiune, dar cele pe care majoritatea călătorilor le pot vedea sunt Saratli, Kaymakli și Derinkuyu, ultimele două fiind conectate una la alta printr-un tunel.

Valea Porumbeilor

După admirarea oraşului subteran am pornit la drum şi ne-am oprit în Valea Porumbeilor (Guvercinlik Vadisi în limba turcă). 

Aceasta vale și-a câștigat numele de la casele porumbeilor care au fost sculptate în stânci. Din cele mai vechi timpuri, porumbeii au fost folosiți în regiunea Cappadocia pentru fertilizarea solului infertil din zonă. În timp ce porumbeii nu mai joacă un astfel de rol important în zonă, casele lor stâncoase au fost încă întreținute de localnici și pot fi găsite pe stâlpii de stâncă și în interiorul căsuțelor și bisericilor excavate în întreaga regiune, dar sunt deosebit de numeroase în această vale.

Valea Porumbeilor este una dintre cele mai lungi văi se află între Goreme și Uchisar din Cappadocia și atrage mulţi turişti, creând o ambianță mistică.

Muzeul în Aer Liber Goreme

Un alt obiectiv turistic pe care nu trebuie să îl rataţi dacă optaţi pentru un circuit Turcia este Muzeul în Aer Liber Goreme.

Unul din locurile de patrimoniu mondial UNESCO al Turciei, Muzeul în aer liber Göreme este o oprire esențială pentru orice itinerariu dintr-un circuit Cappadocia și merită o vizită câteva ore. În primul rând, o așezare monastică bizantină, care găzduia aproximativ 20 de călugări, apoi un sit de pelerinaj din secolul al XVII-lea, acest complex splendid de artă bizantină monahală, cu bisericile, căsuțele și mănăstirile sale, se află la un 1 km de oraşul Göreme.

Muzeul în aer liber Goreme este unul dintre locurile principale de vizitat în Cappadocia. Cea mai importantă caracteristică a acestui loc din Goreme o reprezintă bisericile din peșteri.

Călugării creștini care au trăit în Evul Mediu, au construit aceste biserici sculptând rocile vulcanice moi. Călugării au avut influența culturală bizantină, prin urmare, au împodobit zidurile lor cu stilul bizantin al artei religioase. Cappadocia are peste 250 de biserici în peșteri, împreună cu Muzeul în aer liber Goreme, care conține cea mai mare și mai bine conservată colecție din regiune.

Cappadocia a jucat un rol important în răspândirea timpurie a creștinismului. Cei care au fugit de persecuție s-au stabilit aici și până la sfârșitul secolului al doilea s-a format o mare comunitate creștină. În secolul al IV-lea, Cappadocia a devenit cunoscută drept țara celor trei sfinți: Sfântul Vasile, Sfântul Grigorie de Nyssa și Sfântul Gheorghe din Nazian.

Pașabağ Valley

În mod formal cunoscută şi sub numele de Valea Călugărilor, este situată la doar câțiva kilometri în afara satului Goreme și la doar câțiva kilometri mai departe de orașul Urgup.

Dacă vă întrebați de ce aceste formațiuni neobișnuite de rocă se numesc “coșuri de zână”, este pentru că locuitorii timpurii ai Capadociei credeau că acestea erau coșurile pentru zânele care trăiau sub pământ.

Pașabağ înseamnă "Podgoria lui Pasha", un nume primit după ce populația greacă bizantină a părăsit regiunea situată în mijlocul unei podgorii.

Three Beauties Of Urgüp

Cele trei frumoase ale Urgup-ului sunt considerate a fi simbolul orașului Urgüp. Această formațiune naturală uimitoare este bine cunoscută nu numai datorită peisajului său încântător, ci și datorită povestii sale incredibile. Potrivit unei legende, a existat un rege care avea o fată. După ce și-a pierdut soția, regele a început să fie dependent de singura lui fiică. De asemenea, el a fost îngrijorat datorită faptului că era foarte frumoasă și fermecătoare. Prin urmare, toți oamenii din țară doreau să se căsătorească cu ea. Dar prințesa s-a îndrăgostit de un păstor. Regele a dezaprobat această căsătorie. Totuși, ea a scăpat din palat și s-a căsătorit în secret cu acest păstor. După ani, a dat naștere unui copil. Apoi ea a crezut că poate tatăl său a iertat-o datorită copilului lor și a pornit spre palat. Regele nu revenise la sentimente mai bune şi a ordonat soldaţilor să îi omoare. Când prințesa a fugit de acei soldați ai regelui, ea s-a rugat: "Te rog, Doamne, să ne transformi fie în pietre fie în păsări”. Dumnezeu i-a acceptat rugăciunea şi i-a transformat în pietre. Astfel, aceste trei coșuri de zână (Üç Güzeller) simbolizează prinţesa, soțul ei și copilul lor.

Uçhisar Panorama

Acest punct de belvedere este considerat a fi cel mai înalt din Capadocia. Este un loc magic, unde timpul sta în loc şi puteţi admira întregul oraş aflat vis a vis. Dacă sunteţi pasionaţi de serialele turceşti veţi descoperi locurile unde s-au filmat mai multe seriale turceşti.

Zborul cu balonul

Experimentați magia unei plimbări cu balonul în timp ce plutiți peste Cappadocia. Noi am zburat, iar experiența noastră personală şi videoclipurile nu sunt de ajuns. Această experienţă magică trebuie trăită, simţită. Zborul cu balonul nu este periculos, se oferă un instructaj la faţa locului iar peisajele sunt unele de nedescris în cuvinte.

Văzând peisajul unic al zonei dintr-un balon cu aer cald este o experiență de neuitat. Dacă aveți de gând să vizitați Capadocia și vă întrebați dacă plimbarea cu balon cu aer cald merită noi vă spunem că da. Aceasta a fost experiența noastră preferată în Turcia și până în prezent, aceste fotografii sunt unele dintre fotografiile mele preferate.

Mănăstirea Jeronimos - soarele "dansează" impreună cu pescăruşii jucăuşi

După ce am vizitat Turnul Belem despre care am vorbit deja aici, tot pe jos am pornit-o spre Mănăstirea Jeronimos. Aveam de parcurs din nou 1.4 km dar vremea era superbă şi eu eram în culmea fericirii (doar tocmai vizitasem turnul).

Ajunsă în fata mănăstirii am observat că nu mai era atâta lume. Mănăstirea m-a fermecat de cum am zărit-o. Soarele parcă „dansa” pe suprafețele dantelate ale acestui edificiu grandios.

Am mers la ghişeu, am arătat Lisboa Card şi nişte doamne nu foarte amabile mi-au dat biletul gratuit de intrare.

În mod normal intrarea costă 7 euro dacă nu mă înşel şi mare atenţie, lunea este închisă!! Intrarea în biserică este gratuită.

Din 1983 mânăstirea face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Construcţia mănăstirii şi a bisericii a fost inaugurată la ordinul regelui Manuel I în ianuarie 1501 și perioadă inițială de construcție planificată a fost de numai 8 ani, cu toate acestea, în realitate, a fost finalizata cu 100 de ani mai târziu!!!

În momentul în care s-a început construcţia mănăstirii, aceasta era situată pe malurile râului Tejo dar astăzi malul râului se afla la 300 m mai spre sud.

Clădirea a fost făcută din calcar adus din carierele din apropiere și anii lungi de construcție au fost mai mulți arhitecți responsabili.

Regele a numit inițial mănăstirea Mosteiro de Santa Maria de Belém. El a invitat Ordinul Sf. Ieronim (Hieronymites) să locuiască în ea, astfel încât, în cele din urmă a devenit cunoscută sub numele de Mănăstirea Jeronimos.

Călugării din Ordinul Sfântului Jerónimo au ocupat mănăstirea până când toate ordinele religioase au fost dizolvate în 1834.

Clădirea se compune dintr-o mănăstire, biserică, bibliotecă, confesionar și multe altele.

Când am intra în interiorul mănăstirii am simţit o pace şi o bucurie neaşteptată. Era linişte, nu foarte mulţi turişti (mai apoi a venit un grup gălăgios de chinezi).

Am făcut sute de fotografii, nu mă mai puteam dezlipi de acolo. O să îmi fie greu să fac o selecție pentru această postare.

Curtea mănăstirii are forma unui pătrat imens (55m x 55m), acoperită cu iarbă și cu o fântână în mijloc, unde călugării mergeau să mediteze.

Mănăstirea m-a încântat în mod deosebit şi chiar mi-a plăcut! Apoi a venit timpul să vizitez biserica, pe care am putut să o admir şi de la etaj, din mănăstire.

Mai multe mănăstiri din Portugalia adăpostesc mormintele unor figuri istorice, iar Mosteiro dos Jerónimos nu face excepție. Vasco da Gama este îngropat aici precum şi Luís de Camões, cel mai faimos poet portughez.

Ambele morminte au fost sculptate de António Augusto da Costa Motta (cunoscut sub numele de Costa Motta (Tio) într-un stil armonios neo-manuelin.

Intrarea principală a bisericii a fost proiectată de João de Castilho. Pilonul central este ocupat statuia lui Henry Navigatorul.

Biserica este mare, ea are trei nave, iar punctul lor de întâlnire are o lățime de 30 m și este susținută de șase stâlpi masivi.

Portalurile sunt de asemenea considerate opere de artă, cu detalii complicate cu influente gotice. Le puteţi vedea când intrați în mănăstire.

Şi am avut noroc şi de un pescăruş jucăuş care s-a “băgat” în poză atunci când am ieşit din biserică şi am fost pe fază şi l-am pozat.

Şi am avut noroc şi de vreme frumoasa, de linişte. Şi ziua nu era încheiată. Parcă ceva magic oprise timpul în loc pentru că eu să am timp să vizitez multe în acea zi.

De la mănăstire am mers la Pasteis de Belem apoi la Muzeul caleştilor, dar asta într-un alt articol.