Unde e luna? Totul despre Larnaca, Cirpu

Cipru - o insulă care mă atrăgea de mult timp. Deşi am mulţi prieteni turci care sunt „împotriva” Ciprului datorită conflictelor între partea de nord a Ciprului şi partea de sud am decis că este timpul să vizitez această ţară.

Excursia nu a fost una planificată din timp cum obişnuiesc eu să îmi organizez concediile, a fost ceva spontan şi am spus că îmi doresc să „lenevesc”, să mă relaxez şi să mă odihnesc, acela fiind probabil ultimul concediu pe anul respectiv.

Am citit pe site impresii despre această destinaţie, dar nu mi-am propus să vizitez prea multe.

Am ales să optez pentru Larnaca, deoarece aeroportul este foarte aproape de oraş, transferul către hotel este ieftin (1.5 euro de persoană un drum - cu autobuzul public), este un oraş măricel, are plajă, faleză, magazine şi câte ceva de vizitat.

Ce mi-a plăcut în mod deosebit?

Faleza de 2.5 km.

Am văzut nişte poze din 2013 cum arata acel loc şi nu mi-a venit să cred cum s-a transformat. La intrare pe faleză era o plăcută şi scria că inaugurarea a avut loc în martie 2015. Asta înseamnă că la nici 2 săptămâni de la inaugurare noi am păşit pe acel loc proaspăt construit? Superb.

Am spus că sunt 2.5 km până în centru de la hotelul unde am fost cazată, Flamingo Beach Hotel. De la hotel până la fortul medieval sunt 1.9 km, cam 20 de minute. Faleza a fost construită cu cap. Dacă obosiţi, puteţi să vă odihniţi stând jos pe cel „dig”.

Erau mulţi localnici cu unditele şi pescuiau, dar nu prea prindeau (am tras şi eu cu ochiul în găleţile lor şi aveau 2-3 peştişori).

Tot legat de faleză, care pe mine m-a fascinat de-a dreptul nu doar pentru faptul că mergeam pe lângă mare şi făceam aerosol dar şi ptr faptul că făceam mişcare. Dacă sunteţi adepţii sportului, aveţi o ocazie superbă de a alerga pe malul mării. Mulţi localnici făceau jogging, îmbrăcaţi sport. Vinerea faleza a fost extrem de aglomerată, sâmbătă şi duminică, ici colo câte un om. M-am mirat, gândindu-mă că în weekend oamenii ar trebui să iasă la plimbare, la mişcare, etc.

Cea mai „dură” fază pe care am putut să o văd pe acea faleză când mă plimbam a fost un cuplu străin, cu un copil în cărucior. Toţi 3 făceau jogging. Domnul împingea căruţul şi alerga cu căruţul în faţă şi doamna pe lângă cărucior alerga şi ea. Îmi pare rău că nu am fost pe fază să filmez „scenă”.

Dacă doriţi, puteţi închiria biciclete: au construit locuri speciale pentru biciclişti. Dar... aveţi grijă: se circulă pe partea stângă.

Până şi oamenii circulă invers. La noi, în mod normal, merg pe dreapta. Aici eram debusolata total.

M-am bucurat mult de tot să am această posibilitate, de a face aerosol şi de a mă plimba pe malul mării.

Ce nu am ştiut şi am aflat numai când am ajuns acolo a fost faptul că există maree. Nu ştiam că marea Mediterană are flux şi reflux. Sincer!!! În Antalya sau în alte locuri unde am fost la Mediterană poate ori nu am observat eu că există maree, ori nu avea în acea parte.

În primele 2 zile în Larnaca, apa era retrasă, pe lângă acea faleză se putea coborî şi merge pe nisip şi pe pietre. După aceea, apa a avansat şi a ajuns până la faleză iar când erau valuri şi vânt faleza era de-a dreptul stropită de apă. Un fenomen extrem de interesant.

Un alt lucru interesant despre Larnaca este faptul că va candida pentru Capitala Europeană a Tineretului în 2018.

Ok, poate trebuia să scriu în introducere alegerea titlului „Unde este luna? ”. Pentru că... nu am putut zări luna decât în ultima seară. Şi dacă nu o vedeam cred că o luăm razna. Am întrebat-o până şi pe recepţioneră dacă ea a văzut luna şi săracă două zile la rând s-a uitat în drum spre casă pe cer să zărească luna şi mă informa în dimineaţa următoare că... nu a văzut-o.

Aşa m-a „măcinat” de mult că nu puteam vedea luna ca în fiecare seară mă gândeam „where is the moon? ” :))) La noi la mare, în România sau în toate ţările pe care le-am vizitat şi aveau deschidere la mare, luna se oglindea practic în mare, era lângă Luceafăr... dar aici... nu şi nu.

În ultima seară, când am făcut ultima plimbare pe faleza am reuşit să zăresc luna dar... când ne întorceam spre hotel deja dispăruse. Unde? Nu stiu!

Plaja

Cred că majoritatea dintre dvs vor merge în sezonul de vară şi sunteţi interesaţi să aflaţi cum este plaja.

Eu am stat la plajă în fata hotelului, pe Mackenzie Beach, care este certificată cu Blue Flag.

Nisipul, chiar dacă este fin mi s-a părut puţin cam tare deoarece şezlongurile şi umbreluţele nu erau puse pe plajă aşa că a trebuit să folosim cearceaful.

Plaja este lată, intrarea în mare (deşi eu personal nu am putut face baie, mi s-a părut mult prea rece, au fost curajoşi care intrau în apă) este ca în Mallorca. Adică... foarte lină, puteţi merge şi 100 m şi apa o să vă ajungă până la genunchi.

Pentru înotători (cum sunt şi eu de altfel) mi s-ar părea puţin cam... plictisitor să merg atât până să reuşesc să „dau” de apă mai adâncă să pot înota. Dar... pentru familii cu copii cred că este extraordinar şi perfect.

Plaja se întinde pe km întregi şi dacă nu sunteţi cazaţi la un hotel pe plajă, puteţi să închiriaţi şezlong cu 2.5 euro şi umbrelă cu 2.5 euro pe zi.

Au şi sporturi de apă de unde puteţi închiria jetsky sau să vă daţi cu tot felul de nebunii.

Noi ne-am plimbat pe plajă până la "capăt", când am dat de un „gard” care făcea delimitarea între plajă şi aeroport. Este extrem de interesant să priviţi avioanele cum vin pe mare, întorc şi aterizează. "Merg" atât de jos încât puteţi „descifra” compania aeriană inscripţionată pe avion.

Finikoudes Beach este o altă plajă, tot certificata Blue Flag unde nisipul mi s-a părut că ar avea o culoare... verzuie... bine, nu vă aşteptaţi la un verde praz... am spus... verzuie... : D

Nu am făcut plajă aici, dar din câte am observat intrarea în mare este la fel de lină, nu sunt valuri şi desigur, puteţi închiria şezlonguri şi umbreluţe. Au şi o toaletă publică pe plajă, unde intrarea este gratuită.

Ce mi s-a părut ciudat a fost faptul că nu am văzut pescăruşi, nici măcar unul. În schimb, porumbei sunt cu carul. Dar parcă arata altfel decât la noi  . Mai „plinuţi”, cu pene pe picioruşe :)))

Vremea în aprilie

Sinceră să fiu, nu mă aşteptam să fie atât de cald. Poate şi pentru că am plecat pe frig din Braşov, de la 15 grade şi am ajuns în Larnaca la 23 mi s-a părut mult mai cald.

În prima zi, a fost o „pâclă”, soarele nu s-a arătat dar tot cald era.

În a doua zi am mers în Nicosia, unde bătea puţin vântul dar nu era deranjant deloc şi era chiar cald.

În a treia zi am putut merge deja la plajă în Larnaca. Soarele strălucea pe cer şi era cald.

În următoarele zile am putut simţi cum pe zi ce trece se încălzea tot mai tare. Ce a fost bine a fost că bătea vântul. Avea ore "fixe". La ora 11:30-12:00 începea să bată cu putere, că la un moment dat nu mai puteam sta pe plajă din cauza nisipului care "zbura" în toate părţile. Chiar glumeam zicând că nu mai trebuie să merg în deşert să „experimentez” furtuna de nisip.

Pe la ora 17:00 vântul se „potolea”.

Din câte am înţeles, vara nu adie vântul deloc... deşi ar fi tare bine la căldurile care sunt acolo vara.

Deci, cu puţin noroc, în aprilie se poate face plajă.

De intrat în apă nu am reuşit deşi sunt „curajoasă” şi îmi place să înot... dar apa era mult prea rece.

În ultima zi, pe la ora 11:30 s-a întunecat şi a început ploaia. Asta a fost aşa, ca de ultima zi, să nu ne pară rău că plecăm...

Seara trebuia totuşi să am o bluză cu mânecă lungă şi un pulovaras sau un fas subţire. Nu era de mânecă scurtă încă (seara).

Restaurante şi magazine

La capitolul mâncare mi s-a părut destul de scump. Nu e ca în Turcia sau în alte ţări unde găseşti un kebab la 5-6 lei să îl iei în mână şi să pleci. Căutam de exemplu să cumpărăm ceva în ultima zi pentru drum şi pur şi simplu nu am găsit ceva la un preţ convenabil. Un hot-dog era 3-4 euro. Mi s-a părut enorm. La Mc Donalds am găsit hamburger la 1 euro... măcar aici preţul era aproximativ la fel ca la noi.

Deşi nu practic turismul gastronomic, toată lumea lauda meze şi am zis să încerc şi eu. Am mers la restaurantul Alexander, unde lucra şi o româncă extrem de amabilă.

Am comandat mini-meze deoarece era prea mult pentru noi să luăm porţii normale ptr că sunt imense... şi aşa a fost prea mult.

Am plătit 24 de euro 2 persoane. Să aveţi grijă să nu vă păcăliţi. În momentul în care vedeţi „Fish meze” sau „meat meze”, doar 19 euro sau 17 euro, minim 2 pers, să ştiţi că preţul este de persoană.

Cu 12 euro de persoană nu mi s-a părut mult pentru că masa a fost plină ochi, ne-au adus şi o măsuţă suplimentară pentru că nu mai aveam unde pune farfuriile.

Mi-a plăcut mult şi la final am primit din partea casei o îngheţată (puteam alege între compot de fructe, cafea sau îngheţată).

Citisem pe site de magazinele Smart. Căutam înnebunită dar nu ştiam exact ce anume să caut. Până la urmă am descoperit: sunt 2 magazine Smart- unul este supermarket iar al doilea este un magazin cu de toate, ca un magazin chinezesc în care găsiţi începând de la îmbrăcăminte până la produse cosmetice, plastic, etc.

Într-adevăr, preţurile sunt mici, 2 pachete mari de biscuiţi 1 euro, 3 batoane de Marş 1 euro, apă plată la 2 litri 0.65 eurocenţi.

Cel mai simplu ca să ajungeţi la aceste magazine este mai întâi să mergeţi la Biserica Sf. Lazarus. Cum staţi cu faţa spre biserică, o să vedeţi un copac frumos, faceţi dreapta pe acel drum şi apoi iar dreapta şi o să vedeţi la câţiva metri aceste magazine.

Lângă ele este şi un magazin românesc, cu produse româneşti.

Tot in drum spre Biserica Sf. Lazarus am gasit un... restaurant romanesc... aveau mamaliguta, sarmale, shaorma Dracula si asa mai departe :))

Apa este ieftină, am găsit la un magazin micuţ de lângă hotel, 6 sticle de 1.5 litri cu 2 euro baxul.

Aici în Larnaca am găsit cei mai frumoşi magneţi de frigider. Nicăieri nu mi-au plăcut atât de mult şi erau extrem de ieftini. 0.85 eurocenţi unul sau 5 cu 3 euro. Desigur, depinde şi din ce loc îi cumpăraţi, că am văzut şi cu 1 euro şi cu 0.65 eurocenţi, etc. Oricum sunt extrem de frumoşi.

Tot ca şi suveniruri ieftine puteţi opta pentru rahat cipriot. Cu 1.20 euro cutia (şi este cutie mare) aţi rezolvat problema...

Cafeaua: Toată lumea care stătea la terase bea frappe. Se pare că... aşa e... ” moda” acolo... şi într-o zi ne-am hotărat să bem şi noi un frappe. Am găsit o terasă drăguţă care servea cu 1 euro frappe-ul. Extrem de bun şi mare.

În altă zi, am decis să vedem cum este Cyprus coffe şi am ales să mergem la Coffee Island Larnaca - Phinikoudes. 1 euro cafeaua care este servită cu un pahar de apă lângă. Nu mi s-a părut ceva ieşit din comun, tot rămân la părerea că este mai bună cafeaua turcească.

De vizitat

Cum am spus şi înainte, de data aceasta am dorit să ne odihnim, nu să „umblăm” şi să vizităm.

Biserica Sf. Lazarus

Desigur, fiind în drumul nostru am vizitat Biserica Sf. Lazarus, o biserică bizantină care pe mine m-a impresionat în mod deosebit.

Nu o să intru în detalii deoarece userii dinaintea mea au făcut deja o descriere amănunţită a acestei biserici. O să menţionez doar faptul că înăuntru se găsesc moaştele Sf. Lazăr şi mormântul acestuia.

Mulţi dintre turişti veneau cu diferite obiecte şi atingeau acea „cutie” de argint.

Castelul Medieval

Intrarea este de 2.5 euro de persoană.

Orar de funcţionare:

Vara (16 Aprilie – 15 Septembrie): Luni-Vineri 8:00-19:30, Sambata-Duminica 9:30-17:00

Iarna (16 Septembrie – 15 Aprilie): Luni-Vineri 8:00-17:00, Sambata-Duminica 9:30-17:00

Piaţa Europa

Un loc superb care pe mine m-a încântat. Este aproape de port, la începutul străzii Atena şi aici se găsesc primele clădiri coloniale de administraţie britanică construite în Cipru în 1881.

Una din clădiri, Galeria de Artă Municipală găzduia o expoziţie de fotografii, cu intrarea liberă.

Există şi o fântână arteziană foarte frumoasă iar pentru copii un trenuleţ care face înconjurul pieţei gratuit.

Despre lacul Sărat o să vorbesc într-un articol separat.

Dacă aţi fost în Cipru poate aţi observat la maşini plăcuţele lor: unele sunt galbene/portocalii iar altele roşii. Dacă v-aţi întrebat de ce sunt roşii vă dau eu răspunsul. Toate maşinile închiriate au plăcuţele roşii, pentru a atrage atenţia celorlalţi conducători. Se presupune că majoritatea dintre noi suntem obişnuiţi să conducem pe partea stângă iar aici în Cipru totul este „invers” adică se conduce pe dreapta astfel că localnicii vor avea grijă în momentul în care vor vedea o maşină cu plăcuţele roşii. Ingenios.

Totuşi, traficul este ok. Maşinile merg încet, cel puţin în centru şi pe unde m-am plimbat eu. Nu au stres, nu am auzit un claxon.

Ce mi s-a părut... ciudat dar bine organizat au fost trecerile pentru pietoni.

Unele dintre aceste treceri care au semafor, au un buton, pe care, dacă îl apăsaţi, imediat se face verde ptr dvs. Nu vreau să îmi imaginez cum este vara acolo, când este aglomeraţie şi lumea doreşte să treacă de pe-o parte pe cealaltă şi fiecare apăsă acel buton la fiecare 2 secunde :))

Eu am „experimentat” doar o singură dată şi am apăsat butonul când nu venea nici o maşină.

În rest, puteam trece pe oriunde, pentru că şoferii sunt amabili şi opresc chiar dacă nu este trecere de pietoni.

Dacă mergeţi vara şi sunteţi pasionaţi de scufundări, există un loc minunat şi anume vizitarea epavei Zenobia care se afla în largul coastei oraşului Larnaca.

În încheiere pot să vă spun că indiferent cât aţi citi pe internet despre această destinaţie, indiferent câte poze aţi vedea nu se compară cu trăirile şi simţirile de la faţa locului. Eu de fiecare dată când am călătorit, mă informam, căutam poze şi aşa mai departe dar de fiecare dată când ajungeam în acel loc despre care citisem şi văzusem multe poze înainte aveam alte sentimente. Nimic nu se compară cu momentul „live” în care vedeţi cu ochii dvs pe „viu” acel loc.

Sicilia - impresii generale

Isola Bella

M-am hotărât să scriu un articol separat cu impresii generale despre Sicilia. Deşi tind să mă repet o să spun că citatul lui Goethe m-a inspirat în mod deosebit: ”To have seen Italy without having seen Sicily is not to have seen Italy at all, for Sicily is the clue to everything”, adică, în traducere în limba romană spune cam aşa:” „Să vezi Italia fără să vezi Sicilia este ca şi cum nu ai fi văzut Italia deloc, pentru că Sicilia este cheia întregii ţări”.

Într-adevăr Sicilia este parcă altfel decât Italia continentală şi am vizitat multe oraşe ale Italiei, precum Padova, Veneţia, Verona, Milano, Roma, Civitavechia, Genova, Boccadasse şi dacă am omis vreun oraş, vă rog să mă iertaţi.

O dilemă care a intervenit a fost “când să mergem în Sicilia? Iar eu am găsit răspunsul la această întrebare... în extrasezon... vara probabil insula este luată cu asalt de milioanele de turişti din toate colţurile lumii şi mie una nu îmi place aglomeraţia , în plus, poate fi extrem de cald în lunile de vară... deci... iarna cred că pot vizita în linişte toate obiectivele turistice...

Ok... acum că am stabilit când mergem, trebuie să vedem cum ajungem în Sicilia şi cel mai simplu este cu avionul, aeroportul din Catania fiind cel mai indicat...

Eu am optat pentru o excursie Senior Voyage, deci practic aveam totul inclus: zbor, transfer, cazare, demipensiune.

Noi am zburat cu Blue Air, o companie cam ciudatică... am avut câteva incidente destul de neplăcute, mai ales la întoarcere. De ce? Pentru că la dus, am plecat cu acelaşi bagaj de mână ca şi la întors iar pe aeroportul din Catania am fost oprită şi mi s-a spus că nu pot folosi acel bagaj ca fiind de mână, pentru că e prea mare (deşi se încadra în standardele cerute de ei). Cu chiu cu vai am reuşit să îmi închid un compartiment şi să introduc bagajul în acea “măsurătoare” şi a încăput.

Culmea a fost că erau diferiţi indivizi care călătoreau cu paporniţe (din dex = PAPÓRNIŢĂ,  paporniţe, s. f.  1.   (Reg.) Coş împletit din papură;  p. gener.  Coş.  2.   (Rar) Sticlă îmbrăcată în papură. – Papură + suf.  -orniţă.), adică, ce vreau eu să subliniez este faptul că doar cu mine au avut o problemă, restul pasagerilor trecând nestingheriţi cu fel şi fel de bagaje, de toate dimensiunile, chiar dacă nu aveau voie...

Dar să revin la aeroportul din Catania... unde am cumpărat cea mai ieftină apă, in comparatie cu alte aeroporturi... 1 euro... cafeaua de la automat era 0.50 euro şi era chiar bună...

M-am mirat pentru că de obicei, în aeroporturi, apa este extrem de scumpă.

Din Duty Free nu prea am avut ce cumpăra, preţurile fiind mai mari ca în Otopeni.

Nu v-aş recomanda zona Taorminei pentru plajă, decât dacă sunteţi cazaţi în Mazzaro. Taormina este un oraş construit pe stâncă şi pentru a ajunge la mare trebuie să luaţi fie autobuzul, fie să înduraţi vara nişte călduri extreme...

Golful Naxos cu Giardini Naxos este cel mai renumit loc pentru plajă, dar mie mi-a plăcut mai mult în Acitrezza deşi nu aveau plaja amenajată cine ştie ce, oraselul este superb şi peisajul la fel.

Golful Naxos in departare

Nu vă recomand să cumpăraţi excursii opţionale... ori mergeţi pe cont propriu, ori găsiţi o agenţie locală (şi vara sunt destule dacă acum iarna am găsit câteva deschise). Preţurile sunt la jumătate faţă de cât oferă agenţia din România.

Doar un exemplu pe care pot să vi-l dau: excursia la Messina cu agenţia din România era 40 de euro de persoană, noi am plătit 6.8 euro dus întors de persoană.

Messina

Un alt aspect important este apa îmbuteliată, deoarece în Italia apa nu este potabilă şi eu am avut experienţe neplăcute în Veneţia, unde apa costa 2 euro, o sticlă de 0.5 litri. Nici Sicilia nu face excepţie, decât dacă găsiţi supermarketuri mari, nu buticuri care vand te miri ce, deoarece şi acolo apa costa peste 1 euro litrul.

Dacă sunteţi atenţi, găsiţi cişmele şi fântâni, cu apă potabilă.

De asemenea, vă sfătuiesc să aveţi în bagajul de cala măcar o sticlă cu apă de jumătate de litru. Când ajungeţi în aeroport, poate nu aveţi timp să vă cumpăraţi apă şi poate nici şoferul nu are pe autocar, aşa că dacă o lăsaţi mai la îndemână (la suprafaţa bagajului de cala) imediat aveţi pe ce pune mâna.

Ca şi suveniruri, de fiecare dată m-am „lovit” când a trebuit să îi cumpăr bunicii mele ceva. Este extrem de greu să cumperi ceva la oamenii mai în vârstă. Ei nu „gustă” tricourile cu diferite imprimeuri gen:” I love... ” sau genţi sau magneţi sau alte lucruri de genul.

De pe unde am fost am tot cumpărat eşarfe şi, portmonee şi alte nebunii. Din Sicilia am găsit acele „figurine” din marţipan. Dacă vedeţi în vitrinele magazinelor, forme de banane, portocale, caise şi aşa mai departe să ştiţi că nu sunt artificiale. Sunt doar formele dar înăuntru este marţipan, extrem de bun şi delicios.

Vino di mandorla

Noi am găsit mai multe forme, ce e drept, micuţe, la 1 euro bucata şi am cumpărat ca şi suvenir.

De asemenea, vino di mandorla, celebrul vin de migdale. Vă sfătuiesc să îl degustaţi mai întâi. Fie intraţi într-un bar/restaurant şi cereţi un pahar, fie căutaţi un magazin care să vă servească gratuit cu un păhărel. Este un vin bun, dulce şi aromat... mie mi-a plăcut extrem de mult şi am cumpărat o sticlă şi pentru acasă... până şi bunica mea s-a „înfruptat” din vin, ea, care nu prea consuma alcool.

Preţurile variază la acest vin, dar sub 8 euro nu veţi găsi să cumpăraţi... să vă uitaţi şi la gramaj... eu din Castelmola am cumpărat vino di mandorla, care culmea, era mai ieftin decât în Taormina si era de 1 litru.

Deşi nu sunt gurmandă şi nu practic turismul gastronomic, am gustat totuşi arancini, de care nu mai auzisem până atunci. Este un fel de „bulz”, înăuntru are orez şi se prezintă sub diferite forme prăjite în pesmet. Înăuntru am cumpărat fie cu sos de roşii şi carne de vită, fie cu parmezan şi fistic... dar din nou vă spun, sunt „umplute” cu diverse, trebuie să întrebaţi înainte de a cumpăra.

De asemenea, să încercaţi măcar o dată cannoli, dulciuri siciliene, de care râdeam eu de fiecare dată când le vedeam. Seamănă cu două ţâţe sau doi ochi :)) Dar sunt delicioase.

Un alt lucru interesant în Sicilia este... traficul... în primul rând tot respectul meu pentru şoferii de autobuze/autocare. Unele străduţe sunt extrem de înguste, dar ei sunt calmi, nu claxonează nici măcar o dată. În Taormina şi Castelmola sunt foarte multe serpentine, asemănătoare cu cele din Poiana Braşov, dar şoferii care conduc ditamai autocarele nu au probleme şi conduc extrem de bine.

În schimb, ce m-a amuzat pe mine teribil sunt maşinile mici.

Am început într-o zi să număr câte maşini NU sunt lovite... şi din vreo 20 câte numărasem, doar 3 scăpaseră fără zgârieturi/buşituri/loviri/ciocniri, etc.

Deci, mare grijă dacă închiriaţi maşina în Sicilia! Să vă uitaţi bine înainte de a o închiria, să verificaţi toate zgârieturile, ca să nu vă treziţi atunci când returnaţi maşina că vă cer o grămadă de bani în plus.

Ce mi-a plăcut mult de tot au fost ca localnicii zâmbeau şi ne salutau pe stradă... sunt extrem de amabili, dar nu prea vorbesc engleza... m-am „chinuit” de câteva ori în engleză şi când am văzut că nu o vorbesc am încercat să o dau pe... italieneşte :))) Că altceva nu aveam de făcut.

Per ansamblu pot spune că mi-a plăcut mult Sicilia şi ce am apucat să vizitez pe această insulă superbă, dominată de vulcanul Etna...

Mai jos va las cu o serie de poze care mie imi plac la nebunie!

Etna

Afacerea mult visata

Pana sa ajung la facultate ma tot “lovisem” de termenul HoReCa dar nu stiam ce inseamna sau ce reprezinta.

In momentul in care am inceput sa studiez turismul, automat am inceput sa invat si deapre HoReCa.

HoReCa este acronimul pentru industria ospitalității: Hoteluri, Restaurante, Cafenele, folosit în principal în Scandinavia, Benelux și Franța.

HoReCa este termenul care insumeaza toate echipamentele, dotarile, amenajarile si serviciile care sustin activitatea Hotelurilor, Restaurantelor, Cafenelelor si furnizorilor de Catering. 

In timpul facultatii aveam planuri de viitor legate de o afacere. Si cum ma tot gandeam eu ce as putea face in Romania, ce ar „merge” m-am gandit fie la deschiderea unui bar, fie la deschiderea unui restaurant.

Pentru asta, m-am documentat si am cautat in primul rand profesionisti din acest domeniu. Amenajari HoReCa a fost solutia ideala pentru nevoile afacerii mele, o afacere bineinteles teoretica. Pana sa o pun in practica mai este cale lunga.

Dupa ce am cautat si am adunat si mai multe informatii, ma gandisem ca ar fi optim sa imi deschid un mic bar, costurile fiind mai mici decat daca mi-as fi deschis un restaurant.

Totul suna bine. Dupa ce m-am gandit la zona unde mi-as dori sa imi deschis barul, la numarul de angajati pe care ar trebui sa il am, la specificul barului, la costurile de intretinere si la tot ceea ce insemna deschiderea unui bar am ajuns intr-un punct culminant: sa imi aleg ProduseProfesionale HoReCa  si accesorii pentru bar.

Nu a fost greu deloc pentru ca Amenajari HoReCa imi ofereau o gama larga de produse importate din Olanda, service in tara, piese de schimb, consultanta si proiectarea noii afaceri.

Un produs indispensabil pe care l-as fi avut daca mi-as fi deschis barul mult visat ar fi fost un Storcator Electric Profesionalde Citrice. 

Nu trebuie sa va mai spun ca acest produs este cel mai vandut de catre Amenajari HoReCa  si este si normal. Are un pret redus, de la 1325 RON la 949 RON, este importat din Olanda, deci automat este de calitate, este ideal pentru utilizare comerciala si/sau casnica fiind construit sa functioneza continuu timp indelungat. Specificatiile tehnice ale produsului le gasiti pe site-ul celor de la Amenajari HoReCa.

Acestea fiind spuse, nu imi ramane de facut decat sa ma apuc de treaba, sa pun in practica tot ceea ce mi-am propus.

Voi ce planuri de afaceri aveti?

Catania - un oraș interesant

Citatul lui Goethe m-a inspirat în mod deosebit: ” To have seen Italy without having seen Sicily is not to have seen Italy at all, for Sicily is the clue to everything”, adică, în traducere în limba romana spune cam aşa:” „Să vezi Italia fără să vezi Sicilia este ca şi cum nu ai fi văzut Italia deloc, pentru că Sicilia este cheia întregii ţări”.

itisem atât de multe despre Catania dar până la urmă mă lăsasem păgubaşă pentru că am crezut că nu voi avea ocazia sau timpul necesar pentru a vizita acest oraş.

Dar... cum norocul mi-a surâs, în ultima zi am avut mai mult de 6 ore în acest oraş. Spun că mi-a surâs norocul pentru că ultima zi era ziua când ne întorceam spre aeroport... şi... nişte oameni din grup au venit cu „minunata” idee de a avea doar 2 ore în Catania, restul timpului dorind să şi-l petreacă în Mall, să îşi facă ultimele cumpărături.

Aşa ceva mie una mi s-a părut absurd şi am luat puţină atitudine... adică cine a dorit să îşi cumpere una, alta, trebuia să o facă în timpul lor liber, pe cont propriu sau să roage ghida în alte excursii opţionale să oprească... nu să îmi ia mie acum din timpul meu când îmi doream din suflet să vizitez Catania... şi 2 ore mi se părea extrem de puţin. Nu îmi doream să alerg în oraş, să fac 3 poze şi să vin înapoi la autocar că mai apoi să stau 4 ore în Mall...

Se pare totuşi că nu am fost singura care a gândit aşa şi majoritatea turiştilor din grup au fost de aceeaşi părere cu mine şi ghida s-a „îndurat” de noi şi ne-a lăsat tot timpul în Catania.

Şi ca să fac o mică paranteză, la plecare, persoanele respective care doreau să meargă la Mall au cumpărat din Catania foarfece şi maşina de făcut tăieţei... :)))))))))

Autocarul ne-a lăsat în Piazza Alcala şi de acolo, am trecut printr-un parc micuţ, numit Giardino Pacini, unde statuile au fost decapitate.

Imediat din acest loc am ajuns în Piazza del Duomo.

Ce mi-a plăcut mie extrem de mult în Catania a fost faptul că toate punctele de interes turistic, sau mă rog, nu chiar toate, dar cele mai importante sunt unul după altul, aflate la o distanţă mică între ele.

Din Piazza del Duomo, la doi paşi se afla celebra piaţa de peşte... am “fugit” repede, pentru că fiind sâmbătă am fost informaţi că se închide mai repede dar am avut norocul şi am găsit toţi comercianţii acolo.

Pe mine, sincer, m-a dezgustat ce am văzut acolo şi mai ales ce mirosuri am simţit... îmi place peştele şi mănânc fructe de mare, dar mirosul de acolo este unul de nedescris... am văzut porumbei mâncând carnea aruncată pe jos... un haos total, turiştii amestecaţi cu localnicii... noi (turiştii) care doar căscam gura pe acolo, fiind împinşi de localnicii grăbiţi...

Oricum, este o experienţă care trebuie trăită măcar o dată în viaţă, dar dacă aş reveni în Catania nu aş mai merge în acea piaţă de peste nici dacă m-ar plăti cineva... (şi nu sunt mofturoasa de fel!)

Domul era închis şi se deschidea doar de la ora 16:00, astfel încât am admirat doar Fântâna Elefantului, care mie una mi-a plăcut. Am auzit în jurul meu păreri şi comentarii gen:” este hidoasă”, dar gusturile nu se discută.

Fontana dell'Elefante cum o numesc italienii, este un monument construit între 1735 și 1737 de către arhitectul Giovanni Battista Vaccarini. Elementul său principal este o statuie reprezentând din bazalt negru un elefant. Această fântână a fost considerată emblemă a oraşului sicilian.

Pe partea din spate a elefantului a fost plasat un obelisc egiptean de 3.61 metri înălțime, având o formă octogonala. Există hieroglife sculptate care amintesc de divinitatea Isis, care a fost profund venerata sub stăpânirea romană.

Bineînţeles că şi aici trebuie să existe o legendă şi ghida ne-a spus că ar fi două versiuni. Prima spune că magul Eliodor a călătorit de la foarte mare depărtare şi a ajuns în Catania călare pe un elefant, fiind primul care a adus un elefant în oraş.

A doua legendă că oraşul Catania a fost locuit de elefanți pitici care protejau cetăţenii şi ţineau animalele periculoase la distanţă.

Fântâna lui Amenano, tot în Piazza del Duomo din păcate era în restaurare şi nu am reuşit să o admir chiar deloc...

Ce m-a enervat la culme in Piazza del Duomo au fost rromii din piata, cu acordeoanele care asaltau turistii... initial nu ne-am dat seama ca sunt “de-ai nostri” pana cand un domn din grup nu a intrat in vorba cu unul dintre ei si bineinteles ca vorbea romaneste.

Dupa ce ne-a cantat muuulte melodii la acordeon, bineinteles ca a cerut bani iar un domn din grup i-a spus ca nu ii da nimic, daca a avut bani sa ajunga pana in Catania cu siguranta ca nu moare de foame. Acordeonistul i-a raspuns ca necazul l-a adus acolo si domnul din grup i-a replicat ca indiferent ce necaz ar fi avut, putea ramane si in Romania sa si-l rezolve.

S-a lasat pagubas si a mers sa cante in alta parte. Un italian il asculta cu mare drag si dupa ce si-a incheiat reprezentatia, normal ca i-a cerut bani italianului, care i-a dat 2 euro.

I s-a parut prea putin si a inceput sa faca mare scandal si pana nu a mai primit inca 2 euro nu l-a lasat in pace pe italian... no, ca am trait sa o vad si pe asta...

Am pornit apoi pe strada Via Etnea, o stradă de 5 km lungime, cu magazine, care, culmea, toate erau deschise... este pentru prima dată când găsesc magazine deschise după ora 13:00...

Am ajuns la Anfiteatro romano di Catania, pe care îl văzusem în serialul de televiziune "The Amazing Race".

Amfiteatrul roman din Catania este situat în centrul pieţei Stesicoro, de-a lungul străzii Via Etnea dintre Universitate și Via Bellini. Are o circumferință de 309 de metri și o arenă de 192 de metri, poate fi considerat unul dintre cele mai mari amfiteatre romane din Italia, concurând cu amfiteatrul Flavio Roma (Colosseum) și cu cel din Verona. Conform calculelor arheologice ar putea găzdui 15.000 de spectatori. Aici, de fapt, au avut loc lupte între gladiatori, precum şi între oameni şi animalele sălbatice.

În spatele amfiteatrului, am putut observa fațada bisericii Capuchi. Pe partea opusă a pieței este o statuie a lui Vincenzo Bellini din 1882.

După aceea am descoperit, fără să vrem Giardino Bellini, un parc extraordinar de frumos. Denumit şi Villa Bellini este cel mai mare parc din Catania. Acesta a fost construit în 1883, se afla la nord de oraș, dar a devenit treptat absorbit în centrul său.

Cu un design caleidoscopic și numeroase statui ale artistului Catanese invită turiștii la o plimbare relaxantă.

Un alt punct extrem de interesant în acest parc este ceasul botanic: dată este formată din flori și este actualizata, florile fiind replantate zilnic. Mergând totuşi în martie, dată era „scrisă” din verdeaţa, probabil încă nu aveau flori proaspete hahah.

Am admirat apoi Palazzo Pancari Ferreri care a fost reşedinţa baronului Pancari Ferreri și este o clădire într-o arhitectură eclectică. Este situat pe Via Etnea, colț cu Via Umberto I.

Am ajuns apoi din nou la statuia lui Vincenzo Bellini şi mergând pe lângă ea am găsit un bazar. Da, da... bazar ca pe străzile din Turcia... plin de “negustori”, unii dintre ei fiind romani.

Erau multe kitschuri, nu am cumpărat de acolo nimic în afară de magneţii de frigider (1 euro bucata) şi o eşarfă frumoasă cu Roma (0.5 euro).

Ce m-a mirat a fost faptul că în Catania cam toţi magneţii de frigider erau cam 1 euro, maxim 1.5 euro când în restul Sicliei sub 2-3 euro nu am găsit.

Era aproape ora 16:00 şi încetişor am mers spre domul pe care ni-l doream foarte mult să îl vizităm.

Când au deschis porţile am “rupt” uşile...

Domul mai este denumit Catedrala Sant'Agata, clădirea actuală, fiind rezultatul multor schimbări care au avut loc în urma cutremurelor şi a erupţiilor vulcanice care au implicat orașul Catania. Din originală catedrală, care datează din 1094, au rămas doar pereții și absidele laterale, care aparțin perioadei Normande. În 1169, cutremurul care a lovit orașul, a distrus complet tezaurul bisericii, dar ruinele nu au fost îndepărtate, fiind utilizate ca bază pentru ridicarea noii clădiri. Ulterior, în 1693, un alt cutremur a lovit Catania şi a distrus aproape întregul oraș.

Clădirea actuală este opera lui Jerome Mansion, în timp ce fațada a fost proiectată de Gian Battista Vaccarini. Ușa principală este realizată în întregime din lemn.

În interiorul bisericii puteţi admira mai multe fresce şi picturi ale unor diferiţi pictori şi puteţi găsi şi mormântul compozitorului Vincenzo Bellini.

Per total spun ca mi-a placut orasul Catania dar pentru un sejur relaxant ma bucur mult ca am fost cazata in Taormina si in acea zona. Orasul Catania in sine este mare si tentatiile ar fi fost imense, nu as fi avut timp de odihna daca as fi fost cazata in Catania. Sistemul lor de transport este foarte bine pus la punct si cred ca as fi luat in fiecare zi un autobuz si as fi vizitat fiecare particica a orasului.

Sunt multe de vazut si sunt sigura ca nu am apucat sa vizitez tot dar... poate o sa mai existe si o “data viitoare”...