Orasul sufletului meu

Menton este un un oraş de vis, cel puţin aşa l-am perceput eu. Dar înainte de a vă povesti despre acest oraş superb o să vă spun că vă aştept impresiile la finalul articolului, doresc să ştiu care este destinaţia voastră favorită şi linkul către momondo.ro. Puteti castiga un premiu superb pentru cea mai frumoasa poveste.

De asemenea, acum că ştiu cât este de frumos acest oraş pot merge singură, călătorind către Nisa, găsind zboruri ieftine (bilete de avion Nisa) precum şi hoteluri bune la preţ accesibil în Menton.

După cum bine ştiţi, înainte de a pleca undeva mă informez bine de tot. Sunt tipicară când vine vorba de concediu şi de ce am de vizitat. Mă uitasem eu pe hartă şi căutăm să îmi fac un program pe zile cu ce pot vizita in SanRemo. Bineînţeles că bifasem Nisa, Cannes, Monaco (cu Monte Carlo), San Remo dar stând 7 nopţi în SanRemo am zis că mai trebuie să vizităm ceva... şi mi-a sărit în ochi Menton.

Nu ştiam mai nimic despre acest oraş decât că este primul din Franţa, la graniţa cu Italia. Ok, mă uit pe google pe images şi când văd poze cu acest oraş zic ” Oau, trebuie să îl vizităm”.

Planul era următorul :

     -Prima zi, joi, ajungeam seara deci nu aveam cum să vizităm nimic

     -A doua zi, vineri, programasem SanRemo apoi Ventimiglia apoi Menton

     -A treia zi, sâmbătă: Nisa

     -A patra zi, duminică: Nisa plus Cannes

     -A cincea zi, luni: Monaco

     -A şasea zi, marţi- odihnă şi lenevire în SanRemo

     -A şaptea zi, miercuri -  plecare spre casă.

Doar că nu ne-am ţinut exact de program şi în ziua a doua ne-am lălăit şi lenevit şi am uitat complet de Menton şi am văzut doar San Remo...

Şi am intrat în panică vineri seară, că eu vreau să văd Menton, când ajungem, cum facem?

Dar... uituca de mine sau mă rog, la matematica mea am socotit prost... erau 8 zile, 7 nopţi... deci mi s-a decalat totul cu o zi... deci, am câştigat o zi... yupiii...

Aşa că, programul a fost exact ca cel de mai sus, doar că în a două zi am făcut doar SanRemo, sâmbătă am făcut Nisa plus Cannes, iar în a patra zi, duminică :Menton. În a şaptea zi, miercuri, am revenit în Nisa şi în a opta zi, joi, era de fapt plecarea.

Şi să revin la Menton şi la acea zi superbă de duminică. Întâmplarea a făcut să fie 8 noiembrie şi anume Sf Mihail şi Gavril. Şi ce putea fi mai frumos decât să îmi serbez ziua de nume într-un oraş superb din Franţa?

Cum am ajuns în Menton?

În primul rând am căutat un zbor ieftin Nisa apoi m-am cazat în Ventimiglia. De acolo am mers cu trenul în Menton. Deşi iniţial stabilisem de acasă că vom călători cu autobuzul datorită costului mai scăzut, am revenit la sentimente mai bune şi ne-am dat seama că este mult mai convenabil, în raportul timp/preţ să călătorim cu trenul. Pierdeam mult prea mult timp schimbând autobuze şi ieşeam poate cu 1-2 euro de persoană mai ieftin cu autobuzul.

Ok, zis si facut.

Plecăm din SanRemo în Ventimiglia, ca deobicei, naveta noastră zilnică... 1.5 euro de persoană biletul de autobuz. Ajungem în Ventimiglia şi ne luăm biletele.

Cât costă un bilet Ventimiglia- Menton?

3.20 euro de persoană. Deci 2 persoane Ventimiglia- Menton 6.40 euro.

Retur: 3.20 euro de persoană. Deci, la fel ca la dus.

În gara din Menton am luat şi o broşură cu mersul trenurilor.

Călătoria a durat aprox 20 de minute, poate chiar mai puţin. Este primul oraş din Franţa, deci prima oprire a trenului. Noi am coborât la a două staţie pentru că prima este Menton Garavan iar noi am coborât la Gare de Menton pentru a ajunge mai uşor în centrul oraşului.

Este o gară micuţa, simplă dar curată.

Nu aveam harta oraşului dar nici nu eram in grabă. Am decis că de la 10 dimineaţa de când am ajuns în Menton avem timp suficient să descoperim oraşul. Vremea era superbă, un soare strălucitor, senin şi se prevestea a fi o zi extrem de călduroasă. Norocul meu că nu mă îmbrăcasem gros şi pe dedesubt aveam tricou.

Şi am ajuns într-o parcare direct din gară, apoi am mers pe Rue de la Gare şi am ajuns în Place de Victoires. Un monument superb se ivea în faţa mea. 

După ce am făcut bine meritatele poze am pornit la pas pe Avenue Eduard VII. La un moment dar văd o biserica drăguţă pe partea dreapta: Eglise du Sacré-Coeur. Biserica a fost contruită în 1910 în stil român. La intrare erau şi doi concetăţeni români care cereau bani…. am evitat să vorbim limba română.

O biserică micuţă dar care m-a impresionat în mod deosebit. Nici nu apucasem bine să intrăm în biserică şi a venit îngrijitorul care, într-o franceză lentă pe care o puteam înţelege şi eu ne-a oferit câte un cadou: un medalion sfinţit. Ne-a explicat că acest medalion ne va proteja şi ne va aduce noroc. Ni l-a dat gratuit şi am stat puţin de vorbă, ne-a întrebat de unde suntem şi când i-am spus a zis:”aaaa păi şi cei de afară sunt tot din România”. I-am răspuns puţin cam tăios că da, dar noi suntem turişti…. A zis că da, e clar…

Am stat şi am contemplat puţin acea biserica mică dar care mi-a lăsat o impresie deosebită. După aceea am cotit stânga şi am ajuns pe Avenue de Verdun.

Am ajuns într-un parc extrem de frumosm numit Jardins Biovès. Aici are loc Carnavalul din Menton - Sărbătoarea citricelor. Din păcate noi nu am “prins” să vedem sculpturi din citrice, caruri alegorice toate create din lămâi şi portocale deoarece festivalul are loc în luna februarie. Pentru cei care plănuiesc să îl „prindă”, să ştiţi că în 2017 va avea loc pe data de 28 februarie.
Oricum, parcul arata minunat şi fără portocale şi lămâi.

În faţa parcului se află Palais de L’Europe. Palatul Europei, a fost construit în 1909 de arhitectul Hans-Georg Tersling, este fostul cazinou din oraş. Are o faţadă impunătoare şi este una dintre principalele clădiri din centrul oraşului. 

Lângă se află oficiul de informare turistică. Din păcate, era duminică şi nu era deschis, deci nu am putut lua nici o harta printată. În schimb am „experimentat” ceva deosebit. O hartă mare, în faţa oficiului de informare turistică. Dacă apăsam pe un buton îmi arăta din locul unde sunt cum pot ajunge la un alt obiectiv turistic pe care tot eu îl alegeam. De exemplu de unde eram eu pozitionată dacă apăsam pe Musée Jean-Cocteau, ledurile se aprindeau şi îmi arăta pe ce străzi trebuie să merg pentru a ajunge la destinaţie. Ingenios dar din păcate nu puteam lua în spinare acea hartă... deci m-am bucurat doar să mă „joc” puţin cu ea şi să îmi fac o idee cam cum arată oraşul şi cum sunt dipuse obiectivele turistice.

După aceea am ajuns la St John Church, o biserică anglicană... Biserica de piatră se află pe Carnot Avenue şi a fost construită în anul 1867 de către localnici. Biserica este în prezent închisă pentru renovare.

Şi aşa, fără să îmi dau seama ieşisem pe faleză... unde am avut o surpriză plăcută. Că nah, eu deobicei am parte de surprize când merg pe undeva. Pe plajă avea loc campionatul de pescuit sportiv. Un afiş cu „Club de peche Sportive Menton” m-a făcut să înţeleg că toţi acei oameni înşiraţi pe km cu undiţele în mâna sunt într-o...competiţie.

Am stat şi am privit acel „spectacol”, unii chiar prinzând ceva peşte.

La un moment dat, pe faleză văd o clădire nouă, care nu prea se încadra în peisaj. Era Muzeul Jean Cocteau.

De fapt acest muzeu este divizat în două părţi. Noua colecţie se află în această clădire recent construită.

Orarul de vizitare al muzeului este următorul :

Deschis zilnic de la 10:00 la 18:00, cu excepţia zilelor de marţi şi 1 ianuarie, 1 mai, 1 noiembrie şi decembrie 25, când muzeul este închis.

Preţuri :

Expoziţia "Universul lui Jean Cocteau" şi expoziţia temporară: € 8

Preţ redus: € 6 pentru studenţi, profesori, familii şi persoane de peste 65 de ani.

Preţul la jumătate: € 4 pentru parteneri profesionişti (birou de turism din Menton, comitete de întreprindere, hoteluri), precum şi grupuri individuale de 10 persoane.

Gratuit: şomeri, persoane cu handicap

Gratuit pentru toată lumea în prima duminică a fiecărei luni.

Sincer nu îmi dădea mâna să dau 8 euro de persoană pentru a intra în muzeu, plus că nu mi se părea foarte mare aşa că am spus pas.

Cel de-al doilea muzeu Jean Cocteau se află în apropierea primului, într-un bastion de lângă port şi este mult mai mic decât primul.

Pe mine m-a impresionat în mod deosebit parcul dintre cele două muzee, aflat pe Promenade du Soleil. Un loc unde am putut să stau pe o bancă, să mă bucur de razele soarelui, să admir apa limpede şi să observ localnicii într-o zi obişnuită de duminică. Parcul era animat, mulţi părinţi cu copii, oameni ieşiţi cu câinii la plimbare... pentru o clipă m-am „încadrat” şi eu în peisaj şi nu m-am mai simţit turistă.

După ce am stat ceva timp pe bancă am decis că este timpul să mai vizităm câte ceva.

Am descoperit întâmplător o piaţă agro alimentară, aflată într-o clădire cu influenţe maure. O clădire superbă. Piaţa era extrem de aglomerată dar are şi o toaletă din aceea inteligentă, care se spală singură, gratuită.

Am cumpărat din piaţă socca, îmi doream să gust ceva tradiţional dar... nu m-a impresionat în mod deosebit. Mai bună a fost felia de pizza achiziţionată în acelaşi timp cu socca, de la comercianţii din piaţă. Se vindea că pâinea caldă. 1.5—2 euro felia.

Am început urcarea pentru că... da... şi acest oraş este contruit pe deal şi deci şi prin urmare şi aici aveam de urcat...

Am pătruns adânc în inima oraşului vechi, Menton Vieille Ville , am ajuns şi în Place aux Herbes, un loc superb unde localnicii stăteau la soare, mâncând pizza şi bând espresso.

Tot urcând şi iar urcând nu ne-am pierdut printre străduţe. Parcă am un al şaselea simţ, parcă picioarele îmi sunt ghidate către locuri superbe. Grăbindu-ne pentru că se apropia ora 12:00 şi ştiam că bisericile se închid la acea oră am ajuns rapid la Basilique Saint Michel Archange, sau în româneşte, Biserica Arhanghelului sf. Mihail.

De jos, de pe faleză părea impunătoare, dar când am ajuns în fata bisericii parcă era şi mai impunătoare. Până atunci nu ştiam nimic despre acea biserică, dar aceasta este vizitată anual de peste 100.000 turişti. Această biserică este practic simbolul oraşului.

De acolo, panorama este una deosebită: am admirat Plaja Garavan şi coasta italiană în depărtare.

Construcţia bisericii a început în 1640 sub domnia lui Honoré al II-lea, dar a durat mai multe secole pentru a fi finalizată. Faţada a fost renovată în secolul al 19-lea adăugându-se decoruri tipice perioadei.

Saint-Michel Archange a fost proclamată Basilica în martie 1999, prin decretul Papei Ioan-Paulal II-lea.

Cea de a două biserica din piaţă este Chapelle des Pénitents-Blancs, numită de către francezi şi Chapelle de l'Immaculée-Conception. Această biserică este aproape lipită de Basilica Saint-Michel Archange. Din păcate era trecut de ora 12 şi am “ratat-o”…. poate data viitoare…

După aceea aveam în plan ceva cu totul extraordinar... ceva ce nu mai făcusem până atunci… citisem pe internet şi nu ştiam dacă sunt în stare sau nu, dar fiind ziua mea de nume am zis că trebuie să fac o nebunie… şi ne-am dus în…. CIMITIR…

Da, aţi citit bine. În cimitir. Bine, nu este cimitirul nou al oraşului ci cel vechi. Majoritatea mormintelor datează din 1800…

Oraşul Menton a fost creat în 1807 pe ruinele vechiului castel al oraşului, cocoţat la 78 m deasupra acoperişurilor vechi din Menton astfel că cele mai multe morminte datează din secolul al 19-lea. Sunt îngropate atât familii locale amestecate cu cele ale comunităţii internaţionale precum şi presonalitati ale “Belle Epoque”.

În timp ce am rătăcit printre aleile tăcute presărate cu copaci frumosi, am admirat câteva morminte şi mausolee frumos concepute, în special cupola rusească din aur, ce are vedere directă la turla Basilicii Saint Michel.

Am găsit şi mormântul lui William Webb Ellis, cel care a fondat sportul rugby.

                                                                                                                                                            Inutil să mai spun că panorama asupra oraşului şi asupra marii este incredibilă.

Nu mi-a venit să cred… dar am făcut-o şi pe asta.

După aceea, eram la vale deci coborârea a fost mai uşoară.

Am ajuns din nou pe Promenade du Soleil si am decis că este timpul pentru relaxare. A vrut să “testez” apa cu mâna să văd dacă este caldă pentru că tare îmi doream să fac o baie în zilele următoare. Am intrat pe nisip, cu grja să nu îmi între în adidaşi (nu mai era decât pescăruşii, competiţia sportivă se terminase şi eu din păcate ratasem câştigătorul haha). De pe faleză, se “urla” la mine:” Ai grijă să…. ”… dar până să continue apa era deja în adidasul meu… şi aşa am făcut o “baie” de toată frumuseţea.

Am venit rapid pe faleză, lecuindu-mă de apa marii (care sincer, nu mai ştiu dacă era caldă sau rece, aşa de nervoasă eram hahaha). M-am aşezat pe bancă şi am aşteptat să mi se usuce adidaşii şi şosetele.

Dacă eram acasă în România a doua zi răceam. Dar slavă Domnului nu am păţit nimic… şi nici adidaşii… haha

Ne-am continuat drumul pe acea faleză splendidă, am trecut şi pe lângă Casino Barrière de Menton şi am mers şi am tot mers. Traficul era orpit (nu ştiu dacă în fiecare duminică traficul este oprit sau doar pentru că mersesem eu în Menton l-au oprit??!!!)

Până să ne dăm seama, ieşisem din Menton. Ajunsesem la intrarea în Roquebrune-Cap-Martin.

M-a bufnit râsul pur şi simplu. Nu ne dădusem seama când am mers atât. Dar şi când am privit în urmă mi-am dat seama că toată distanţa aceea trebuia să o parcurgem şi înapoi... pe jos! Şi era ceva de mers... şi era mai mult decât m-aş fi aşteptat. Când am ajuns la hotel m-am uitat pe hartă şi mersesem 4 km dus şi 4 km întors. Că să nu mai punem la socoteală urcarea către Basilică şi către cimitir plus celelalte obiective pe care le vizitasem. Mama mia...

Ok, din Cap Martin am decis să ne întoarcem, era de ajuns cât mersesem. Am zis să schimbăm traseul şi să nu venim tot pe faleză ci să mergem pe străduţe.

Am descoperit Musée des Beaux-Arts, numit şi Palais de Carnolès.
Intrarea este gratuită. Un loc spendid, care nu trebuie ratat. În primul rând m-au impresionat grădinile din jurul muzeului. Fiecare copac şi specie de plantă erau marcate şi aveau o plăcuţă, cu anul plantaţiei şi specia de plantă/copac.

Fosta reşedinţa de vară a Prinţului de Monaco, Grimaldi, parcul botanic conţine cea mai mare colecţie de citrice din Europa.

Muzeul în sine este deosebit, am admirat multe tablouri şi colecţii de artă. Fotografiatul nu este interzis, doar că nu aveţi voie să faceţi poze cu bliţ.

Nu o să întru în date istorice despre muzeu sau despre grădini ca să nu vă plictisesc. Cu siguranţă dacă veţi ajunge vreodată acolo veţi citi dvs plăcuţele din faţa muzeului şi veţi lua broşuri informative despre acest loc.

Era deja ora 16:00 şi am decis că este vremea să mergem încet spre gară.

A durat ceva până am ajuns la gară deoarece acei 4 km pe care îi parcursesem pe faleză trebuia să îi parcurgem că să ne întoarcem spre gară.

Nu ne-a fost greu să găsim gara deoarece există multe indicatoare.

Pot spune că Menton este un oraş splendid, un loc unde mi-aş dori să mă întorc nu numai pentru o zi. Mi-aş dori să fac un sejur în Menton, să stau la plajă acolo şi să descopăr şi mai multe locuri şi străduţe în acest oraş magic.

Portofoliul de clienti - extrem de important

Am ales să studiez turismul şi nu regret acest lucru. Am ştiut de la început că mi se va potrivi, că o să îmi placă şi voi iubi această industrie şi aşa a fost.

În timpul facultăţii am studiat atât materii plăcute dar şi unele mai puţin dragi...dar din toate am învăţat câte ceva. Cel mai mult mi-a plăcut cursul intitulat SODT, care s-ar traduce cam aşa: strategii operaţionale şi de dezvoltare în turism. Acolo am învăţat foarte multe lucruri interesante şi folositoare.  De exemplu am învăţat că HoReCa este termenul care însumează toate echipamentele, dotările, amenajările şi serviciile care susţin activitatea hotelurilor, restaurantelor, cafenelelor şi furnizorilor de catering.

Pe parcursul anilor de facultate am aprofundat multe cunoştinţe şi am învăţat că în turism unul dintre cele mai importante lucruri este să ai un portofoliu de clienţi.

Dacă aruncaţi o privire la portofoliu EVO horeca o să rămâneţi profund impresionaţi. De ce? Pentru că ei într-adevăr ştiu ce înseamnă busniess! Au un portofoliu vast de clienţi dar şi o experienţă de 14 ani.... că doar vorbim de EVO horeca 

Dacă ar fi să îmi schimb job-ul actual cu un altul aş alege să fiu organizatoare de evenimente. De ce? Nu doar pentru că sunt o persoană activă şi îmi plac provocările dar şi pentru că ar fi o plăcere să lucrez într-un aşa mediu.

La o analiză mai atentă a site-ului am putut observa că pot sorta portofoliul de clienţi după mai multe creiterii:

Am fost curioasă să văd care sunt clienţii din Braşov şi am avut o surpriză plăcută să văd că au 6 clienţi din Braşov.

Primul pe listă este Restaurant Platinum

În aceeaşi listă am găsit şi magazinul Nisa...

Totusi, preferatul meu este Cafe Noir – Brăila

Este o locaţie recentă (2016) , cu stil, bun gust şi exact pe placul meu.

Aşa am putut înţelege nu doar faptul că au un portofoliu mare de clienţi dar şi variat. De la apartamente, baruri, beauty salon-uri, benzinării, bistro, cafenele, cantine, fast-food-uri, până la hoteluri, magazine, pensiuni, gelaterii,pizzerii, pub-uri.

Teleportare

Pe 15 octombrie pe pagina de facebook TNT am găsit următoarea postare:

‘’Maverick (Tom Cruise), un pilotul care zboară din instinct, fără să respecte regulile, este nevoit să-şi înfrunte demonii pentru a reuşi într-o lume unde nu există locul doi.’’

Nu mi-a venit să cred….filmul care a inspirat o generaţie, povestea piloţilor care au făcut aviaţia americană să pară cool este la TV!  L-am găsit şi în Top 10 TNT filme  ceea ce nu a putut decât să mă bucure.

Apoi am intrat imediat pe site-ul TNT  pentru a descoperi toate filmele şi serialele mele preferate.

Top Gun, filmul de acţiune care în acelaşi timp este şi un film de dragoste  mă face să îmi doresc să revin la pasiunea mea din copilărie: actoria.

Dacă Tom Cruise a câştigat în 1987 un premiu Oscar şi a fost filmul sau de referinţă, eu de ce nu aş putea să mă reîntorc la actorie?

Să spunem că există o maşină a timpului şi mă pot teleporta în trecut, mai exact în 1986, în Fightertown, SUA, acolo unde s-a filmat Top Gun.

Îmi imaginez că sunt la şcoala de elită a Marinei Americane cu cei mai buni piloţi din lume, că am posibilitatea de a folosi  avioane de vânătoare F-14 Tomcat.

Încă nu m-am decis ce personaj vreau să devin….oare să fiu Maverick, pilotul care nu respectă nici o regulă, care zboară din instinct sau Charlotte Blackwood, instructorul civil?

Să optez pentru lupte spectaculoase în aer sau romantism fierbinte la sol?

Totuşi, pentru că mă deschid schimbării şi transform în mine ceea ce trebuie să existe pentru a descoperi adevărul fiinţei mele interioare.. pentru că sunt misterioasă,magnetică,puternică din fire şi nu mă las uşor înfrântă iar cei din jur reuşesc uneori cu greu să mă înţeleagă,pentu că uneori este imposibil să mă înţeleagă sau să afle ce gândesc sau ce simt cu adevărat m-am decis să fiu Pete Mitchell.

Pentru că, deşi sunt femeie am un curaj neobişnuit, sunt foarte energică în sensul preocupărilor mele,chiar dacă uneori par foarte liniştită. Nu mă tem de nimic şi îmi doresc să experimentez lucruri noi permanent tocmai pentru a nu mă plictisi.

Pentru că am un caracter de temut,mă indrept către experienţe originale,spre locuri şi aventuri neobişnuite m-aş încadra perfect să joc acest rol…să mă transpun cu toată fiinţa mea şi să am parte de adrenalina mult visată.

Blogatu.ro + Testarea.ro + Allview = MAGIE

Anul trecut am scris un articol pe care îl puteţi găsi aici şi a fost primul meu articol câştigător. Am pus mâna pe un premiu “râvnit” de mulţi şi anume un telefon Allview E3 Living. Azi nu o să vă vorbesc despre Blogatu sau  despre cine este dar dacă doriţi să aflaţi mai multe despre EL puteţi fie să intraţi să citiţi articolul meu trecut fie direct pe http://blogatu.ro .

După cum spuneam, aşteptam cu nerăbdare să primesc telefonul pentru că sincer nu ştiam la ce să mă aştept. Până atunci nu avusesem contact cu vreun telefon Allview şi aveam falsa impresie că toate lucrurile făcute  în România sunt de proastă calitate, dar m-am înşelat.

Nu o să vă vorbesc mult despre Allview E3 Living ci despre un alt telefon pe care am pus ochii şi anume despre telefonul AllviewP8 eMagic dar puţin mai încolo. Acum este vremea să vă povestesc ceva interesant. După cum bine ştiţi lucrez în Turcia şi bineînţeles că mi-am luat Allview-ul câştigat cu mine. Toţi cei de aici erau extrem de miraţi pentru că era pentru prima oară în viaţa lor când văd un astfel de telefon.

Toţi au vrut să îl probeze, se uitau de parcă ar fi văzut o minune, de parcă ar fi deschis cutia Pandorei.  Când le-am spus că Allview este făcut în România nu le-a venit să creadă pentru că până atunci când spuneam România ei ştiau doar de Hagi, Lucescu, Popescu şi bineînţeles Dracula. Acum ştiu şi de Allview. Le-am zis că Allview este o firma românească, produsele lor fiind făcute în Transilvania, mai exact în oraşul meu natal, Braşov. Au fost extrem de încântaţi.

Şi astfel au ajuns să mă roage să ne uităm pe internet la telefoanele Allview pentru că şi ei îşi doresc un astfel de telefon. Aşa am ajuns să pun ochii pe Allview P8eMagic  dar nu pentru mine ci pentru ei.

Practic şi numele spune tot, un telefon magic. Pentru turci a fost dragoste la prima vedere. În primul rând nu le-a venit să creadă că un telefon atât de bun poate costa atât de puţin. În Turcia toate electronicele şi electrocasnicele sunt scumpe. Un telefon bunicel ( nu spun bun), care nu se ridică la calitatea telefonului Allview P8 eMagic costă undeva la 1200 lei în Turcia. Pentru un telefon bun turcii trebuie să scoată din buzunar mai mult de 2300 lei.

Eu trebuie să recunosc faptul că nu sunt inebunita după tehnologie, nu am fost niciodată o persoană care să aibă întotdeauna tot ce e mai nou pe piaţă, nu deţin o tabletă sau o camera foto performantă.  Tocmai de aceea mi-am întrebat prietenii turci care ar fi motivele pentru care îşi doresc  atât de mult să cumpere Allview P8 eMagic. Ei mi-au spus că în primul rând memoria RAM contează ( cea a telefonului fiind de 2GB), apoi camera foto este excelentă, are dual sim ( aici şi mie mi-a surâs ideea, pot pune atât cartela de România cât şi de Turcia).

În plus mi-au zis ceva de Turbo Download ( nu am înţeles mare lucru), e ceva cu wi-fi-ul, ceva se mişcă mai repede mi-au zis...înţelegeţi voi  de aici:

Ce mi-a plăcut mie în plus la acest telefon este acea husă tip carte , care nu doar că protejează telefonul dar este şi elegantă şi deosebită ( din păcate pentru E3 Living nu am această posibilitate).

Ok, turcii l-au plăcut dar au vrut să îl vadă. Dar asta cum ar fi fost posibil din Turcia? Uitaţi că a fost posibil, asta cu ajutorul unui review http://testarea.ro extrem de complex pe care îl puteţi urmări şi dvs mai jos:

Aşa că pot spune că nu am un singur motiv pentru care îmi doresc acest telefon dar principalul este că  turcii l-au văzut, l-au plăcut dar cum să îl cumpere?  Răspunsul stă în mâinile voastre.

La vânătoare de apartamente

De curând am urmărit o emisiune tv extrem de interesantă:” House hunter’s internaţional”, adică, în traducere în limba romana “vânătorii internaţionali de case”. Dacă nu aţi auzit sau nu aţi urmărit emisiunea probabil nu ştiţi despre ce este vorba dar o să vă explic eu pe scurt: o familie sau un cuplu se mută dintr-o ţară în alta, văd 3 case şi îşi aleg una.

Pare destul de simplu dar nu este chiar aşa. În momentul în care vă decideţi să vă cumpăraţi un apartament, acesta trebuie să fie perfect pentru dvs, să se potrivească cerinţelor dvs.

Deşi nu am ajuns să particip încă la” House hunter’s internaţional”, mi-am făcut propriul scenariu şi am ales să văd trei apartamente noi Berceni cu ajutorul echipei Aria Homes.

Mai întâi mi-am făcut o listă (destul de lungă) în funcţie de priorităţile mele şi o să vă prezint şi dvs atât apartamentele alese pentru a le vizita cât şi opţiunile mele.

1. Zona în care este amplasat apartamentul este extrem de importantă pentru mine.

Am ales zona Berceni pentru că este aproape de locul meu de muncă, este o zonă frumoasă, Parcul Tineretului este în apropiere, exista acces la metrou iar Sun Plaza este la o aruncătură de băţ.

2. Apartamentul să aibă minim 2 camere

Sunt o persoană care are nevoie de confort, astfel încât dacă îmi vin prietenii în vizită şi doresc să rămână peste noapte să nu fiu nevoită să îi „cazez” la mine în cameră sau să îi culc pe canapea în sufragerie.

3. Să am balcon

Îmi place să îmi petrec timpul împreună cu prietenii mei, iar unii sunt fumători. Nu îmi doresc ca apartamentul în care stau să miroasă a fum de ţigară, astfel încât un balcon este necesar!

4. Să fie la un etaj superior

Nu mi-aş dori să stau la parter, să îmi intre praful de la maşini în casă, astfel încât prefer un P+3 sau P+4

5. De preferat să aibă 2 băi

Ţinând cont că este posibil să primesc şi musafiri sau rude, ar fi bine să am două băi atât pentru confortul meu dar şi pentru confortul lor

6. Suprafaţa apartamentului să fie de minim 50m2

Nu vreau să mă simt sufocată în propriul apartament sau să cred că trăiesc într-o cutie de chibrituri

7. Preţul să fie până în 50.000 €

Ok, să spunem că acestea ar fi cele mai importante criterii pentru care eu aş alege un apartament. Să vedem acum ce oferte am găsit:

1. Apartament 2 camere - Berceni

Acest apartament pe care l-am vizitat mi-a plăcut deoarece se afla în Complexul Rezidenţial Astrelor Amurgului Residence, într-o zonă liniştită, deci punctul 1 de pe lista l-am bifat.

Şi punctul 2, 3 şi 4 sunt bifate, dar din păcate punctul 5 nu l-am putut bifa, acest apartament având doar o baie.

Suprafaţa utilă este de 59 m²  astfel încât s-a încadrat şi la punctul 6 acest apartament.

Plusuri pentru acest apartament: bucătărie închisă, uşa antiefracţie, instalaţii termice cu calorifere din oţel şi centrala proprie, ferestre cu geam din termopan, obiecte sanitare în baie, gresie, faianţă, uşi de interior, parchet.

Preţ: 48,900 €

2. Apartament 3 camere decomandat, lângă metrou

Acesta pot spune că mi-a plăcut cel mai mult. Am bifat aproape toate obiectivele propuse şi m-a atras în mod deosebit.

Apartamentul este foarte spațios, ingenios compartimentat cu o bucătărie mare și un balcon închis în termopan. Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că părea întunecos şi... preţul de 58,500 €

3. Apartament 2 camere, mutare imediată, metrou

Punctele 1,2 şi 3 au fost bifate, perfect. Din păcate apartamentul se afla la parter, astfel încă nu am putut bifa punctul 4.

Nici punctul 5 nu l-am putut bifa, apartamentul având doar o baie iar la punctul 6 se încadra la limită, cu 50 m2.

Totuşi, apartamentul a avut ceva deosebit încă de când l-am văzut prima oară, din stradă:

Pe lângă faptul că este modern, camerele luminoase și compartimentate funcțional, cred că mi-ar asigura confortul dorit, iar curtea oferă cadrul optim pentru relaxare.

Preţul ultimului apartament: 46,500 €

După ce am vizitat cele 3 apartamente trebuia să mă decid asupra unuia. A trebuit să pun în balanţă plusurile şi minusurile fiecărui apartament, să văd ce îmi doresc cu adevărat.

Desigur şi echipa minunată Aria Homes m-a ajutat şi m-a îndrumat astfel încât, în doar câteva zile am putut să îmi văd visul îndeplinit.

Reuşiţi să ghiciţi care este apartamentul pe care mi l-am ales?

V-am ţinut puţin pe jar... mi-am ales apartamentul cu numărul... 3.

Da, poate nu este ceea ce v-aţi fi aşteptat, mulţi dintre dvs sunt sigură că v-aţi gândit că am ales apartamentul 2, având cam tot ceea ce mi-am dorit. Dar ultimul apartament a avut ceva deosebit, mi-am putut imagina cum voi mobila bucătăria, poziţionarea camerelor era excelentă, mă încadram în buget şi cu banii rămaşi îmi voi amenaja acea grădină...