Romania->>?????

Stiti cum se spune, ca dupa fiecare moment fericit urmeaza si zile in care nu te simti asa de bine. Corect. Rememorez fiecare moment petrecut in Istanbul si fiecare amintire incepe sa doara pentru ca nu mai am nimic palpabil acum..totul a ramas in urma, ca o pasare ce a trecut deasupra capului...parca nimic nu a fost real, parca tot ce s-a intamplat am visat intr-o noapte, daca nu ar exista pozele as fi sigura ca a fost doar un vis. Dar nu a fost si uite ca acum totul doare, sunt departe de tot ce a fost frumos, sunt departe de viata pe care am iubit-o cel mai mult. Si doare.

Am revenit in Romania cea mizerabila, cu aceleasi stiri imputite, numai politica la televizor, numai crime, violuri, sinucideri, oameni fara bani, oameni in somaj. M-am saturat sincer, imi vine sa arunc tv-ul pe geam, mi-e sila de ce se intampla in tara asta de kkt.

Sincer, cand am venit acasa am ramas stupefiata: videoclipurile noastre muzicale s-au transformat in pornografie. Sincer, cu cat o asa-zisa "cantareata" se dezbraca mai mult, cu atat videoclipul este mai vandut. Numai scene fierbinti de "dragoste", numai "fotomodele" dezbracate. Asa am ajuns? In halul asta? Am ajuns sa nu mai avem nici un cantaret de valoare? Sa promovam artistii nostri doar pentru cum arata si nu pentru calitatile muzicale?? Mi-e scarba de ce se inampla la noi,sincer!!! Emisiunile gen "Fata lui tata", "Nora pentru mama", "Acces direct" si altele au ajuns cele mai faimoase si cele mai vizionate pentru circul pe care il produc. Asa am ajuns?? Sa ne fie rusine Romania, sa ne fie rusine pentru ca am ajuns in halul asta, am ajuns sa producem emisiuni de scandal doar pentru a avea un raiting mai mare, am ajuns sa ne scandalizam in public, sa facem circ cat mai mare la tv ca sa vindem bine si sa fim cunoscuti. Doamne, mi-e sila sincer!!!

In fine, asta e Romania:O CURVA. Nu mi-e rusine sa o spun, Romania, o curva. Tot asa sa ne mearga, va fi din ce in ce mai rau. Nu ia nimeni atitudine, se pare ca nimic nu mai functioneaza bine in tara asta. Si te intrebi:" De ce nu pot sa fiu fericit/a?" Uite raspunsul: pentru ca traiesti intr-o tara de mizerie si nu iei atitudine, continui sa ii incurajezi pe toti fraierii, contiunui sa vizionezi emisiunile de scandal, continui sa nu faci nimic.

Si ne intrebam: de ce ne pleaca tinerii din tara? De ce placa lumea la munca in Italia,Franta,Spania si alte tari? Uite de ce, pentru ca aici nu se mai poate trai. Nu mai poti respira intr-o lume corupta, intr-o lume in care mizeria domneste. Asa ca sa aveti cu totii pasapoartele pregatite. Cine stie ce se va intampla pe viitor?? Credeti ca o sa fie mai bine?? Eu nu cred.

Asta e: o viata mizerabila... Wellcome to Romania!!!!

EXPERIENTA ISTANBUL

Bine v-am gasit dragi prieteni! Nu stiu daca mi-a simtit cineva lipsa( dintre voi ma refer) hehe, dar uite ca la o saptamana dupa revenirea mea in Romania m-am hotarat sa va impartasesc marea mea aventra in Turcia, Istanbul!

Nici nu stiu cu ce sa incep deoarece sunt foarte multe de spus. Experienta aceasta este unica si uneori cuvintele nu sunt de ajuns pentru a povesti "aventurile" din Istanbul. Dar o sa incerc in cateva randuri sa va povestesc cum a fost acolo si de ce aceasta experienta a fost unica.

Nu vreau sa critic pe nimeni dar vreau sa spun ca Aiesecul din Istanbul lasa de dorit. De ce? Pentru ca am asteptat de la 6:00 dimineata pana la ora 18:00 ca sa fiu dusa in locul unde aveam sa imi petrec cele mai frumoase luni de vara. Am ajuns in Istanbul, am asteptat sa vina cineva sa ma ia ( de la Aiesec ) , intr-un final a venit cineva si apoi 12 ore de asteptare. Insuportabil. Normal ca am avut NOROC si am fost cazata la o familie de turci. Foarte amabili, m-au primit cu bratele deschise in casa lor, fara sa ma cunoasca, fara sa stie absolut nimic despre mine. Primele zile au fost destul de grele pentru ca nu cunosteam pe nimeni dar m-am adaptat foarte repede pentru ca erau incredibil de amabili si toti erau atat de prietenosi cu mine incat nici nu am avut timp sa ma gandesc ca imi este dor de casa sau de Romania.

La asociatia unde am lucrat ca voluntar ( adica nu am primit nici un leu) erau 7 copii, de fapt nu erau copii dar am ajuns sa le spun asa, erau 7 persoane cu varste intre 18 si 23 de ani aprox. Unii vorbeau dar nu auzeau, altii auzeau dar nu puteau vorbi, unii nici nu vorbeau nici nu auzeau. La inceput mi-a fost greu sa comunic cu ei deoarece nu cunosteam limnajul semnelor , dar pe parcurs am luat cursuri de limbajul semnelor si am reusit sa ma inteleg incredibil cu ei.

A inceput intre timp si cursul de coafor, tot 7 elevi care de data aceasta auzeau, erau aproape normali ( eu pe toti am ajuns sa ii vad ca pe niste oameni normali, m-am inteles cu ei ca si cand ar fi normali si nu le-am mai vazut nici un defect), doar ca aveau un IQ foarte scazut, adica avea 18-19 ani dar gandeau ca la 12-13 ani. Si cu acestia m-am inteles extraordinar, erau foarte amabili si toti m-au placut din prima.

Acolo timp de aproape 3 luni am avut un baiat de 10 ani cu care lucram in limba turca si matematica. Si un alt copil pe care il invatam limba Engleza. Am facut traduceri de proiecte din limba Engleza in limba Spaniola si Romana.

I-am ajutat sa isi gaseasca un partener in Romania pentru un proiect ce va fi sustinut de Uniunea Europeana.

Am facut si pe secretara, raspunzand la telefoane, am participat la orele de teatru de 3 ori pe saptamana si...mi-au dat si un rol in piesa. Mualla Turizm se numea piesa si am mers la 40 km distanta de Istanbul, in statiuna turistica numita Silivri unde am pus in scena aceasta piesa. A iesit incredibil, am fost mandra de ce am realizat.

Am vizitat mai multe hoteluri importante din Istanbul, la unul am facut si un fel de practica timp de o saptamana. Ce lux si ce conditii, nu se compara cu ce gasesti la noi!

Am vizitat si multe locuri cum ar fi Muzeul de Miniaturi ( Miniat

ürk ) , am ajuns si in Ortaköy (visam de mult la asta). Pot spune ca la cate am vizitat si pe unde am fost ma simt pe jumatate turcoaica ( asa spunea toata lumea, ca acum ma pot considera pe jumatate de origine turca haha) .

Am mancat tot ce se putea manca ( specialitati de-ale lor), am prins si luna Ramadanului acolo, adica postul religios al lor cand mananca doar seara dupa apusul soarelui si dimineata pe la 3-4 se trezesc sa manance pentru ca toata ziua nu ai voie nici sa bea apa. Dupa acest Ramadan urmeaza Bairamul, tine 3 zile si toata lumea are liber. Se viziteaza rudele si se mananca muuulta baclava,dulciuri si alte specialitati.

Mi-am facut multi prieteni , dupa cum am scris si in articolul precedent, toti m-au primit cu bratele deschise, ma sunau, ma luau cu ei in grup, nu ma lasau niciodata singura, nu am avut deloc timp sa ma plictisesc, tot timpul faceam ceva nou, tot timpul aveam unde merge, o alta viata, un alt stil de a trai, un mod mult mai sanatos si mult mai placut de a-ti organiza timpul si viata. Mi-as dori sa locuiesc acolo , mi-as dori sa fiu permanent acolo, in lumea lor, desi romanii poate au idei preconcepute despre turci si despre musulmani in general, va pot spune eu, cu mana pe inima si acum sincer, dupa ce am trait 3 luni alaturi de ei va pot spune ca sunt mult mai civilizati, mult mai prietenosi, mai saritori, mai buni, mai amabili, mai muncitori...si le pot gasi numai superlative pentru ca intr-adevar sunt niste oameni deosebiti.

Experienta Istanbul a fost una de viata, una pe care nu o voi uita niciodata, o experienta ce m-a schimbat in bine, ce a reusit sa ma maturizeze si mai mult, am avut cea mai frumoasa vara din viata mea, cele mai frumoase 3 luni din tot acest an, 3 luni in care nu m-am gandit decat la MINE si la faptul ca doar eu contez. M-am simtit bine si as repeta aceasta experienta oricand de acum incolo.

O sa ne auzim in curand, deocamdata am de gand sa raman aici, asa ca nu scapati voi de mine asa de usor:)

Pa-pa si va multumesc daca ati avut rabdare sa imi cititi "EXPERIENTA ISTANBUL"

PERFECT

Hello people.V-am promis ca o sa scriu si din Istanbul si iata-ma in fata laptopului incercand sa sintetizez zilele ce le-am petrecut aici.Mai am inca o luna de stat aici si sincer nu imi vine sa ma intorc acasa deloc.Poate doar de dorul familiei si al prietenilor.

In Turcia intotdeauna am noroc.Am nimerit cum nu se poate mai bine.La o familie de turci:mama,fata si frate.Fata imi este ca o sora acum,toti se comporta cu mine ca si cand as face parte din familia lor.Tot ce mananca ei imi dau si mie,nu fac nici o diferenta intre mine si ei.

Munca mea este interesanta.Desi fac voluntariat si nu primesc nici un ban fac din placere ceea ce fac.

Dimineata imi incep programul pe la 10:30,ajung la asociatie si asist la cursul de turism.Dupamasa gatim impreuna si mancam acolo.La ora 14 vine un baiat de 10 ani cu care lucrez.Baiatul este normal dar a avut profesori prosti la scoala si nu prea stie sa citeasca asa ca eu ma ocup de educatia lui.Imi place.Incerc sa am rabdare.Aaaa,da...un lucru importamt pe care l-am invatat de cand sunt aici:sa am rabdare.

3 zile pe saptamana este cursul de teatru si 2 zile pe saptamana cursul de ritm/muzica.O zi pe saptamana este cursul de limbajul semnelor.Si eu iau parte ca orice student la aceste cursuri ba chiar am rol in piesa de teatru care se va juca pe data de 29 august. Este ceva innedit,unic.Nu credeam ca o sa traiesc asa ceva.

Colectivul este incredibil,desi sunt copii/persoane cu diferite dezabilitati:unii nu aud,unii nu pot vorbi,altii vorbesc dar nu aud,am ajuns sa ii privesc ca pe niste oameni normali deoarece am invatat limbajul semnelor si am ajuns sa ma inteleg cu ei si sa nu ii privesc ca pe niste oameni handicapati.

Este o experienta unica,de viata.Nu credeam ca o sa fie asa de bine,sincer.

Seara ma distrez cu Emrecan(fata la care stau) si cu prietenii ei care m-au primit in grupul lor ca si cand as fi turcoaica.Nimeni nu ma priveste diferit,toti ma vad "de-a lor".

Am avut si experiente unice:am fost pe doua continente:Europa si Asia,am fost langa podul mult visat(care seamana cu cel din San Francisco),am fost din nou in Turnul Galata,am fost in croaziera pe Bosfor.Am gustat cele mai neobisnuite mancaruri,am dansat pe muzica turceasca,am inotat in Marea Marmara,am vazut delfini in mare....si multe alte aventuri pe care nu le pot scrie aici ca as umple 10 pagini.

Este superb.In curand o sa mi se implineasca un alt vis de-al meu:sa zbor.

Pe data de 20 august plec din Istanbul pentru o saptamana in Kusadasi sa ma relaxez si sa am o mini vacanta.Plec si ma intorc cu avionul.De mult visam asta.

Apoi ma intorc in Istanbul.O sa stau aici pana pe 14 septembrie(asta daca ma lasa sa plec).Daca mai insista sa raman ne vedem prin octombrie hehehhe.

In rest ce sa va mai spun,ca sunt bine,ca ma distrez,ca am uitat de orice griji,ca imi place ceea ce fac si ca in fiecare zi invat ceva nou si experimentez ceva nou.Nici nu visam la asa ceva.PERFECT este cuvantul ce imi caracterizeaza zilele din Istanbul.

Cam atat,poate o sa va mai impartasesc cateva ganduri dar...mai incolo

Va pup pe toti si sper sa va distrati si sa aveti parte de o vacanta macar pe jumatate asa de frumoasa ca a mea.

P.S: Acum ii inteleg pe fotbalistii care merg in cantonament pentru o luna si cand revin in Romania nu mai stiu romaneste.Vorbind doar engleza,turceste si putina spaniola am uitat limba romana hahaha

Papa

Big day:X

Dupa cum v-am promis,mi-am facut putin timp sa va scriu cate ceva.Nu va promit nimic,dar poate o sa mai postez cate ceva si cand o sa fiu in Istanbul.

Azi e ziua bagajelor,ziua cand nu stiu pe ce planeta sunt,ziua cand nu mai imi vad capul de treaba,ziua cand spun"asta da,asta nu"(pentru bagaje).Ziua cand nu realizez ce ma asteapta de maine incepand.Ziua cand ma simt libera in sfarsit dupa 14 examene.

In ultima perioada mi-am dat seama cu adevarat cine imi sunt adevaratii prieteni.Am realizat in sfarsit pe cine ma pot baza,in cine pot avea incredere,cine ma sprijina si ma ajuta cand am nevoie.Le multumesc.Sunt putini dar valorosi. Unele persoane m-au dezamagit enorm,chiar nu ma asteptam la asta.Unele persoane au fost extrem de egoiste,s-au gandit doar la propria persoana,doar la necazurile lor cand eu poate eram intr-o situatie mai "grava"decat a lor. E bine totusi ca am reusit sa imi dau seama cine ma sprijina,cine se tine de cuvant si cine ma ajuta cu adevarat.

Fiind mai optimista va spun cu mana pe inima ca nu ma gandesc ce o sa ma astepte acolo in Istanbul.Stiu ca o sa fie bine,o sa fie o experienta unica,de neuitat,dar sunt atat de zapacita incat nu pot realiza ce ma asteapta.

In rest ce sa va spun,ca sunt fericita,ca sunt libera acum(nu mai am examene) si ca o luna si jumatate voi sta departe de aceasta tara numita Romania.Ma bucur enorm ca scap de tot,ca nu voi mai auzi ce se intampla in Romania,macar o luna si jumatate.

Sper sa vin bronzata,cu turca invatata mai bine si cu o experienta magica:)

Maine la ora asta o sa fiu pe drum,o sa las totul in urma si pentru 6 saptamani o sa ma aflu pe un taram magic,numit Istanbul.

Voua va doresc vacanta placuta,sa va relaxati,sa va odihniti,sa va distrati si sa uitati de toate problemele.

Numai bine

Va pup

Dream

Am spus-o si o mai zic:un vis poate deveni realitate.Este bine sa speri,sa zburzi in lumea viselor,sa iti doresti foarte mult un lucru si sa te gandesti ca poate deveni realitate.O sa vezi ca asa se va intampla.Trebuie doar sa ai incredere in tine si sa vrei sa reusesti,sa fii optimist,sa crezi ca TU poti,ca TIE ti se poate intampla "una ca asta"(desi credeai ca doar visezi).

Un lucru poate parea indepartat,poti crede ca nu vei atinge niciodata acel "ideal" pe care ti l-ai propus;eu spun sa nu te lasi,sa nu fii niciodata dezamagit,sa nu te dai batut deloc pentru ca niciodata nu se stie ce se va intampla si unde vei ajunge. Vorbesc din proprie experienta. Niciodata nu ma gandeam ca ceea ce visam o sa mi se implineasca.De multe ori eram "dusa" departe,visam cu ochii deschisi si dupa un timp vedeam cum mi se implinesc dorintele. Nu este imposibil si cine iti taie elanul sa stii ca este egoist. Sa nu ii asculti pe cei "rai" care iti spun: revin-o cu picioarele pe pamant,nu vei reusi!Pentru ca TU poti!! Ai incredere in tine.

Acum sa va impartasesc putin ce am patit. Prin luna mai,eram pe la facultate,intr-o pauza,cu fetele,stateam noi frumos cand vine o domnisoara la mine(nu dau nume:P) si ne intreaba daca avem cateva minute la dispozitie sa ne prezinte un program de Exchange. Incepe sa isi spuna "poezia"...cand vede ca nimeni nu era interesat.Sincer,nici pe mine nu ma interesa ce are de zis pana a scos cuvantul magic:"Turcia". Cand am auzit asta,am devenit atenta,am luat-o deoparte si am intrebat-o despre ce este vorba.Mi-a zis ca este vorba despre un Exchange cu Aiesec-ul,ca un student poate pleca incepand de la 6 pana la 8 saptamani intr-o tara straina,un fel de schimb de experienta. Am devenit foarte interesata,am luat toate datele si am fost chemata la testul de limba engleza. L-am luat si apoi au urmat alte teste si alte hop-uri pe care le-am trecut cu brio. Apoi a inceput cautarea:nu stiam in ce oras sa ma duc.Am ales initial Izmirul..dar nu a fost sa fie acolo( stiti cum se zice,este mana destinului).Apoi a urmat o perioada de chin pentru mine;nu stiam incotro sa o apuc,unde sa merg,ce sa fac mai departe.Dar nu m-am dat batuta nici o clipa.Am stiut cum sa ma redresez dupa dezamagirea cu Izmirul si am cautat in continuare pana cand am gasit o forma buna pentru Istanbul. Am scris acolo,am dat interviu si am fost acceptata. Am avu norocul de a nimeri peste o persoana amabila de la Aiesec-ul din Istanbul,care m-a suportat si mi-a raspuns la toate intrebarile pe care le-am avut.

Si uite asa,dupa multe suisuri si coborasuri s-a stabilit data cand voi pleca: 12 iulie 2010. Voi sta 6 saptamani( o luna si jumatate),adica pana pe 20 august.

Sper sa fie o experienta frumoasa,sper sa fie totul bine si sa nu ma mai gandesc la nimic.

De aceea va spun:sperati intotdeauna la mai mult,nu va dati batuti cand vedeti ca ceva nu merge;sigur aveti locul vostru rezervat si o sa fie totul bine pana la urma.

Deocamdata atat pentru azi....mai am 2 examene dar promit sa mai scriu un articol inainte sa plec...

Va pup si va multumesc pentru ca imi cititi blogul.

Catelus cu parul cret :|:|

Poate va ganditi ca am luat-o razna sau ca incep sa compun rime si poezii pentru copii. Nu ati ghicit;nu e vorba despre asa ceva ci pur si simplu sunt indignata de ce se intampla cu noi.

Ideea este urmatoarea:de mult am vrut sa ma afirm si sa va spun lucrul acesta dar se pare ca astazi mi-am gasit momentul potrivit.

Care este prima poezie pe care am invatat-o? Care sunt primele versuri pe care le-am memorat inca din copilarie,de la gradinita,de la bunci,de la parinti,frati/surori mai mari?? Va mai aduceti aminte? Daca nu,va reamintesc eu:

Catelus cu parul cret,
Fura rata din cotet.
El se jura ca nu fura
Si l-am prins cu rata-n gura
Si cu ou-n buzunar,
Hai la Sfatul Popular.

Nu ma duc c-am fost o data
Si am cazut cu nasu'-n balta.

Acestea sunt primele versuri pe care noi le stim. Dar oare v-ati gandit vreodata ce semnificatie are aceasta poezie? Va spun eu: de mici suntem invatati sa mintim. De mici suntem invatati sa furam. De ce? Versurile ne spun clar:un catel cu parul cret(cum are parul conteaza mai putin), fura rata din cotet(asta conteaza cel mai mult)...El se jura ca nu fura( a inceput sa minta,cum era normal)/ Si l-am prins cu rata'n gura (adica l-a prins si cu minciuna si cu prada in gura ceea ce insemna ca a si furat). Si apoi dragul de catel este chemat la "sfatul Popular" ( la judecata...) dar scumpul nu vrea sa mearga pentru "c-am fost o data"..asta inseamna ca nu este pentru prima oara cand fura..

Voi va dati seama ce am invatat noi cand eram mici? Va dati seama ca fiecare mama/tata/bunic/bunica/frate/sora/prieten/educatoare/invatatoare/profesoara etc..(poate am uitat pe cineva),fiecare dintre aceste persoane enumerate au invatat cel putin o data in viata lor aceasta poezie si au transmis-o mai departe..Eu spun sa punem capat aici ipocriziei,nimeni nu realizeaza ca suntem invatati de mici ca furam si sa mintim si vedem aceste versuri ca pe un simplu"catelus cu parul cret"...mda..

Nici nu stiu ce sa spun mai mult..poate va deschideti si voi ochii si pot sa va garantez de pe acum ca pe copiii mei nu ii voi invata niciodata aceasta poezie poate doar dupa ce vor ajunge la varsta la care sa inteleaga ce inseamna versurile acestea care ma dezgusta....

Numai bine...

papa

Luck

De multe ori m-am intrebat ce este norocul sau cum vine? De la sine,cand nu te astepti si probabil cand ai cea mai mare nevoie de el.Asa am avut si eu noroc zilele acestea.Dupa o perioada stresanta si chiar de chin,au venit si zilele bune(in sfarsit).

Am fost in weekend in Azuga.Un orasel micut dar linistitor.M-am relaxat la Pensiunea Rhein;un peisaj minunat,o liniste de neinchipuit,pasarele cantau non-stop,se auzea susurul paraului ....superb.Personalul a fost foarte prietenos,neasteptat de amabil,ne-au prezentat camera,imprejurimile si

orice aveam nevoie puteam spune si erau la dispozitia noastra.

Nu am nimic de reprosat,culmea.Toata lumea spune ca la noi in Romania turismul si conditiile de cazare sunt de toata jena.Acum ii pot contrazice:chiar mi-a placut!!

M-am plimbat si prin Busteni;nu trebuie sa mai spun ca peisajul era si acolo incredibil.

O experienta innedita si poate unica in viata a fost vizitarea Cramelor Halewood.Nu oricine are posibilitatea aceasta

sau oportunitatea asta.

Chiar e ceva unic. Am vizitat locul unde se depoziteaza vinul

timp de 9 luni,apoi alta incapere unde vinul este lasat la limpezire

,apoi am vazut toate masinariile si utilajele de imbuteliere,am vazut

muzeul de vin...a fost superb..am facut si o mica degustare...

Chiar ma bucur mult ca am avut aceasta ocazie.

In rest ce va mai pot spune? Preturile la vinuri erau atat de mici

de nu mi-a venitsa cred.Cea mai ieftina era 4.50 RON iar cea mai

scumpa 11.60 RON.

Am baut bere cu ghimbir,ce e drept costa 7.0 RON sticla de 500ml,

dar daca veti avea ocazia sa beti aceasta bere,incercati-o. Este incredibila.

De mult nu am maigustat asa ceva.Papilele mele gustative au fost incantate

:) hehe

O sa pun si niste poze,sa vedeti si voi cum arata si cine stie,poate vom

merge vreodata impreuna acolo:) hehe..eventual pentru degustare

sau pentru a cumpara vin:)

Problem ??

Ultima perioada nu a fost atat de buna pentru mine;examene,stres si altele;uneori mi se aduna toate si imi vine sa las totul si sa fug,sa ma refugiez undeva departe,sa nu ma mai gandesc la nimic...rareori gandesc asa pentru ca sunt o persoana puternica dar uneori mi se umple si mie paharul,nu sunt de fier.

Inca am o perioada foarte stresanta dar incerc sa fac fata...Chiar ma gandeam ce sunt problemele? Fiecare dintre noi a dat peste greutati in viata;cum ati reusit sa treceti peste? A fost usor? Depinde si de situatie si de persoana....acum,referindu-ma la mine cred ca problemele nu sunt asa mari;cand ma gandesc la oamenii care traiesc de pe azi pe maine,oamenii care au avut accidente si acum sunt in scaun cu rotile,oameni care sufera de boli iremediabile si multe alte probleme de genul incep sa cred ca noi,cei care suntem sanatosi nu avem probleme asa de mari.

Trebuie sa fim puternici,sa ne gandim ca suntem tineri.Daca acum intram in panica pentru o problema minora,cum vom reactiona pe parcursul vietii cand vom intamplina mai multe greutati?

Nu trebuie sa ne lasam,trebuie sa fim tari(precum otelul spune un citat) si sa incercam sa ne ridicam atunci cand simtim ca nu mai avem aripi.

Intr-adevar,traim mai greu,castigam totul mai greu acum,oamenii au devenit mai rai,fiecare este pentru el,dar totusi,sa nu uitam ca suntem fiinte,ca avem un suflet si ca nu trebuie sa ii ranim pe cei din jurul nostru.

Problemele incep sa apara inca de cand ne nastem;nu cred ca exista vreo persoana care sa nu fi dat peste vreo situatie mai dificila,dar nimic nu este imposibil si niciodata sa nu spui niciodata!

Nu stii niciodata cand ti se ofera un colac de salvare,poate din partea cui nu te astepti.

Credeti in destin? Eu da...si poate asa ne este dat sa fie. Nu trebuie sa ne stresam pentru unele lucruri care nu depind de noi,pe care nu le putem rezolva singuri. De fiecare data cand intalnesc o situatie mai dificila si nu stiu cum sa o rezolv simt ca este mana destinului si ma las practic in voia sortii,sa se rezolve situatia asa cum mi-a fost scris.

Daca incep sa ma gandesc acum in cate situatii limita m-am aflat..pff..ma apuca durerea de cap. Dar uite ca inca sunt aici,sanatoasa,voioasa,cu pofta de viata,gata sa va dezvalui ceea ce simt,ceea ce cred eu ca este bine...

Pe aceasta cale tin sa multumesc tuturor celor care isi iau din timpul lor sa imi citeasca blogul,sa imi impartaseasca ceea ce simt,ceea ce cred si chiar sa imi dea sfaturi. Va multumesc.

“I've learned that people will forget what you said, people will forget what you did, but people will never forget how you made them feel."

E asa de frumos sa te simtit bine,sa fie totul in regula,sa iti mearga totul ca pe roate,sa nu mai ai nici un stres:) La mine ori e alba ori e neagra si se pare ca si in viata de zi cu zi mi se intampla la fel: ori imi merge bine din toate punctele de vedere,ori imi vin toate problemele pe cap....In ultimele saptamani am fost intr-un stres permanent...ba una,ba alta..pfaa..groaznic...apoi totul a inceput sa se linisteasca,viata mea a devenit mai calma:))) Dar nu foarte pentru ca zilnic ma confrunt cu cate o problema sau cate un gand,un sentiment...ca orice om:)

Citatul din titlul meu spune multe...: “I've learned that people will forget what you said, people will forget what you did, but people will never forget how you made them feel."

Mare dreptate...cuvintele nu mai conteaza asa mult,ci faptele;putem lua un exemplu clar din viata de zi cu zi;la televizor vedem in fiecare zi cum politicenii ne promit luna de pe cer dar nu actioneaza in nici un fel:sunt doar vorbe aruncate in vant.Si faptele conteaza dar nu in masura in care conteaza felul in care ii faci pe oameni sa se simta...Sentimentele raman pe primul loc..

♫Gąβяïﻉℓą♫ ♥♥♥♥

Este dureros cand vezi ca unele persoane uita total de tine.Cand suferi in tacere fara sa poti spune nimic...este dureros cand vezi ca in ziua de azi fiecare este pentru el.Am devenit un popor de oameni extra-mega muncitori;nu ne mai intereseaza decat munca si cariera.

Nu este placut sa fi ignorat.Nu este placut deloc.....mai ales cand ai ceva pe suflet si simtit nevoia sa vorbesti cu cineva drag dar vezi ca acea persoana este mult prea ocupata ca sa aiba timp de tine si de problemele tale.

Mda,asta e viata,astia sunt oamenii,nu ii putem schimba...

Zilele trecute eram pe strada si am auzit o melodie care mi-a atras atentia.Nu o mai auzisem(sau poate ca da),iar subconstientul meu a reactionat...am simtit un fior ciudat la auzul unor versuri:" Dulce-amaruie e amintirea ta/Dulce-amaruie este dragostea"....mare dreptate aveau versurile din melodia lui Nico...chiar vorbeam de curand cu o prietena si ma intreba de ce s-a mai inventat dragostea..i-am spus ca imi pare rau dar nu ii pot raspunde la intrebarea asta...pentru ca nici eu nu am gasit un raspuns potrivit la aceasta intrebare....

Oricum,scria o alta prietena de-a mea ca viata este complicata...intr-adevar este...dar cred ca macar o data v-ati pus intrebarea :"de ce eu?"...este o intrebare ce fiecare om si-o pune macar o data in viata...si nu gasim raspuns...dureros,dar adevarat...

Trebuie sa redau iar spusele unei prietene care imi spunea ca nu poate scrie pe blog decat daca este suparata/foarte fericita....i-am spus ca nu ii dau dreptate,ca poti scrie oricand daca ai inspiratie...dar acum ajung sa ii dau dreptate; poti scrie oricand dar "lucrarile bune" iti ies atunci cand esti foarte fericit ori suparat...Si ia ghiciti voi cum ma simt eu de scriu azi?? :|

Forget it:)))

Ne mai auzim

Weekend placut:)

Showbiz :|

Am intrat astazi pe net sa vad si eu ce mai scrie presa din ziua de azi.La showbiz cam acestea erau titlurile: " Andreea Marin a slabit zece kilograme"," Bomba Iulia nu renunta la Tanase: "Il iubesc pe Dodel ", "Dan Bitman demisioneaza de la Finante: "Nu mananc din banii tarisoarei ", "Monica Columbeanu, acuzata de vatamare corporala grava ", "Charlie Sheen va petrece 30 de zile la inchisoare","Gwen Stefani, obsedata de machiaj","Kylie Minogue, parasita de iubitul ei, Andres Velencoso Segura",etc etc etc....

Unde am ajuns fratilor?Vai de capul nostru!! Am ajuns sa scriem numai aberatii doar pentru a avea un numar cat mai impresionant de cititori .Nu ii condamn pe cei care citesc asa ceva ci pe cei care scriu asta.De ce sa ne intereseze pe noi ca Andreea Marin a slabit nu stiu cate kg,ca Dan Bitman demisioneaza de la Finante,ca Gwen Stefani se machiaza non-stop,etc.??? De ce sa citim asa ceva? Chiar nu inteleg...

Sunt atatea lucruri interesante pe lumea asta care ar trebui sa fie spuse,care merita sa fie redate in paginile ziarelor dar......cam asa am ajuns....de rasul lumii!!!

Poate va intrebati de ce sunt asa de revoltata.Pentru ca nimeni nu face nimic.Pana si emisiunile care inainte le consideram bune si ma uitam din cand in cand la ele acum au devenit o mizerie. De ce?Pentru raiting.Un exemplu este Happy-Hour. Inainte era mai interesant;acum:de toata jena!! Si Andreea Balan i-a spus lui Maruta ca si-a schimbat formatul emisiunii doar ptr raiting...

In fine,azi vroiam sa vorbesc despre altceva dar am deviat de la subiect si am ajuns aici..asa ca probabil voi scrie maine ce aveam azi de gand:) Hehe

Va pup:*

1 Iunie

Still a child :):) Acolo, in adancul sufletului si tu te mai simti copil! Indiferent de varsta pe care o avem copilul traieste inca in noi;nu putem nega ca am fost copii,toti am trecut prin acea perioada..si ce frumos a fost:X

Inca mai rememorez amintirile din copilarie si cand se trezeste inima de copil din mine imi place sa merg in parc,sa ma dau in leagane si sa stau sa privesc copiii ce zburda;imi amintesc de mine...frumos..mai vreau sa fiu copil,sa nu am nici o problema,sa nu stiu ce este rautatea,invidia,sa nu inteleg ce este criza,sa nu inteleg ce este politica sa stiu doar sa iubesc neconditionat orice fiinta umana ce imi iese in cale,sa le zambesc oamenilor fara sa ma gandesc la altceva decat ca sunt fericita...

A fost frumos sa fiu copil dar inca mai sunt,toti mai avem momente copilaroase in noi....

La multi ani de 1 iunie indiferent de varsta pe care o ai:*