Croaziera - aventura vietii voastre

În cazul în care sunteţi pasionaţi de călătorii şi nu aţi încercat până acum o croazieră, este timpul să o faceţi. Cu siguranţă aţi văzut numeroasele reclame cu familiile care „aluneca” pe toboganele de pe vas sau cuplurile care privesc marea de pe balconul lor privat. Da, într-adevăr, este tentant. Nu vă gândiţi că o să vă simţiţi claustrofobi pe nava sau că o să aveţi rău de mare. O dată şi o dată trebuie să faceţi acest pas şi cu siguranţă nu o să regretaţi.

A merge într-o croazieră este ceva unic şi veţi rămâne cu amintiri de neuitat. În mod normal, atunci când vă decideţi că este timpul să faceţi acest pas, tariful include aproape tot ceea ce aveţi nevoie pentru o călătorie fantastică: mâncarea, cazarea, băuturile (apă), divertisment pe perioada zilei şi a serii.

Când v-aţi îmbarcat pe vas, vă despachetaţi valiză şi aveţi la dispoziţie „hotelul plutitor” care va duce din oraş în oraş sau de pe o insulă pe alta. Noaptea dormiţi şi ziua vă treziţi în alt oraş/ţară.

Când mergeţi într-o croazieră, ziua sunteţi turist iar seara deveniţi prinţ/prinţesă. Ziua vizitaţi locuri noi iar seara vă puneţi rochia/costumul de bal şi deveniţi cu totul alt om.

Continuare o gasiti pe site-ul La Unison

Vatican - Habemus Papam

Îmi doream de mult ca într-o zi să ajung să vizitez Vaticanul... cel mai mic stat suveran din lume... Vaticanul... care face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO... Şi iată că într-o zi de Decembrie am ajuns să păşesc în această „lume” pe care o vedeam doar la televizor, de sărbători, când îl urmăream pe Papa care ieşea în balcon sau în filme...

Îngeri şi demoni, Abdicarea, Papa trebuie să moară, Cardinalul sunt doar câteva din filmele pe care le-am văzut şi care au fost filmate sau au legătură cu Vaticanul...

Se scrie mult despre Vatican şi exista multe informaţii, extrem de bune referitoare la Vatican precum si date istorice. Eu o să încerc să expun nişte lucruri pe care eu le-am găsit interesante despre Vatican.

O să menţionez de la început ca din păcate din lipsa timpului nu am putut intra în Vatican, să vedem muzeele Vaticanului sau Capela Sixtină deşi mi-aş fi dorit enorm de mult... coada nu era extrem de mare şi poate aş fi reuşit să intru pentru 5 minute să fac 2 poze şi să ies... dar am preferat să îmi dozez timpul şi să admir fiecare colţişor al Pieţei San Marco...

Vaticanul are propriul oficiu poştal şi emite propriile timbre. Un suvenir inedit este un timbru pe care îl puteţi cumpăra chiar din Vatican... de asemenea Vaticanul are şi post de radio care se află într-un turn din interiorul Grădinilor Vaticanului și emite în 20 de limbi din întreaga lume.

Vaticanul emite propriile pașapoarte; Papa, cardinalii, membri ai gărzilor elvețiene deţin un astfel de paşaport.

Italienii au voie să doneze 8% din taxele anuale Vaticanului.

Muzeele Vaticanului au peste 14,5 km lungime, și se spune că, dacă ai petrece numai 1 minut admirând fiecare pictură ţi-ar lua patru ani pentru a finaliza circuitul!

Ce mi s-a părut mie cel mai interesant legat de Vatican au fost Gărzile Elveţiene, unde am o întâmplare foarte haioasă şi acum când îmi aduc aminte râd cu lacrimi.

Ştiam de la un prieten înainte de a merge la Vatican că există gărzile Papei şi îmi doream să fac poză cu aceşti oameni care sunt îmbrăcaţi destul de haios... Am tot căutat să găsesc gărzile dar nu le-am văzut... eram aproape ieşită din Vatican, ne îndreptam spre maşină când am zis să mai stăm 5 minute să contemplez locul şi să mănânc o... banana (îmi era tare foame şi aveam banana în geantă)... cât am stat pe loc să termin de mâncat am văzut nişte poliţişti şi un loc se securitate ca în aeroporturi... mi-am dat seama că pe acolo ar trebui să trecem ca să vedem Gărzile Elveţiene... zis şi făcut... slavă Domnului nu a piuit nimic şi am ajuns în faţa celor doi tineri din Garda Elveţiană... erau îmbrăcaţi ca niste clovni haha. Normal că m-am dus frumos spre ei şi i-am întrebat dacă avem voie să facem poze cu ei... au spus că da şi cel care era „la conducere” s-a dat la o parte şi m-a lăsat lângă celălalt gardian... eu fain frumos m-am dus şi am încercat să îi găsesc braţul prin uniformă ciudată (mâneca uniformei era bufanta şi nu puteam să îi găsesc braţul)... domnul respectiv se amuza că nu îi găsesc braţul ptr a-l ţine şi celălalt gardian, văzând ce încercam eu să fac a început să urle la mine că nu am voie să ating gardienii... hahahaha = ) Între timp, aveam deja vreo 2 poze făcute când mă chinuiam eu să îi găsesc braţul... după care încă vreo 2 poze când stăteam cu mâna pe după mijlocul lui... era tare drăguţel şi mă gândeam că săracul, a fost „hărţuit” de mine... Bineînţeles că „acţiunea” a fost urmărită de mai mulţi turişti, care îşi aşteptau rândul să facă poze şi care se amuzau copios pe seama mea...

Gărzile Elveţiene au fost înfiinţate în 1506 de către Papa Iulius al II-lea şi au fost inițial folosite ca gărzi de corp personale ale Papei, în prezent ele servesc ca forță militară a Vaticanului. Pentru a deveni soldat în Garda Elveţiană trebuie să fiţi... elveţieni...

Oricum, eu una nu voi uita niciodată întâmplarea haioasă cu aceste gărzi...

Un alt lucru interesant este legat de Banca Vaticanului, care are un ATM/bancomat numai în limba latină... deci, dacă rămâneţi fără bani în Vatican trebuie să ştiţi limba latină, altfel nu veţi putea folosi bancomatul.

În centrul Pieţei San Pieto este un frumos obelisc egiptean. Modul în care obeliscul a fost ridicat în piatră permite să fie folosit ca un cadran solar.

Piaţa San Pietro mi s-a părut extrem de frumoasă, dar nu la fel de măreaţă cum părea la televizor când era plină de turişti... de asemenea, era o macara care tare m-a încurcat când am făcut poze... punea şi aşeză bradul de Crăciun... pfff...

De asemenea şi Bazilica Sfântul Petru mi-a încântat privirile şi chiar îmi doresc să revin la Vatican.

Un mic sfat al meu este să nu cumpăraţi suveniruri din Vatican... sunt extrem de scumpe... eu am găsit un magazin foarte ieftin: cum staţi cu faţa spre Bazilica Sfântul Petru, faceţi stânga şi ieşiţi din Vatican, ajungeţi până aproape de staţia de metrou dar nu coborâţi pe scările care duc la metrou ci mergeţi pe drumul normal şi imediat pe partea dreaptă este un magazin care mie una mi s-a părut incredibil de ieftin... magneţi de frigider frumoşi, de la 0.50 euro până la 2.5 euro... globuleţe micuţe în care era fie Colosseumul, fie Fontana di Trevi fie alt obiectiv turistic important din Roma cu 1.5 euro... portmonee cu 8 euro (şi erau chiar extrem dr frumoase) şi multe alte mărunţişuri şi nu numai la preţuri extrem de mici.

Cam aceasta a fost experienţa mea la Vatican, una scurtă, ştiu... dar asta mă va face să revin în acest loc minunat.

Málaga - un oraş fascinant despre care nu prea se vorbeşte

Nu stiu de ce, dar niciodată nu am fost atrasă de Spania în mod special deşi am studiat limba spaniolă, chiar bilingv. Învăţam la fiecare oră despre istoria şi geografia Spaniei, vedeam şi înţelegeam că este o ţară frumoasă şi cu multe de oferit, dar... pur şi simplu nu m-a atras... prima oară am ajuns în Mallorca, apoi acum, cu croaziera în Barcelona iar pe traseul de întoarcere, vasul a ancorat în Malaga.

Ca de fiecare dată mi-am făcut „temele” şi am citit review-urile ca să ştiu ce mă aşteaptă.

Vasul a ancorat la o distanţă destul de mare faţă de centrul oraşului, astfel încât ne-am hotărât să luăm acel autobuz pus la dispoziţie de agenţia de pe vas, care să ne lase în centru.

Biletul dus întors costa undeva la 7 euro de persoană, asta presupunea să ne scoată din port şi să aibă două opriri: undeva într-o zonă comercială, pentru cei interesaţi de shopping şi o a doua oprire, care să ne lase în centru... bineînţeles că organizarea a fost una teribil de proastă şi normal că autobuzul a avut o singură oprire... cât de cât aproape de centru, după ce ne-a purtat vreo 10 minute prin zona portului (cred că şoferul, spaniol, nu prea cunoştea zonaJ)... bineînţeles că lumea a făcut scandal şi mulţi s-au revoltat (în mod special cei care vroiau să meargă la cumpărături) dar explicaţia venită de la organizatori a fost că este sâmbătă şi autocarul are restricţii şi acesta este singurul loc unde poate opri...

Ok... neavând încotro, ne-am dat cu toţii jos din autobuz şi am pornit la pas... e bine că sunt multe indicatoare astfel încât nu prea ai cum să te pierzi.

Vremea era una mohorâtă, sâmbătă dimineaţa, pe la ora 08:20, practic noi eram singurele persoane de pe stradă, în afară de angajaţii primăriei care măturau şi curăţau străzile... era o pustietate... străzile goale, magazinele închise... dar culmea este că nu mi s-a părut sinistru... şi nici nu mi-a fost frică...

În afară de noi şi de măturătorii stradali, care ne „urmăreau” pe fiecare străduţă pe care mergeam şi curăţau de zor cu furtunul nu mai era nimeni. Pot spune că m-am bucurat, pentru că am putut merge în linişte, am putut poza monumentele şi clădirile fără a intra nimeni în cadru...

După ce ne enervasem puţin că acei măturători udau toate străzile şi străduţele posibile şi era cât pe ce să mă stropesc şi să iau apa la picioare din cauza lor, a început să picure. Eram dotată cu umbrelă, deoarece din balcon, înainte să ancoreze vasul am văzut cerul şi mi-am dat seama că va ploua. A fost bine totuşi că picura, apoi stătea, iar picura, iar stătea şi tot aşa... la fel şi eu eram cu aparatul foto... de frică să nu îl ude chiar dacă umbrela era deschisă...

Dar să revin la Malaga... un oraş cu o arhitectură frumoasă, un oraş liniştit ca să spun aşa, chiar şi după ora 10:00 când magazinele începeau să se deschidă şi turiştii şi localnicii începeau să populeze străzile, chiar şi atunci mi s-a părut un oraş liniştit şi ordonat... şi bineînţeles... curat J

Am pornit plimbarea noastră din port de unde ne-a lăsat autocarul pe strada principală care avea multe magazine (de firmă)... dar toate erau închise la vremea aceea... strada era frumos decorată pentru că eram în apropierea sărbătorilor de iarnă...

După aceea, urmărind indicatoarele am ajuns la Catedrala din Malaga... o catedrală impunătoare şi extrem de frumoasă... care, bineînţeles, era închisă până la ora 09:00... 

După ce am făcut poze cu catedrala, am pornit printre străduţe şi am descoperit Museo Picasso Malaga... 

Era închis, bineînţeles aşa că ne-am continuat drumul şi am ajuns la biserica unde a fost botezat Picasso... aceasta era deschisă spre bucuria noastră... nu există nici o taxă pentru vizitarea acestei biserici... ce m-a surprins pe mine a fost faptul că în interiorul bisericii vindeau bilete la loterie... eu aşa ceva nu am văzut în viaţa mea... în biserica să vândă bilete la loto... doamne fereşte... biserica era foarte frumoasă în interior.

După aceea am ajuns într-un parc, vis a vis de casa natală a lui Picasso care acum este muzeu... era închisă, bineînţeles dar am admirat un „spectacol” deosebit în parc... o localnică, venise cu pâine uscată şi a aruncat-o în parc... până aici nimic deosebit... porumbeii au venit să mănânce... împreună cu... papagalii... mulţi mulţi papagali, verzi, care mâncau împreună cu porumbeii... a fost un spectacol pe cinste. Papagalii veneau, luau o bucată de pâine după care zburau în copacii din parc şi mâncau pe crengi.

După aceea ne-am lăsat „pierdute” printre străduţe şi am ajuns la Teatro Cervantes... o clădire frumoasă, cu o arhitectură deosebită, unde Antonio Banderas şi-a făcut debutul pe scenă, acesta încă vizitând teatrul.

Din nou începuse ploaia dar oraşul în sine era frumos, încărcat de istorie... am descoperit încă o biserică, San Ciriaco y Santa Paula, sfinţii care patronează oraşul Malaga. Din nou, intrare liberă... ceea ce m-a surprins... în Europa, majoritatea bisericilor sau catedralelor au taxa de intrare şi una chiar destul de mare. În schimb, în Malaga, nu există taxa de intrare la nici o biserică/catedrală.

După aceea am găsit băile arabe - Hammam al Andalus Malaga. Eu credeam că se vizitează, cum am făcut-o şi în Palma de Mallorca... am intrat bine merci şi era o domnişoară foarte amabilă acolo şi am întrebat-o cât costă biletul de intrare... aceasta mi-a răspuns că în funcţie de tratamentul pe care îl fac... m-am uitat puţin chiorâş la ea şi am întrebat-o la ce se referă... mi-a zis că au piscine, masaje, jacuzzi, etc. şi că preţul diferă în funcţie de ce anume aleg. Aproape îmi înghiţisem limba... noroc că nu apucasem să spun mai mult şi femeia a rămas cu impresia că doream un „tratament”. I-am mulţumit frumos, i-am spus că nu suntem echipate corespunzător (nu aveam costumul de baie pe mine) şi că nu avem nici mult timp la dispoziţie şi am plecat rapid de acolo.

Am ajuns la Muzeul Carmen Thyssen, din Paseo del Prado, un muzeu de artă care se concentrează pe picturile predominante andaluze din secolul al 19-lea. Nu am intrat pentru că ne doream să vizităm Catedrala din Malaga, care cu siguranţă acum era deschisă.

Fiind aproape de muzeu am mers repede şi deja era plin de turişti în jurul catedralei şi înăuntru. Am intrat şi am vizitat catedrala, care  merită sa fie vizitată. Un loc de cult care te lăsa fără cuvinte.

După aceea am ajuns la un muzeu de arte sacre şi anume la Mănăstire Cisterciană a Sf. Ana. Un locaş de cult micuţ dar incredibil de frumos. 

Apoi am ajuns la Alcazaba şi Teatro Romano - cuvantul alcazaba provine din limba arabă şi înseamnă de fapt cetate. Este o fortăreaţă construită pe deal de unde puteţi avea o panoramă asupra oraşului. Intrarea la Alcazaba costă 2.20 euro de persoană şi împreună cu vizitarea castelului Gibralfaro costă 3.55 euro amândouă. Noi nu am intrat deoarece timpul se scurgea mult prea repede şi doream să mai descoperim lucruri noi în Malaga.

Teatrul Roman îl puteţi admira fără a plăti intrare, deoarece este situat înainte de a urca la Alcazaba. Se presupune a fi cel mai vechi monument din Malaga.

Lângă Alcazaba Teatro Romano este un centru de informare turistică unde o domnişoară foarte amabilă ne-a explicat cum putem ajunge la Malagueta, celebra corida de tauri din Malaga. Mi-a arătat pe harta unde sunt şi pe ce străzi trebuie să mergem pentru a ajunge mai uşor. Normal ca pe stradă a trebuit să mai întreb unde se afla Plaza de Toros, pentru că aşa se numeşte zona.

Pe drum, am găsit o clădire extrem de frumoasă şi impunătoare, care s-a dovedit a fi Banca Spaniei din Malaga. Puţin lângă această s-a ivit o altă clădire superbă, pe care scria Ayuntamiento de Malaga... deci, cred că era primăria din Malaga...

Până la urmă, după multe poze, am reuşit să ajungem în Plaza de Toros dar... spre marea mea dezamăgire arenă era închisă... ca na, era sâmbătă... mi-a părut tare rău pentru că mi-aş fi dorit mult de tot să o pot vizita în interior, pentru că de pe dinafară nu se înţelegea mare lucru... dar... asta mi-a fost “norocul”.

Am pornit încetişor printr-un parc foarte frumos după care am ajuns la Jardines de Pedro Luis Alonso, adică grădinile lui Pedro Luis Alonso. Mi-a atras atenţia în mod deosebit şi am traversat strada pentru a ajunge la grădini pentru că arată extrem de frumos, multicoloră, ca o grădina botanică. Fiecare floare avea lângă o plăcuţă cu denumirea florii... m-am relaxat puţin în acest parc, fiind fericită că ieşise soarele şi nu mai plouă, după care am pornit din nou spre centrul oraşului pentru că nu mai avem foarte mult timp la dispoziţie.

Mie nu îmi este frică niciodată când călătoresc că m-aş putea pierde... chiar îmi place să nu ştiu unde sunt, să descopăr străduţe întortochiate, să nu fie plin de turişti (chiar dacă şi eu sunt turista), îmi place să mă las „dusă” printre străzi şi să „prind” puţin din „gustul” locului, să mă amestec printre localnici... este un sentiment unic... la fel am procedat şi în Malaga şi am găsit, spre sfârşitul vizitării oraşului un bar cu o plăcuţă pe care scria: Antigua Casa de Guardia - fundada en 1840 - Vinos de Malaga... era de fapt o tavernă... am intrat şi noi, curioase să vedem preţurile la vin... înăuntru erau dar bărbaţi şi când am intrat noi, bineînţeles că s-au uitat că la felul şaişpe ). Nu ne-a păsat şi am întrebat cât costă un pahar de vin... ni s-a zis că depinde de gramaj, preţul pornind de la 1.20 euro. Am zis să gustăm măcar un pahar de vin de Malaga, deşi nu sunt o băutoare înrăita... ne-a dat să bem din Țoi... acel păhărel de 50 ml... extrem de interesant... vinul era foarte bun roşu şi dulce, exact cum îmi place mie... după ce am savurat acel păhărel, am decis că este timpul să ne întoarcem pe vas.

Aveam transferul asigurat dar trebuia să ajungem aproape de port. Zis şi făcut, plus că iar începuse ploaia şi vântul se înteţise, apăruseră la orizont nişte nori negri, aşa că măcar nu ne-a părut rău că trebuie să mergem spre îmbarcare.

Oraşul Malaga pot spune că mi-a plăcut... în drum spre vas, am văzut că au şi plaja, una chiar frumoasă, lungă şi lată. Cred că vara ar fi plăcut să îmbin istoria cu un sejur de relaxare pe malul mării, deci, s-ar putea să îmi planific şi o a doua excursie în acest oraş.

Tenerife - bienvenidos - un tărâm magic

Înainte de a ajunge în Tenerife nu ştiam mare lucru. Deşi încercasem să mă documentez referitor la ce se poate vizita în Tenerife, vasul nostru ancora în Santa Cruz de Tenerife şi practic Tenerife înseamnă mult mai mult decât un singur oraş. Nu aveam în plan să vizităm altceva decât să stăm într-un singur oraş şi să ne bucurăm de vremea bună, de soare şiş a “lenevim”. Dar, desigur planurile se schimba şi normal că am ajuns cu totul în altă parte. Dar să încep cu începutul şi anume cu o scurtă prezentare a insulei.

Informaţii generale despre Tenerife:

Introducere geografică: situare și dimensiune

Tenerife este cea mai mare dintre Insulele Canare, și, este o insulă de origine vulcanică. Insulă este dominată de marele vulcan, Muntele Teide care are o înălţime de 3718 de metri. Teide este nu numai cel mai înalt munte din întreaga Şpanie, dar, de asemenea, este muntele cu cea mai mare altitudine din tot Oceanul Atlantic.

Insula se află la doar 300 km de coastă africană, și aproximativ 1,300 km de continental spaniol. Acesta are o suprafaţă de 2,034 km2 și o formă triunghiulară ciudată.

Peisajul în Tenerife

Tenerife este o insulă vulcanică care s-a format inițial în epoca Terțiara târzie. Acum șapte milioane de ani, zonele din Teno, Anaga și Adeje au apărut din mare și mai târziu s-au alăturat pentru a forma lanţul muntos Dorsal.

Terenul insulei este unul accidentat și varietatea climatului a produs un teritoriu cu multe peisaje și forme diferite, de la Parcul Național Teide la Los Gigantes Cliffs, cu zone semideşertice, cu instalații rezistente la secetă în sud, culturi tropicale și subtropicale în văi, zone de păduri de laur în masivele Anaga și Teno și zone mari de pădure de pini deasupra păduri de laur. Varietatea climatului şi a peisajelor din Tenerife sunt însoţite de o multitudine de ecosisteme, fiecare cu flora şi fauna caracteristice.

Legende

Chiar înainte de multe legende Insulele Canare au făcut parte din istoriei.

Unul dintre primele rapoarte de încredere a insulei vine de la Pliniu, care, în secolul I, a vorbit despre o expediție a lui Juba, regelele Mauritaniei, care a adus înapoi câini gigant ca un suvenir a aventurii sale în insula.

Este surprinzător faptul că primele evidente istorice şi legendare din Insulele Canare menţionau aproape întotdeauna insula Tenerife, de asemenea, cunoscută sub numele de Nivaria, datorită muntelui enorm acoperit cu zăpadă vizibil de la mulţi kilometri depărtare care a făcut o impresie deosebită a tuturor navigatorilor antici care călătoreau în apropierea insulei.

Erupţiile vulcanice din Tenerife

Vulcanismul în Insulele Canare face parte din seria alcalina, predominând roca bazaltică.

Erupţia din anii 1704 - 1705: Această erupție, o erupție tip fisură, au avut loc prin intermediul a trei centre de emisie distincte: Siete Fuentes, Fasnia și Montaña de Las Arenas, toate aliniate de-a lungul unei fracturi lungi de 13 de kilometri.

Erupția Garachico (1706): Pe 05 mai 1706, la aproximativ 8 kilometri sud de oraşul Garachico, Montana Negra a revenit la viață într-o erupție care a durat nouă zile. Dintre toate erupții istorice din Tenerife, acesta este singura care a cauzat pagube materiale considerabile.

Erupția Chahorra (1798): Aceasta este singura erupţie istorică care a avut loc în limitele a ceea ce este acum parcul național Teide. Erupția a început pe 09 iunie 1798 și a continuat până pe 8 septembrie a aceluiași an. Aceasta este cea mai lungă erupţie istorică care a avut loc în Tenerife.

Erupția Chinyero (1909): Ultima erupție care a avut loc în Tenerife a fost erupția Chinyero. A început pe 18 noiembrie, cu o durată de 10 zile.

Oraşele din Tenerife:

Santa Cruz de Tenerife, este capitala insulei, Puerto de la Cruz, centrul turismului internațional și La Laguna (San Cristobal de La Laguna) a fost declarat oraş al Patrimoniului Mondial de către UNESCO.

ADEJE

O destinație turistică sofisticată în sud-vestul insulei

Arico

Amplasat în sud-estul insulei, un sat liniștit, pitoresc.

ARONA

Un sat mic din Canare, care este un centru administrativ important.

Buenavista Del Norte

Un oraș liniștit specific insulelor Canare de pe coasta de vest - cu un teren de golf de clasă mondială

Candelaria

Pe coasta de est, nu departe la sud de Santa Cruz, acest oraş este un loc de pelerinaj.

El Medano

În sud-est, acest oraș este un centru renumit pentru wind-surfing.

El Sauzal

Pe coasta de nord-vest, acest oraș liniștit se află în centrul viticol al insulei.

Garachico

Cel mai pitoresc oraș din Tenerife.

Granadilla de Abona

Al treilea oraş ca mărime din Tenerife.

Guia de Isora

Amplasat în sud-vest.

Guimar

Un oraș de pe coasta de est.

Icod de Los Vinos

La Lagună

La Matanza

La Orotava

În nord-vest, La Orotava este cel mai elegant oraș din Tenerife.

Las Galletas

Un oraș din Canare liniștit pe coasta de sud.

Los Abrigos

Un mic sat de pescari pe coasta de sud-est.

Los Cristianos

Situat pe coasta de sud, una dintre destinațiile turistice cele mai populare din Tenerife.

Los Gigantes

Un oraș turistic în partea de sud-vest.

Los Realejos

Un sat pitoresc aproape de Puerto de la Cruz, de mare importanță istorică.

Los Silos

Un alt sat pitoresc, situat în regiunea Teno în nord-vestul insulei.

Masca

Faimosul "pierdut" sat cuibărit în munți în nord-vestul insulei.

Playa de las Americas

O stațiune de vacanță

Puerto De La Cruz

Destinație turistică de top, amplasată în nordul insulei Tenerife.

Puerto de Santiago

Sat de pescari între Los Gigantes și Playa de la Arena.

San Cristóbal de La Lagună

Situat lângă Santa Cruz, acest oraș, cunoscut sub numele de "La Lagună", este considerat a fi capitala culturală a Insulelor Canare.

Tacoronte

Acesta este situat la marginea de nord a insulei,

Tegueste

Un oraș liniștit.

Vilaflor

La 3.800 de metri, Vilaflor este cea mai mare sat din Tenerife.

Puncte de interes/Obiective turistice în Tenerife

El Teide

Acesta este cel mai înalt munte din Spania și pentru a ajunge pe munte se poate lua telecabina (10 minute până sus care costă 25 €), sau se poate urca de jos, dar este nevoie de permisiune specială de Oficiului Național al Parcului din Santa Cruz.

Declarat Parc Național în 1954, Parque Nacional de las Cañadas del Teide include un crater vulcanic enorm de 48 km în circumferință, din care se ridica Muntele Teide la 3718 metri, ceea ce face din acesta să aibă cel mai înalt vârf din întreaga Şpanie.

Parcul se află la aproximativ 2.000 metri deasupra nivelului mării și în timpul iernii poate fi acoperit cu zăpadă. Temperaturile de multe ori pot scădea sub punctul de îngheț pe perioada iernii, în timp ce în lunile de vară se duc frecvent la peste 40 grade Celsius.

Loro Parque

Aceasta este o grădină zoologică situată la marginea oraşului Puerto de la Cruz. De la deschiderea să în 1972, acest parc de papagali are acum un număr mare de 3.500 de diferite tipuri de papagali și este denumită drept "parcul cu cea mai diversă colecţie de papagali din lume”. În afară de aceasta, parcul pretinde că deține cea mai mare piscină cu spectacole cu delfini din Europa, cea mai mare expoziție de pinguini de interior din lume și cel mai lung tunel cu rechini din Europa.

Piramidele Güímar

Acest parc etnografic este situat la o distanță de aproximativ 26 kilometri de Santa Cruz de Tenerife. Acesta a primit o investiție de 6 milioane de euro şi măsoară 65.000 de metri pătrați, fiind o destinație foarte populară atât în rândul turiştilor cât şi locuitorii din insule. Site-ul se referă la 6 structuri terasate dreptunghiulare în formă de piramidă construite din piatră de lavă, fără utilizarea mortarului.

Stâncile Los Gigantes

Acesta este un oraș-stațiune cu formațiuni de rocă gigant având o înălțime de 500-800 de metri. Stâncile sunt principalele atracţii turistice ale insulei și există, de asemenea, o mică plajă cu nisip negru situată între stânci și portul orașului. Există, de asemenea, un bulevard cu numeroase restaurante, precum și magazine mici.

Plajele

Începând de pe coasta de sud, Playa de las Americas și Los Cristianos sunt plaje binecunoscute, cu întinderi de nisip superbe și acces facil la ocean. De asemenea, în partea de sud este frumoasă plaja El Medano. Playa del Duque este sofisticată, bine întreţinută, are ape albastre limpezi şi frumoase și nisip auriu imaculat. Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care aceste plaje deţin titlul de steag albastru, un premiu de prestigiu pentru plajele care într-adevăr au calitatea apei ridicată, curățenie și asigurarea unui mediu eco-friendly.

De asemenea, steagul albastru (Blue Fag) îl deţine şi Playa Fañabé, pe Costa Adeje... o altă plajă perfectă!

La Tejita, Las Teresitas, El Duque, Fañabé, El Bollullo, Masca, Playa Jardín, Las Vistas,

Benijo sunt doar câteva dintre plajele celebre din Tenerife.

Croaziera MSC Fantasia-o experienta de neuitat

De mult îmi doream să plec într-o croazieră dar aveam impresia că doar bogătaşii îşi pot permite un asemenea lux, ceea ce este eronat. Am găsit o ofertă 1 plus 1 gratis cu vasul MSC Fantasia. Itinerarul era unul deosebit. Plecare din Genova, apoi am oprit în Barcelona, Casablanca, Funchal, Tenerife, Malaga, Civitavechia şi înapoi în Genova. Pe mare am avut 3 zile pline în care ne-am bucurat din plin de facilităţile oferite de acest vas magnific.

 Nu ştiam prea multe despre ce înseamnă o croazieră şi am început să caut pe toate site-urile şi forumurile posibile.
Am preferat să ajungem în Genova cu avionul, cu escală la Roma decât să mergem la Milano sau Pisa şi apoi să luăm trenul către Genova. A fost ceva mai scump dar mai comod. Am plecat cu o zi înainte de începerea croazierei ca să fiu sigură că ajung la timp pentru îmbarcare şi m-am cazat la un hotel în apropierea portului.
Din aeroportul din Genova am avut foarte uşor în oraş cu VolaBus, un autobuz care m-a luat direct din faţa aeroportului şi m-a lăsat aproape de hotel.

În dimineaţa îmbarcării am plecat din timp deoarece hotelul se afla la o distanţă de 15 minute de mers pe jos până la port.
Îmbarcarea:

Am intrat în port, am găsit rapid sigla cu MSC

şi am lăsat valizele. De la agenţia de turism ne-au dat toate actele şi documentele necesare pentru check-in aşa că nu a trebuit să mai stăm la coadă. Am completat un formular în care a trebuit să confirmăm că nu am vizitat recent tari în care s-au găsit cazuri de Ebola după care am primit un cartonaş cu număr. Am avut numărul 11.
Rapid am fost direcţionaţi spre sala de aşteptare, unde aveam sucuri şi apă la discreţie. Era în acea sală de aşteptare şi un ghişeu/recepţie care ne-a înmânat cardurile MSC.
Cardul MSC este ca un fel de buletin/paşaport pe vas. Mi s-a făcut poza, iar în momentul în care era scanat se vedea clar cine îl utilizează şi ce sumă am pe card.

Erau şi oferte pentru SPA, pentru pachetele de băuturi, excursii opţionale, etc. Aşa că am avut ce face pentru că a durat aproape 2 ore până am ajuns la numărul meu.
După ce s-a ajuns la numărul 11 am trecut bagajele de mână pe la securitate şi am păşit pe vas. Era trecut de ora 13 aşa că am putut merge direct în cameră
Plată pe vas:
Erau două opţiuni de a plăti pe vas: prima, cardul de credit era înscris la recepţie (numărul contului, etc) şi automat când cineva plătea cu cardul MSC se trăgeau bani de pe cardul de credit. A doua opţiune, pentru care am optat şi eu a fost să merg în prima seară la recepţie, am depus o sumă de bani cash care mi s-a atribuit în contul MSC. Nimic pe vas nu se plăteşte cu bani cash, doar cu acel card MSC.
Încă ceva extrem de important pe care nu l-am aflat de la nimeni, decât când eram pe vas. Acea taxă de 8.5 euro pe zi, taxa de serviciu, care se spune că este obligatorie, nu este!!!
Puteţi merge la recepţie şi să anulaţi aceasta taxa, până ls sfârşitul croazierei o să arate că vi se trage aceasta taxa în fiecare zi, dar în dimineaţa debarcării, vă puteţi lua toţi banii înapoi. Noi aşa am făcut şi am dat tips-uri personal la cei pe care i-am îndrăgit şi celora care chiar au meritat. Este un lucru extrem de important, care nu se spune!!

Camera:

Numărul camerei a fost 11186, adică la etajul 11. Noi făcusem rezervarea pentru o cabină interioară, fiind cea mai ieftină şi crezând că nu vom sta prea mult în cameră am zis că nu vom avea nevoi de geam sau balcon. Spre surprinderea noastră, când am deschis uşa camerei am aflat că ni se făcuse upgrade la o suită cu balcon.

Camera era foarte spaţioasă, cu 2 paturi twin, cu noptiere, cu televizor (pe ecranul căruia erau afişate numele noastre şi un mesaj de bun venit), o canapea (o să puteţi vedea pozele).Şi baia era spaţioasă, curată, cu prosoape curate, săpun, şampon, pungi.
Curăţenia se făcea de două ori pe zi. De două ori ne erau schimbate prosoapele!!! Nu mi-a venit să cred. Domnul care ne făcea curat era din Honduras, îl chema Julio Cesar şi era foarte amabil. Eu vorbind limba spaniolă ne-am înţeles de minune.
Deasupra uşii există un beculeţ, care era aprins dacă era, în cameră, astfel că acest domn ştia şi nu intra până nu plecăm. Dimineaţa ne făcea patul şi schimbă prosoapele iar seara ne aranja pijamaua şi pătura şi din nou schimba prosoapele. Tot seara ne lasă pe pat programul pentru a doua zi, în care scria despre toate activităţile din ziua următoare, inclusiv când ancorează vasul, la ce oră trebuie să fim înapoi pe vas, la ce oră începe spectacolul, etc.
În ultimele 2 zile, domnul Julio Cesar ne-a făcut figurine din prosop: un iepure şi un porc.
Ne-a lăsat şi două cărţi poştale cu MSC Fantasia. Foarte frumos din partea lui.




Capitolul mâncare şi restaurante:

Apoi am plecat să explorăm puţin vasul şi am început cu ultimul etaj, 14, unde se afla barul Zanzibar- acesta era deschis 20 de ore bufet pentru mâncare şi 24h/24 pentru apă, ceai şi cafea.
Dimineaţa aveau ca şi preparate bacon, omletă (fie simplă, fie cu broccoli, cu bacon, cu ceapă), ouă, un fel de piure prăjit (pe care nu ştiu cum îl prăjeau dar rămânea nedesfăcut), brânză, salamuri, fructe, supe, cereale, până şi fasole J))).
La prânz mie personal mâncarea mi s-a părut slăbuţă, adică nu prea mi-a plăcut la acest bufet mâncarea. Era variată, dar nu prea avea gust. De câteva ori am fost pentru mâncarea de prânz la restaurantul a la carte, care era gratuit dar ne-a deranjat că dura foarte mult până ospătarii veneau să ia comenzile şi până aduceau mâncarea.
La cină nu am mâncat niciodată la bufetul de sus, doar la a la carte de care am fost extrem de mulţumită.
Pe la ora 16-17 mergeam la acest bufet de sus unde beam cafea şi mâncăm biscuiţi sau pizza. Era foarte gustoasă pizza, aveau multe feluri şi era proaspătă, făcută pe loc.
Noaptea, după ora 12:00 era deschis bufetul pentru „make your own sandwich”. Era foarte bine pentru că ne făceam sandwich-uri pentru dimineaţa următoare când plecăm de pe vas în excursii. Că sugestie este să aveţi la voi folie strech pentru a împacheta sandwich-urile.
Dacă tot sunt la capitolul mâncare, o să vorbesc şi despre restaurantele a la carte. Noi am ales să fim în tură a doua, adică de la ora 20:30. Prima tură începea la ora 18:00, dar mi s-a părut mult prea devreme. Sunt 3 restaurante a la carte: Red Velvet, Cherchio D’Oro şi un restaurant cu plată, mexican. Noi am fost direcţionaţi spre Cherchio D’Oro. Meniul este acelaşi ca la Red Velvet, singura diferenţa este amplasarea restaurantelor şi decorul.
Am avut ca şi ospătar un domn Sukendra, din Indonezia, care zâmbea non-stop dar se mişcă foarte încet. În prima seară ne-am ridicat de la masă după ora 22:30, servirea a fost extrem de lentă dar după aceea şi-au intrat în ritm.
Mâncarea era bună, gustoasă şi rafinată. Meniul era în limba italiană, engleza, franceza, spaniolă, portugheză şi era extrem de variat.

Am fost aproape în fiecare seară la spectacolele de la amfiteatru, care erau extrem de drăguţe, dar cam scurte. Înainte de a merge în croazieră, scrisesem unei doamne foarte amabilă de pe site în care o întrebam de la ce oră sunt spectacolele. Nu mă gândeam că se dau două reprezentaţii. Una pentru cei care mâncau în a doua serie, care începea la ora 19:30 şi a doua pentru cei care mâncau în prima serie. Foarte ingenios.


Animaţia:

Cei din echipa de animaţie erau prezenţi având tot felul de jocuri, cursuri de dans, competiţii care deobicei se ţineau în discotecă de la etajul 16, Liquid Disco. Seara erau tot felul de tematici, fie petrecere în alb, fie trebuia să ne îmbrăcăm în culorile steagului italian (fie alb, fie verde, fie roşu), ori carnaval (unde am primit gratuit măşti) iar cei de la animaţie aveau dansurile lor şi învăţau turiştii să danseze. Era chiar distractiv.
De asemenea, la etajul 16, după Liquid Disco, în incinta simulatorului de formula 1 era permanent un animator care dădea gratuit jocuri şi cărţi de joc, precum şi mingi sau rachete. De câteva ori am jucat squash într-o cameră special amenajata.
Aveau şi club pentru copii, dar am intrat doar pentru a face poze.
Piscina interioară (doar una) era destul de mică, dar nu foarte aglomerată. Prosoape se puteau lua câte vroiam dar trebuia dat cardul MSC.
Am avut noroc şi în una din zile am prins soare şi frumos afară astfel că am putut înota în piscina exterioară şi am putut sta în voie în jacuzzi.
Pe vas există şi un cazino, de care nu ne-am atins.

Cea mai mare atracţie sunt scările Swarowski, unde toată lumea face poze. Fotografii sunt extrem de agasanţi şi trag de tine să accepţi să îţi facă poze. Asta m-a enervat la culmea. În fiecare seară trăgeau de noi şi pur şi simplu mă urmăreau ca să îmi facă poze, chiar dacă vedeau că sunt cu aparatul personal în mână.
Am avut 3 seri de gală, în care ţinuta trebuia să fie elegantă. La prima gală am primit şi cocktail-uri gratuite, oferite de căpitan.
În timpul zilei mă îmbrăcam lejer şi comod, în blugi de exemplu dar seara mai elegant.
Am uitat să spun că am avut „norocul” începătorului cum se spune în prima seară.
Din Genova spre Barcelona am prins furtună pe mare şi se legăna vasul că la un cutremur de 7 grade pe scara Richter. Trebuia să mă ţin de pereţi ca să pot merge. Senzaţia a fost nu una plăcută, ţinând cont că eram la prima croazieră şi nu ştiam la ce să mă aştept sau nu ştiam dacă am rău de mare. Slavă domnului, rău de mare nu am avut deloc dar a fost tare neplăcut în prima seară, când pur şi simplu se mişca patul cu mine. La un moment dat am vrut să deschid uşa la balcon şi nu am mai putut, erau atât de mari valurile şi atât de puternic vântul încât automat s-au securizat uşile şi s-au blocat. Eu stau şi mă întreb dacă cineva a rămas blocat pe balcon ce a făcut? =))

În restul zilelor marea a fost mai liniştită, dar tot s-a mai simţit o vibraţie şi o mişcare a vasului, în mod deosebit în restaurantul a la carte, care era poziţionat la fundul vasului, la etajul 4 dacă îmi aduc eu bine aminte iar dedesubt erau motoarele.
Despre excursiile opţionale pot spune că am luat una singură de pe vas şi recomand tuturor să nu cumpere de pe vas. Sunt mult mai scumpe iar organizarea este una execrabilă. Întâlnirea a fost în teatru şi ne-au ţinut acolo 2 ore după ce vasul ancorase până să reuşim să ieşim şi să vizităm oraşul Barcelona. Fetele de acolo sunt foarte nepoliticoase şi nimeni nu ne informa ce se întâmplă. Din câte citisem pe internet se zicea că cei care cumpără excursii de pe vas au prioritate şi ies primii de pe vas, dar este cu totul fals şi eronat. Noi am ieşit ultimii.
După această experienţă neplăcută am ieşit pe cont propriu şi ieşeam întotdeauna printre primii.
În Tenerife există transfer gratuit de la vas până la ieşirea din port, la fel şi în Civitavechia.
În Malaga am optat pentru un transfer privat, deoarece nu aveau transferuri gratuite şi vasul ancorează la o distanţă destul de mare până la ieşirea din port.
Există lângă port mulţi taximetrişti care au oferte extrem de bune şi cu mult mai ieftine decât excursiile oferite pe vas. Noi aşa am procedat şi cu această ocazie am vizitat mult mai mult decât dacă era să mergem pe jos şi pe cont propriu.
Debarcarea a fost extrem de rapidă, cu o seară înainte de debarcare am primit etichetele pentru valize, aveam numărul 2 şi culoarea albă. În fişa zilnică scria ora şi locul pentru debarcare. Am completat etichetele şi le-am lipit pe mânerul valizelor pe care le-am lăsat în faţa uşii. După ora 1 noaptea au venit bagajiştii şi au colectat valizele iar după debarcare le-am găsit extrem de uşor şi rapid.

Ştiu că am scris extrem de mult dar pur şi simplu nu m-am putut opri pentru că a fost o experienţă cu totul unică şi sunt sigură că pentru oricine care nu a mers până acum într-o croazieră, aceste mici detalii fac diferenţa.

Aşa cum pe mine m-au ajutat review-urile de pe site-uri în alegerea acestei croaziere şi mi-au făcut vacanţă mai frumoasă, aşa sper că şi comentariul meu să fie de ajutor.