Lacul Sărat şi Moscheea Hala Sultan Tekke - Cipru

Am spus că o să scriu separat despre Lacul Sărat şi Moscheea Hala Sultan Tekke deoarece am o „povestioară” extrem de interesantă şi... desigur... o mare aventură până acolo.

Era practic prima noastră zi în Larnaca (ajunsesem cu o seară înainte). Dimineaţa ne-am plimbat, am explorat oraşul şi pe la ora 15:00 ne-am hotărât să mergem să vedem Lacul Sărat.

Am întrebat în două locuri diferite cum putem ajunge de la Flamingo Beach Hotel  până la Lacul Sărat... pe jos...

Prima persoană pe care am întrebat-o, un domn, de la un magazin de lângă hotel, ne-a explicat, dar varianta lui era mai complicata: cum ies din hotel, fac dreapta, dau de un sens giratoriu, ţin drept pe lângă aeroport şi o să văd eu lacul.

A doua persoană pe care am întrebat-o, o domnişoară de la recepţie, ne-a explicat extrem de simplu: trebuia doar să ieşim din hotel, dar pe uşa din spate, pe lângă o sală de gimnastică se făcea un drum şi imediat după aceea urma să vedem Lacul Sărat.

Zis şi făcut. Lacul Sărat se ivea în faţa noastră... am traversat şi am ajuns langă lac.

Ne uitam noi nedumirite să găsim Moscheea Hala Sultan Tekke... şi am... zărit-o... în depărtare... de fapt... la foarte mare depărtare...

Dar... pentru că timpul ne permitea, ne-am gândit noi să vedem cât de departe o fi totuşi... că parcă nu părea chiar aşa departe... plus că nu vedeam în partea stângă tot drumul...

Încetişor, la pas, mergeam noi liniştite pe lângă Lacul Sărat.

Pe jos, era inscripţionat „Larnaca cultural walk”... mai târziu am aflat despre ce era vorba...

Acest drum cultural a fost creat de către Consiliul de Turism al oraşului, împreună cu municipiul oraşului, Departamentul de Antichități și Pierides Laiki Bank Museum.

Sunt practic trei plimbări de acest gen:

Plimbarea numărul 1- Faleza şi centrul oraşului

Plimbarea numărul 2 – Muzee

Plimbarea numărul 3- Cultura şi Natura - zona din jurul Lacului Sărat.

Vă trebuie o pereche bună de ochi pentru a vedea logo-ul inscripţionat pe trotuar pentru a vă ghida în direcția cea bună...

Ok, am văzut inscripţiile deci eram pe drumul cel bun... am văzut aeroportul în stânga deci... era ok...

Şi mergem şi mergem şi tot mergem. Norocul nostru că aveam o sticlă de apă la noi şi nu era extrem de cald; era o pâclă pe cer şi nu era soare, ceea ce ne-a bucurat... asta ne mai lipea să ne bată soarele în cap.

Şi mergem şi mergem şi iar mergem.

La un moment dat, am ajuns la capătul lacului şi am cotit spre dreapta. Acolo era o maşină care vindea îngheţată, răcoritoare, etc.

Oricum, acest drum cultural este bine gândit. Multe bănci, pe care ne tot odihneam.

Din păcate nu am putu sări nici un flamingo... deşi... ştiam şi eram informată că în această perioadă a anului nu mai sunt pe lacul sărat... dar... speram măcar un flamingo să fi rămas acolo pentru mine în mod special... pentru efortul pe care l-am depus să ajung până acolo... pe jos :))

Lăsând gluma la o parte, am mers foarte mult. Peste 4.5 km până acolo... şi încă 4.5 km întors... oau... nici nu vreau să mă gândesc!!!

Oricum, moscheea trebuia să o vizităm... nu sunt de religie musulmană, dar am foarte mulţi prieteni turci care nu au ajuns în acest loc important pentru musulmani...

Şi locul este superb. Dacă urmăriţi poteca şi acea alee pietruită (zona pentru pietoni care nu este asfaltata ci are pietriş) veţi ajunge la nişte copaci „magici”. Magici pentru că lumea crede că dacă leagă ceva în acei copaci şi îşi pun o dorinţă, acea dorinţă li se va împlini. Săracii copaci, erau plini de panglici, fâşii rupte din fuste, rochii, diferite materiale, hârtii, şerveţele şi aşa mai departe.

Am ajuns la moschee într-un final şi mă temeam să nu fie închisă. Ar fi fost cireaşa de pe tort. Să ajungem până acolo şi să nu putem intra...

Dar... am avut totuşi noroc şi era deschisă, intrarea este liberă iar programul este următorul:

De luni până duminica: 08:30-19:30

Vineri între 13:00-15:00 închisă.

Acesta probabil este program de iarnă mă gândesc eu... nu ştiu sigur... dar acest program era afişat la intrare în aprilie.

Când am păşit în curtea moscheii... am simţit ceva ce nu poate fi descris în cuvinte... m-a fascinat de-a dreptul.

Moscheea în sine, înăuntru, este extrem de simplă, are un singur minaret şi nu este atât de impozanta ca alte moschei din Turcia pe care le-am vizitat... dar... are un farmec aparte...

Musulmanii ciprioţi considera că aceasta moschee ar fi al treilea monument cel mai venerat din lume, după Ka'aba în Mecca și Moscheea Profetului în Medina. Atrage un număr mare de vizitatori anual, mai ales în timpul sărbătorilor Ramadanului și de Bayram.

Punctul de referință în această moschee este mormântul lui Umm Haram, care este protejat de ochii indiscreţi prin draperii verzi, verde fiind culoarea paradisului.

Umm Haram tradus din limba arabă înseamnă ~ Mama piramidei.

Hala Sultan este forma turceasca pentru Umm Haram.

Hala Sultan se presupune că a fost mama adoptivă sau mătuşa profetului Mahomed. Unii susţin că ea a fost una dintre femeile care l-au însoțit pe Profet în drumul său de la Mecca la Medina. În 649 AD, după ce Cipru a fost cucerit de arabi, Hala Sultan a fost rănita mortal după ce a căzut de pe catâr și a fost îngropata în locul unde a murit.

O sursă arabă din secolul al IX-lea sugerează că Umm Haram a însoţit liderul dinastiei umayyazilor (ca soția unuia dintre ofițerii săi) în expediţia împotriva Ciprului în 649 d. Hr., dar nu face nici o referire la moartea ei.

Altarul este în stare excelentă, mai ales ca urmare a lucrărilor de întreținere finanțate de guvernul cipriot și mai târziu restaurarea moscheii, care a avut loc în perioada 2001-2005, sponsorizat de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID)

Prin intermediul Oficiul Națiunilor Unite pentru Servicii de Proiect (UNOPS).

Porțile sunt decorate cu diverse inscripții bine întreținute în arabă care poartă date importante și versete din Coran.

Umm Haram este considerată făcătoare de minuni. Acesta este motivul pentru care atrage numeroși pelerini musulmani la moscheea Tekke.

Printre miracole ei, Imamul Munawi spune că oamenii din Damasc, încercaţi de

Secetă și alte nenorociri, au avut încredere profundă în Umm Haram, care a susţinut că va „vorbi” cu Allah, pentru că El să trimită ploaie și să îi protejeze de orice rău, ceea ce s-a şi întâmplat.

Într-un alt manuscris al Imamul Munawi se face referire la un alt miracol:

În călătoria lui Umm Haram de la Ierusalim la Ramla, a fost găzduită în casa unui călugăr creștin. Acolo a văzut trei pietre uriașe şi și-a exprimat dorința de a le cumpăra. Cu toate acestea, călugărul, ferm convins că ar fi imposibil pentru ea să transporte trei pietre i le-a oferit cadou.

Ea le-a acceptat cu plăcere și a plecat spunând că le va lua altă dată.

Prin putere divină, aceste pietre s-au mutat singure și în seara înmormântării ei au apărut la mormântul ei. Una a venit să stea la căpătâiul ei, a doua la picioare, iar a treia a fost suspendată deasupra celorlalte două. Acesta este unul dintre multele miracole atribuite lui Umm Haram, conform tradiție musulmane.

În conformitate cu regulile de conduită, papucii trebuie scoşi înainte de a intra în moschee.

Covorul se simte moale sub picioare iar culoarea albă predomina în interiorul moscheii. Ca în fiecare moschee, nu există fotografii sau alte reprezentări ale unor lucruri vii.

Când am ieşit din moschee, am văzut o staţie de autobuz în faţă... dar nu scria nici ce autobuz circula şi nici la ce oră. Cât timp ne-a luat nouă să ne întoarcem pe jos nu a trecut nici un autobuz. Aşa că nu ştiu să vă spun cum puteţi ajunge la această moschee cu autobuzul... eu am experimentat doar... cu pejoul-adica... pe jos :))

Nu trebuie să vă precizez cum a fost drumul la întoarcere... la fel de lung dar nu la fel de obositor... parcă e mai uşor la întoarcere, când ştii deja de unde ai venit, cunoşti paşii...

Vă recomand dacă ajungeţi în Larnaca să nu rataţi acest loc magic... mie mi-a plăcut tare mult...

Unde e luna? Totul despre Larnaca, Cirpu

Cipru - o insulă care mă atrăgea de mult timp. Deşi am mulţi prieteni turci care sunt „împotriva” Ciprului datorită conflictelor între partea de nord a Ciprului şi partea de sud am decis că este timpul să vizitez această ţară.

Excursia nu a fost una planificată din timp cum obişnuiesc eu să îmi organizez concediile, a fost ceva spontan şi am spus că îmi doresc să „lenevesc”, să mă relaxez şi să mă odihnesc, acela fiind probabil ultimul concediu pe anul respectiv.

Am citit pe site impresii despre această destinaţie, dar nu mi-am propus să vizitez prea multe.

Am ales să optez pentru Larnaca, deoarece aeroportul este foarte aproape de oraş, transferul către hotel este ieftin (1.5 euro de persoană un drum - cu autobuzul public), este un oraş măricel, are plajă, faleză, magazine şi câte ceva de vizitat.

Ce mi-a plăcut în mod deosebit?

Faleza de 2.5 km.

Am văzut nişte poze din 2013 cum arata acel loc şi nu mi-a venit să cred cum s-a transformat. La intrare pe faleză era o plăcută şi scria că inaugurarea a avut loc în martie 2015. Asta înseamnă că la nici 2 săptămâni de la inaugurare noi am păşit pe acel loc proaspăt construit? Superb.

Am spus că sunt 2.5 km până în centru de la hotelul unde am fost cazată, Flamingo Beach Hotel. De la hotel până la fortul medieval sunt 1.9 km, cam 20 de minute. Faleza a fost construită cu cap. Dacă obosiţi, puteţi să vă odihniţi stând jos pe cel „dig”.

Erau mulţi localnici cu unditele şi pescuiau, dar nu prea prindeau (am tras şi eu cu ochiul în găleţile lor şi aveau 2-3 peştişori).

Tot legat de faleză, care pe mine m-a fascinat de-a dreptul nu doar pentru faptul că mergeam pe lângă mare şi făceam aerosol dar şi ptr faptul că făceam mişcare. Dacă sunteţi adepţii sportului, aveţi o ocazie superbă de a alerga pe malul mării. Mulţi localnici făceau jogging, îmbrăcaţi sport. Vinerea faleza a fost extrem de aglomerată, sâmbătă şi duminică, ici colo câte un om. M-am mirat, gândindu-mă că în weekend oamenii ar trebui să iasă la plimbare, la mişcare, etc.

Cea mai „dură” fază pe care am putut să o văd pe acea faleză când mă plimbam a fost un cuplu străin, cu un copil în cărucior. Toţi 3 făceau jogging. Domnul împingea căruţul şi alerga cu căruţul în faţă şi doamna pe lângă cărucior alerga şi ea. Îmi pare rău că nu am fost pe fază să filmez „scenă”.

Dacă doriţi, puteţi închiria biciclete: au construit locuri speciale pentru biciclişti. Dar... aveţi grijă: se circulă pe partea stângă.

Până şi oamenii circulă invers. La noi, în mod normal, merg pe dreapta. Aici eram debusolata total.

M-am bucurat mult de tot să am această posibilitate, de a face aerosol şi de a mă plimba pe malul mării.

Ce nu am ştiut şi am aflat numai când am ajuns acolo a fost faptul că există maree. Nu ştiam că marea Mediterană are flux şi reflux. Sincer!!! În Antalya sau în alte locuri unde am fost la Mediterană poate ori nu am observat eu că există maree, ori nu avea în acea parte.

În primele 2 zile în Larnaca, apa era retrasă, pe lângă acea faleză se putea coborî şi merge pe nisip şi pe pietre. După aceea, apa a avansat şi a ajuns până la faleză iar când erau valuri şi vânt faleza era de-a dreptul stropită de apă. Un fenomen extrem de interesant.

Un alt lucru interesant despre Larnaca este faptul că va candida pentru Capitala Europeană a Tineretului în 2018.

Ok, poate trebuia să scriu în introducere alegerea titlului „Unde este luna? ”. Pentru că... nu am putut zări luna decât în ultima seară. Şi dacă nu o vedeam cred că o luăm razna. Am întrebat-o până şi pe recepţioneră dacă ea a văzut luna şi săracă două zile la rând s-a uitat în drum spre casă pe cer să zărească luna şi mă informa în dimineaţa următoare că... nu a văzut-o.

Aşa m-a „măcinat” de mult că nu puteam vedea luna ca în fiecare seară mă gândeam „where is the moon? ” :))) La noi la mare, în România sau în toate ţările pe care le-am vizitat şi aveau deschidere la mare, luna se oglindea practic în mare, era lângă Luceafăr... dar aici... nu şi nu.

În ultima seară, când am făcut ultima plimbare pe faleza am reuşit să zăresc luna dar... când ne întorceam spre hotel deja dispăruse. Unde? Nu stiu!

Plaja

Cred că majoritatea dintre dvs vor merge în sezonul de vară şi sunteţi interesaţi să aflaţi cum este plaja.

Eu am stat la plajă în fata hotelului, pe Mackenzie Beach, care este certificată cu Blue Flag.

Nisipul, chiar dacă este fin mi s-a părut puţin cam tare deoarece şezlongurile şi umbreluţele nu erau puse pe plajă aşa că a trebuit să folosim cearceaful.

Plaja este lată, intrarea în mare (deşi eu personal nu am putut face baie, mi s-a părut mult prea rece, au fost curajoşi care intrau în apă) este ca în Mallorca. Adică... foarte lină, puteţi merge şi 100 m şi apa o să vă ajungă până la genunchi.

Pentru înotători (cum sunt şi eu de altfel) mi s-ar părea puţin cam... plictisitor să merg atât până să reuşesc să „dau” de apă mai adâncă să pot înota. Dar... pentru familii cu copii cred că este extraordinar şi perfect.

Plaja se întinde pe km întregi şi dacă nu sunteţi cazaţi la un hotel pe plajă, puteţi să închiriaţi şezlong cu 2.5 euro şi umbrelă cu 2.5 euro pe zi.

Au şi sporturi de apă de unde puteţi închiria jetsky sau să vă daţi cu tot felul de nebunii.

Noi ne-am plimbat pe plajă până la "capăt", când am dat de un „gard” care făcea delimitarea între plajă şi aeroport. Este extrem de interesant să priviţi avioanele cum vin pe mare, întorc şi aterizează. "Merg" atât de jos încât puteţi „descifra” compania aeriană inscripţionată pe avion.

Finikoudes Beach este o altă plajă, tot certificata Blue Flag unde nisipul mi s-a părut că ar avea o culoare... verzuie... bine, nu vă aşteptaţi la un verde praz... am spus... verzuie... : D

Nu am făcut plajă aici, dar din câte am observat intrarea în mare este la fel de lină, nu sunt valuri şi desigur, puteţi închiria şezlonguri şi umbreluţe. Au şi o toaletă publică pe plajă, unde intrarea este gratuită.

Ce mi s-a părut ciudat a fost faptul că nu am văzut pescăruşi, nici măcar unul. În schimb, porumbei sunt cu carul. Dar parcă arata altfel decât la noi  . Mai „plinuţi”, cu pene pe picioruşe :)))

Vremea în aprilie

Sinceră să fiu, nu mă aşteptam să fie atât de cald. Poate şi pentru că am plecat pe frig din Braşov, de la 15 grade şi am ajuns în Larnaca la 23 mi s-a părut mult mai cald.

În prima zi, a fost o „pâclă”, soarele nu s-a arătat dar tot cald era.

În a doua zi am mers în Nicosia, unde bătea puţin vântul dar nu era deranjant deloc şi era chiar cald.

În a treia zi am putut merge deja la plajă în Larnaca. Soarele strălucea pe cer şi era cald.

În următoarele zile am putut simţi cum pe zi ce trece se încălzea tot mai tare. Ce a fost bine a fost că bătea vântul. Avea ore "fixe". La ora 11:30-12:00 începea să bată cu putere, că la un moment dat nu mai puteam sta pe plajă din cauza nisipului care "zbura" în toate părţile. Chiar glumeam zicând că nu mai trebuie să merg în deşert să „experimentez” furtuna de nisip.

Pe la ora 17:00 vântul se „potolea”.

Din câte am înţeles, vara nu adie vântul deloc... deşi ar fi tare bine la căldurile care sunt acolo vara.

Deci, cu puţin noroc, în aprilie se poate face plajă.

De intrat în apă nu am reuşit deşi sunt „curajoasă” şi îmi place să înot... dar apa era mult prea rece.

În ultima zi, pe la ora 11:30 s-a întunecat şi a început ploaia. Asta a fost aşa, ca de ultima zi, să nu ne pară rău că plecăm...

Seara trebuia totuşi să am o bluză cu mânecă lungă şi un pulovaras sau un fas subţire. Nu era de mânecă scurtă încă (seara).

Restaurante şi magazine

La capitolul mâncare mi s-a părut destul de scump. Nu e ca în Turcia sau în alte ţări unde găseşti un kebab la 5-6 lei să îl iei în mână şi să pleci. Căutam de exemplu să cumpărăm ceva în ultima zi pentru drum şi pur şi simplu nu am găsit ceva la un preţ convenabil. Un hot-dog era 3-4 euro. Mi s-a părut enorm. La Mc Donalds am găsit hamburger la 1 euro... măcar aici preţul era aproximativ la fel ca la noi.

Deşi nu practic turismul gastronomic, toată lumea lauda meze şi am zis să încerc şi eu. Am mers la restaurantul Alexander, unde lucra şi o româncă extrem de amabilă.

Am comandat mini-meze deoarece era prea mult pentru noi să luăm porţii normale ptr că sunt imense... şi aşa a fost prea mult.

Am plătit 24 de euro 2 persoane. Să aveţi grijă să nu vă păcăliţi. În momentul în care vedeţi „Fish meze” sau „meat meze”, doar 19 euro sau 17 euro, minim 2 pers, să ştiţi că preţul este de persoană.

Cu 12 euro de persoană nu mi s-a părut mult pentru că masa a fost plină ochi, ne-au adus şi o măsuţă suplimentară pentru că nu mai aveam unde pune farfuriile.

Mi-a plăcut mult şi la final am primit din partea casei o îngheţată (puteam alege între compot de fructe, cafea sau îngheţată).

Citisem pe site de magazinele Smart. Căutam înnebunită dar nu ştiam exact ce anume să caut. Până la urmă am descoperit: sunt 2 magazine Smart- unul este supermarket iar al doilea este un magazin cu de toate, ca un magazin chinezesc în care găsiţi începând de la îmbrăcăminte până la produse cosmetice, plastic, etc.

Într-adevăr, preţurile sunt mici, 2 pachete mari de biscuiţi 1 euro, 3 batoane de Marş 1 euro, apă plată la 2 litri 0.65 eurocenţi.

Cel mai simplu ca să ajungeţi la aceste magazine este mai întâi să mergeţi la Biserica Sf. Lazarus. Cum staţi cu faţa spre biserică, o să vedeţi un copac frumos, faceţi dreapta pe acel drum şi apoi iar dreapta şi o să vedeţi la câţiva metri aceste magazine.

Lângă ele este şi un magazin românesc, cu produse româneşti.

Tot in drum spre Biserica Sf. Lazarus am gasit un... restaurant romanesc... aveau mamaliguta, sarmale, shaorma Dracula si asa mai departe :))

Apa este ieftină, am găsit la un magazin micuţ de lângă hotel, 6 sticle de 1.5 litri cu 2 euro baxul.

Aici în Larnaca am găsit cei mai frumoşi magneţi de frigider. Nicăieri nu mi-au plăcut atât de mult şi erau extrem de ieftini. 0.85 eurocenţi unul sau 5 cu 3 euro. Desigur, depinde şi din ce loc îi cumpăraţi, că am văzut şi cu 1 euro şi cu 0.65 eurocenţi, etc. Oricum sunt extrem de frumoşi.

Tot ca şi suveniruri ieftine puteţi opta pentru rahat cipriot. Cu 1.20 euro cutia (şi este cutie mare) aţi rezolvat problema...

Cafeaua: Toată lumea care stătea la terase bea frappe. Se pare că... aşa e... ” moda” acolo... şi într-o zi ne-am hotărat să bem şi noi un frappe. Am găsit o terasă drăguţă care servea cu 1 euro frappe-ul. Extrem de bun şi mare.

În altă zi, am decis să vedem cum este Cyprus coffe şi am ales să mergem la Coffee Island Larnaca - Phinikoudes. 1 euro cafeaua care este servită cu un pahar de apă lângă. Nu mi s-a părut ceva ieşit din comun, tot rămân la părerea că este mai bună cafeaua turcească.

De vizitat

Cum am spus şi înainte, de data aceasta am dorit să ne odihnim, nu să „umblăm” şi să vizităm.

Biserica Sf. Lazarus

Desigur, fiind în drumul nostru am vizitat Biserica Sf. Lazarus, o biserică bizantină care pe mine m-a impresionat în mod deosebit.

Nu o să intru în detalii deoarece userii dinaintea mea au făcut deja o descriere amănunţită a acestei biserici. O să menţionez doar faptul că înăuntru se găsesc moaştele Sf. Lazăr şi mormântul acestuia.

Mulţi dintre turişti veneau cu diferite obiecte şi atingeau acea „cutie” de argint.

Castelul Medieval

Intrarea este de 2.5 euro de persoană.

Orar de funcţionare:

Vara (16 Aprilie – 15 Septembrie): Luni-Vineri 8:00-19:30, Sambata-Duminica 9:30-17:00

Iarna (16 Septembrie – 15 Aprilie): Luni-Vineri 8:00-17:00, Sambata-Duminica 9:30-17:00

Piaţa Europa

Un loc superb care pe mine m-a încântat. Este aproape de port, la începutul străzii Atena şi aici se găsesc primele clădiri coloniale de administraţie britanică construite în Cipru în 1881.

Una din clădiri, Galeria de Artă Municipală găzduia o expoziţie de fotografii, cu intrarea liberă.

Există şi o fântână arteziană foarte frumoasă iar pentru copii un trenuleţ care face înconjurul pieţei gratuit.

Despre lacul Sărat o să vorbesc într-un articol separat.

Dacă aţi fost în Cipru poate aţi observat la maşini plăcuţele lor: unele sunt galbene/portocalii iar altele roşii. Dacă v-aţi întrebat de ce sunt roşii vă dau eu răspunsul. Toate maşinile închiriate au plăcuţele roşii, pentru a atrage atenţia celorlalţi conducători. Se presupune că majoritatea dintre noi suntem obişnuiţi să conducem pe partea stângă iar aici în Cipru totul este „invers” adică se conduce pe dreapta astfel că localnicii vor avea grijă în momentul în care vor vedea o maşină cu plăcuţele roşii. Ingenios.

Totuşi, traficul este ok. Maşinile merg încet, cel puţin în centru şi pe unde m-am plimbat eu. Nu au stres, nu am auzit un claxon.

Ce mi s-a părut... ciudat dar bine organizat au fost trecerile pentru pietoni.

Unele dintre aceste treceri care au semafor, au un buton, pe care, dacă îl apăsaţi, imediat se face verde ptr dvs. Nu vreau să îmi imaginez cum este vara acolo, când este aglomeraţie şi lumea doreşte să treacă de pe-o parte pe cealaltă şi fiecare apăsă acel buton la fiecare 2 secunde :))

Eu am „experimentat” doar o singură dată şi am apăsat butonul când nu venea nici o maşină.

În rest, puteam trece pe oriunde, pentru că şoferii sunt amabili şi opresc chiar dacă nu este trecere de pietoni.

Dacă mergeţi vara şi sunteţi pasionaţi de scufundări, există un loc minunat şi anume vizitarea epavei Zenobia care se afla în largul coastei oraşului Larnaca.

În încheiere pot să vă spun că indiferent cât aţi citi pe internet despre această destinaţie, indiferent câte poze aţi vedea nu se compară cu trăirile şi simţirile de la faţa locului. Eu de fiecare dată când am călătorit, mă informam, căutam poze şi aşa mai departe dar de fiecare dată când ajungeam în acel loc despre care citisem şi văzusem multe poze înainte aveam alte sentimente. Nimic nu se compară cu momentul „live” în care vedeţi cu ochii dvs pe „viu” acel loc.

Sicilia - impresii generale

Isola Bella

M-am hotărât să scriu un articol separat cu impresii generale despre Sicilia. Deşi tind să mă repet o să spun că citatul lui Goethe m-a inspirat în mod deosebit: ”To have seen Italy without having seen Sicily is not to have seen Italy at all, for Sicily is the clue to everything”, adică, în traducere în limba romană spune cam aşa:” „Să vezi Italia fără să vezi Sicilia este ca şi cum nu ai fi văzut Italia deloc, pentru că Sicilia este cheia întregii ţări”.

Într-adevăr Sicilia este parcă altfel decât Italia continentală şi am vizitat multe oraşe ale Italiei, precum Padova, Veneţia, Verona, Milano, Roma, Civitavechia, Genova, Boccadasse şi dacă am omis vreun oraş, vă rog să mă iertaţi.

O dilemă care a intervenit a fost “când să mergem în Sicilia? Iar eu am găsit răspunsul la această întrebare... în extrasezon... vara probabil insula este luată cu asalt de milioanele de turişti din toate colţurile lumii şi mie una nu îmi place aglomeraţia , în plus, poate fi extrem de cald în lunile de vară... deci... iarna cred că pot vizita în linişte toate obiectivele turistice...

Ok... acum că am stabilit când mergem, trebuie să vedem cum ajungem în Sicilia şi cel mai simplu este cu avionul, aeroportul din Catania fiind cel mai indicat...

Eu am optat pentru o excursie Senior Voyage, deci practic aveam totul inclus: zbor, transfer, cazare, demipensiune.

Noi am zburat cu Blue Air, o companie cam ciudatică... am avut câteva incidente destul de neplăcute, mai ales la întoarcere. De ce? Pentru că la dus, am plecat cu acelaşi bagaj de mână ca şi la întors iar pe aeroportul din Catania am fost oprită şi mi s-a spus că nu pot folosi acel bagaj ca fiind de mână, pentru că e prea mare (deşi se încadra în standardele cerute de ei). Cu chiu cu vai am reuşit să îmi închid un compartiment şi să introduc bagajul în acea “măsurătoare” şi a încăput.

Culmea a fost că erau diferiţi indivizi care călătoreau cu paporniţe (din dex = PAPÓRNIŢĂ,  paporniţe, s. f.  1.   (Reg.) Coş împletit din papură;  p. gener.  Coş.  2.   (Rar) Sticlă îmbrăcată în papură. – Papură + suf.  -orniţă.), adică, ce vreau eu să subliniez este faptul că doar cu mine au avut o problemă, restul pasagerilor trecând nestingheriţi cu fel şi fel de bagaje, de toate dimensiunile, chiar dacă nu aveau voie...

Dar să revin la aeroportul din Catania... unde am cumpărat cea mai ieftină apă, in comparatie cu alte aeroporturi... 1 euro... cafeaua de la automat era 0.50 euro şi era chiar bună...

M-am mirat pentru că de obicei, în aeroporturi, apa este extrem de scumpă.

Din Duty Free nu prea am avut ce cumpăra, preţurile fiind mai mari ca în Otopeni.

Nu v-aş recomanda zona Taorminei pentru plajă, decât dacă sunteţi cazaţi în Mazzaro. Taormina este un oraş construit pe stâncă şi pentru a ajunge la mare trebuie să luaţi fie autobuzul, fie să înduraţi vara nişte călduri extreme...

Golful Naxos cu Giardini Naxos este cel mai renumit loc pentru plajă, dar mie mi-a plăcut mai mult în Acitrezza deşi nu aveau plaja amenajată cine ştie ce, oraselul este superb şi peisajul la fel.

Golful Naxos in departare

Nu vă recomand să cumpăraţi excursii opţionale... ori mergeţi pe cont propriu, ori găsiţi o agenţie locală (şi vara sunt destule dacă acum iarna am găsit câteva deschise). Preţurile sunt la jumătate faţă de cât oferă agenţia din România.

Doar un exemplu pe care pot să vi-l dau: excursia la Messina cu agenţia din România era 40 de euro de persoană, noi am plătit 6.8 euro dus întors de persoană.

Messina

Un alt aspect important este apa îmbuteliată, deoarece în Italia apa nu este potabilă şi eu am avut experienţe neplăcute în Veneţia, unde apa costa 2 euro, o sticlă de 0.5 litri. Nici Sicilia nu face excepţie, decât dacă găsiţi supermarketuri mari, nu buticuri care vand te miri ce, deoarece şi acolo apa costa peste 1 euro litrul.

Dacă sunteţi atenţi, găsiţi cişmele şi fântâni, cu apă potabilă.

De asemenea, vă sfătuiesc să aveţi în bagajul de cala măcar o sticlă cu apă de jumătate de litru. Când ajungeţi în aeroport, poate nu aveţi timp să vă cumpăraţi apă şi poate nici şoferul nu are pe autocar, aşa că dacă o lăsaţi mai la îndemână (la suprafaţa bagajului de cala) imediat aveţi pe ce pune mâna.

Ca şi suveniruri, de fiecare dată m-am „lovit” când a trebuit să îi cumpăr bunicii mele ceva. Este extrem de greu să cumperi ceva la oamenii mai în vârstă. Ei nu „gustă” tricourile cu diferite imprimeuri gen:” I love... ” sau genţi sau magneţi sau alte lucruri de genul.

De pe unde am fost am tot cumpărat eşarfe şi, portmonee şi alte nebunii. Din Sicilia am găsit acele „figurine” din marţipan. Dacă vedeţi în vitrinele magazinelor, forme de banane, portocale, caise şi aşa mai departe să ştiţi că nu sunt artificiale. Sunt doar formele dar înăuntru este marţipan, extrem de bun şi delicios.

Vino di mandorla

Noi am găsit mai multe forme, ce e drept, micuţe, la 1 euro bucata şi am cumpărat ca şi suvenir.

De asemenea, vino di mandorla, celebrul vin de migdale. Vă sfătuiesc să îl degustaţi mai întâi. Fie intraţi într-un bar/restaurant şi cereţi un pahar, fie căutaţi un magazin care să vă servească gratuit cu un păhărel. Este un vin bun, dulce şi aromat... mie mi-a plăcut extrem de mult şi am cumpărat o sticlă şi pentru acasă... până şi bunica mea s-a „înfruptat” din vin, ea, care nu prea consuma alcool.

Preţurile variază la acest vin, dar sub 8 euro nu veţi găsi să cumpăraţi... să vă uitaţi şi la gramaj... eu din Castelmola am cumpărat vino di mandorla, care culmea, era mai ieftin decât în Taormina si era de 1 litru.

Deşi nu sunt gurmandă şi nu practic turismul gastronomic, am gustat totuşi arancini, de care nu mai auzisem până atunci. Este un fel de „bulz”, înăuntru are orez şi se prezintă sub diferite forme prăjite în pesmet. Înăuntru am cumpărat fie cu sos de roşii şi carne de vită, fie cu parmezan şi fistic... dar din nou vă spun, sunt „umplute” cu diverse, trebuie să întrebaţi înainte de a cumpăra.

De asemenea, să încercaţi măcar o dată cannoli, dulciuri siciliene, de care râdeam eu de fiecare dată când le vedeam. Seamănă cu două ţâţe sau doi ochi :)) Dar sunt delicioase.

Un alt lucru interesant în Sicilia este... traficul... în primul rând tot respectul meu pentru şoferii de autobuze/autocare. Unele străduţe sunt extrem de înguste, dar ei sunt calmi, nu claxonează nici măcar o dată. În Taormina şi Castelmola sunt foarte multe serpentine, asemănătoare cu cele din Poiana Braşov, dar şoferii care conduc ditamai autocarele nu au probleme şi conduc extrem de bine.

În schimb, ce m-a amuzat pe mine teribil sunt maşinile mici.

Am început într-o zi să număr câte maşini NU sunt lovite... şi din vreo 20 câte numărasem, doar 3 scăpaseră fără zgârieturi/buşituri/loviri/ciocniri, etc.

Deci, mare grijă dacă închiriaţi maşina în Sicilia! Să vă uitaţi bine înainte de a o închiria, să verificaţi toate zgârieturile, ca să nu vă treziţi atunci când returnaţi maşina că vă cer o grămadă de bani în plus.

Ce mi-a plăcut mult de tot au fost ca localnicii zâmbeau şi ne salutau pe stradă... sunt extrem de amabili, dar nu prea vorbesc engleza... m-am „chinuit” de câteva ori în engleză şi când am văzut că nu o vorbesc am încercat să o dau pe... italieneşte :))) Că altceva nu aveam de făcut.

Per ansamblu pot spune că mi-a plăcut mult Sicilia şi ce am apucat să vizitez pe această insulă superbă, dominată de vulcanul Etna...

Mai jos va las cu o serie de poze care mie imi plac la nebunie!

Etna