Antalya, dragostea mea !

Prima dată când am păşit în Turcia a fost în 1996 când aveam 6 ani. De atunci am continuat să merg an de an şi să descopăr noi locuri. Kuşadası a fost oraşul meu de suflet fiind primul pe care l-am vizitat, apoi a urmat Çanakkale, Bursa, Izmir, Aydın, Söke, Davutlar, Deniz Tour, Didim, Istanbul, Silivri, Trabzon, Samsun, Giresun, Espiye şi în cele din urmă Antalya.

Dintre toate aceste oraşe pe care le-am enumerat, trei şi-au pus amprenta în mod deosebit asupra mea: Kuşadası, unde îmi petreceam vacanţele cu familia, Istanbul, unde am fost voluntară la un centru de turism pentru tineri cu dizabilităţi timp de trei luni şi Antalya, unde lucrez.

Antalya are farmecul ei aparte, o civilizaţie şi cultură diferite de a noastră, are bogăţii şi frumuseţi naturale.

Majoritatea turiştilor care vizitează această destinaţie pun pe primul loc hotelul în care vor sta, calitatea mâncării şi a serviciilor, dar eu consider că Antalya este mai mult decât o destinaţie care are hoteluri de calitate, este o destinaţie exotică, se remarcă prin peisaje deosebite, unde marea se îmbină spectaculos cu muntele dar şi printr-un bogat patrimoniu arhitectural, istoric şi cultural ce nu ar trebui ratate.

Consider că Antalya are de oferit multe ca destinaţie turistică şi poate satisface toate gusturile turiştilor, indiferent cât de pretenţioşi ar fi ei. Aici se pot practica multe tipuri şi forme de turism, începând cu turismul litoral, continuând cu turismul montan, turismul de iaht, turismul cultural şi turismul sportiv unde pasionaţii de sporturi pot alege să practice multe activităţi, la alegere dintre golf, rafting, scuba diving, turism de peşteră, de altitudine, de drumeţii.

Antalya, oraş situat pe coasta mediteraneană aflat în sud-vestul Turciei, este capitala turismului internaţional turcesc.

Antalya este bine conectată cu alte zone ale Turciei prin curse regulate din Istanbul şi Ankara. Există, de asemenea, zboruri directe, precum şi zboruri charter din marile oraşe ale Europei, Israel şi Rusia.

Eu de obicei am zburat cu companiile turceşti low cost şi am fost extrem de mulţumită. Singurul inconvenient este faptul că toate au escală în Istanbul. Dacă aterizaţi pe Sabiha Gokcen puteţi avea o escală scurtă deoarece aeroportul este mic şi aveţi timp să prindeţi celălalt avion. Dacă aterizaţi pe Ataturk vă sugerez o escală mai mare deoarece aeroportul este imens şi trebuie să ajungeţi dintr-o parte în cealaltă a aeroportului (de la zborurile domestice la cele internaţionale sau invers).

Aeroportul Antalya este la 10 km est de centrul oraşului şi are două terminale internaţionale, care sunt situate aproape unul de altul şi există un serviciu de transfer gratuit care funcționează 24 de ore pe zi între cele două terminale de operare.

Serviciile de transport cu autocarul sunt la un preț rezonabil.

Clima Antalyei

Provincia Antalya are o climă mediteraneană, cu veri foarte calde și ierni moderat calde și ploioase.

Fiecare vară în Antalya diferă foarte mult. De exemplu acum patru veri a fost mult mai cald ca acum două veri... explicaţia pe care am primit-o a fost că atunci când iarna plouă mult în Antalya vara o să fie mai suportabilă... umezeala este groaznică.. şi mie cel mai cald mi se pare în luna iulie şi începutul lunii august.

Aprilie este o lună plăcută, dar nu chiar de plajă, în iunie e super, iulie extrem de cald, august.. hmm, mai merge şi din septembrie din nou căldura este suportabilă.

Eu am făcut baie în mare până la sfârşit de octombrie... apa era desigur mai rece, dar se poate intra...

Lunile de iarnă în Antalya sunt superbe în comparaţie cu iernile din România. În Antalya nu prea ninge, cel puţin mulţi dintre turcii de acolo mi-au spus că nu au văzut în viaţa lor zăpadă. De asemenea, se întâmplă foarte rar ca temperatura să scadă sub zero°C. Pe parcursul nopţii este mai rece iarna, dar la amiază se poate sta în tricou. Cel mai “urât” este atunci când plouă şi bate vântul iarna.. atunci chiar se simte mai frig.

Plajele din Antalya

156 din cele 286 de plaje cu “Steagul albastru” din Turcia se află în zona Antalyei. Turcia este a patra după Spania, Grecia şi Franţa, dintre ţările cu cel mai mare număr de plaje cu steagul albastru din lume.

Depinde foarte mult de zona unde mergeţi. De exemplu plajele din Kemer sunt cu pietre/bolovani şi intrarea în mare este uneori abruptă. În schimb, în Belek/Kadriye/Side, plaja este lată, cu nisip fin şi intrarea în mare destul de lină.

Turismul sportiv în Antalya

Turismul de golf: 

Există 6 terenuri de golf, aprobate de Ministerul Turismului din Turcia. Patru dintre acestea sunt în Antalya, 3 în Serik şi unul în Aksu. Câmpurile de golf sunt de obicei în Belek, deoarece acestea pot funcționa 12 luni pe an și servesc turismului de golf. Chiar dacă mergeţi la un hotel care nu are teren de golf, puteţi apela la cei de la Relaţii cu Turiştii sau la Recepţie şi vă vor îndruma spre cele mai bune terenuri de golf din apropiere. Se poate închiria echipament de golf şi transferul vi-l asiguraţi dvs cu taxiul de la hotel până la terenul de golf.

Rafting: Exista puncte de rafting şi rute atât pentru profesionişti cât şi pentru amatori pe râurile Köprüçay, Manavgat, Dim şi Alara.

Eu am experimentat raftingul şi vă spun, este o experienţă inedită, care merită încercată.

Am făcut rafting de mai multe ori. Adrenalina este la maxim şi aş repeta această experienţă ori de câte ori voi avea ocazia. În mod normal se formează grupuri, noi am avut 2 bărci, fiecare cu instructorul său. În marea majoritate a cazurilor femeile sunt aşezate în spatele barcii iar bărbaţii în faţă deoarece apa poate stropi destul de tare şi este extrem de rece.

O să vă povestesc despre una din experienţele mele la rafting deoarece este ceva ce chiar merită încercat. Rafting-ul l-am făcut în Köprülü Kanyon, pe râul Manavgat în luna septembrie. Nu ştiam ce mă aşteaptă, dar ni s-a făcut instructajul pe loc. Am ajuns cu maşinile la locul de unde se pleca cu barca, ne-au echipat cu vesta de salvare şi cu casca de protecţie, ne-au dat câte o vâslă în mână şi ne-am urcat în barcă. Toată lumea îmi spusese că trebuie să am ca şi încălţăminte sandale şi nu slapi sau papuci care să îmi alunece din picioare. Neavând sandale care să se închidă la spate (să îmi ţină glezna) am decis să îmi iau adidaşii. Ştiu... şi acum mă bufneşte râsul şi mă întreb ce o fi fost în capul meu de m-am încălţat cu adidaşii. Bineînţeles că în momentul în care am păşit în barcă am luat apă pentru că barca are un fel de gaură şi toţi stam până la glezne în apă în barcă. La prima oprire mi-am dat jos adidaşii şi mi-am luat şlapii. Dar să revin la rafting... eram 10 persoane într-o barcă plus instructorul. Femeile (eu şi încă o doamnă) am fost aşezate in spate, lângă instructor. Ne-a explicat că atunci când strigă „dreapta” trebuie să vâslim noi (cei care eram aşezaţi în partea dreaptă a bărcii) şi când strigă „stânga” ceilalţi, din partea cealaltă. Uşoară teoria, mai grea practica... la bărbaţi se pare. Normal că aproape nimeni nu vâslea cum trebuia şi din prima am luat un vârtej cu spatele. Nu mi-a fost frică, deşi când am privit înregistrarea video mi-am dat seama că totuşi era periculos. Pe drum ne-am întâlnit cu mai multe bărci şi ne-am stropit între noi. Barca a făcut 2 opriri pe traseu. Prima oprire a fost pentru masa de prânz, undeva pe mal era amenajat un restaurant şi am mâncat peşte la grătar. A doua oprire a fost într-un loc mai liniştit, unde apa era mai adâncă pentru a putea face sărituri în apă. Eu una nu m-am încumetat, mi se părea mult prea rece apa. Am sărit doar la sfârşit, înainte de a ajunge la maşini şi am crezut că îmi îngheaţă inima pe loc. Eram încălzită de la soare şi apa era ca şi gheaţa de rece. Vă daţi seama ce sentiment, nu? Groazniccccc...

Oricum traseul este extrem de interesant, sunt unele porţiuni mai „periculoase” şi dacă aveţi „norocul” să nimeriţi într-o barcă în care oamenii nu prea ştiu care e stânga şi care e dreapta o să aveţi un traseu în zigzag, când la stânga, când la dreapta, ba se va opri barca din cauza unei stânci, ba se va izbi de mal şi tot aşa... cel puţin eu aşa am păţit, dar m-am bucurat pentru că a fost o întreagă aventură...

  

Turismul de scuba diving: 

Exista 14 locuri pentru scuba diving, dar cele mai frumoase sunt cele din Kaş, Kemer şi Kalkan.

Eu am făcut scuba diving în Antalya, în Lara mai exact. Este mult mai simplu şi mai comod aşa.. de la hotel în maxim 1 oră am fost în Lara. Instructajul a durat aproape o oră, apoi am intrat în apă, am învăţat să respirăm corect şi apoi ne-am scufundat la 12 m adâncime.

Fiecare om a avut instructorul său ( de care m-am ţinut ca de D-zeu). Nu mi-a fost frică dar sentimentul avut prima oară este unul... ciudat dar frumos. Acum am rămas cu o amintire extrem frumoasă şi, bineînţeles cu dvd-ul cu poze şi videoclipuri precum şi cu o diplomă.

Am de gând în vara aceasta să mai trăiesc din nou această experienţă.. este ceva de nedescris.

În grupul nostru am avut o doamnă care nu ştia să înoate dar s-a aventurat şi a făcut scufundări... şi a reuşit.. aşa că, dacă aveţi puţin curaj.. se poate...

Drumeţii montane: 

Munţii Bey, Akdağ, Munţii Susuz, Munţii Alaca, Munţii Tahtalı şi Geyik au rute montane ideale pentru turiştii atât interni cât şi pentru turiştii străini. În plus, Belek şi Side Tireyengöl au hipodrom.

Eu am făcut trekking în Gebiz... nu vă spun că a doua zi nu m-am putut ridica din pat din cauza durerilor musculare pe care le-am avut.. dar peisajele sunt deosebite. Am mers la început de octombrie, când vremea era perfectă.. nici foarte cald nici foarte rece. Vă sugerez să mergeţi în grup organizat, astfel ghidul o să vă arate cele mai interesante locuri, panorame, cascade, peşteri şi desigur, un mic restaurant în mijlocul pădurii, unde am mâncat cel mai bun peşte la grătar..

Ce se poate vizita în Antalya, în oraş?

Sunt extrem de multe obiective turistice, toate fiind aşezate compact, astfel încât nu aveţi de mers nici prea mult pe jos şi nici nu trebuie să schimbaţi autobuze. Eu o să încerc să vă prezint cele mai importante obiective turistice din centrul vechi al oraşului Antalya.

În primul rând, Turnul cu ceas - Saat Kulesi în limba turcă - este situat în centrul orașului Antalya, este construit în stil baroc, este realizat din calcar dur și sculptat. Turnul are o înălţime de 14 m, la capătul lui este instalat un ceas. Puteţi practic să treceţi pe lângă el fără a vă da seama că este un obiectiv turistic destul de interesant. Eu îl admir de fiecare dată când trec pe lângă el...

În trecut, în loc de turnul cu ceas a fost un clopot pe care au fost gravate texte biblice. În timp, acesta a suferit multe schimbări, iar în 1942 a fost acoperit cu o cupolă.

Moscheea lui Tekeli Mehmet Paşa se afla în spatele turnului cu ceas, Moscheea Tekeli Mehmet Pașa a fost construită sub Imperiul Otoman, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și a fost restaurată în 1940. De asemenea, Moscheea a fost construită în numele lui Mehmet Pașa, iar astăzi este un loc de cult. De fiecare dată când musulmanii se roagă îmi place să mă opresc în loc, să mă aşez pe o bancă lângă această moschee şi să ascult rugăciunea.. mi se pare un lucru inedit.

În al doilea rând complexul religios Yivli Minare, care se află imediat după turnul cu ceas. Acest complex include numeroase ansambluri arhitecturale istorice. Acest complex include: Yivli Minare, Moscheea Yivli Minare, Medersa Giyaseddin, mormântul lui Mehmet Bey Zincirkiran, Mănăstirea Mevlevis, Medersa Karatay, Moscheea lui Murat Pasa, Moscheea Iskele, Moscheea Tekeli Mehmet Pasa.

Minaretul Yivli este una dintre primele clădiri islamice din Antalya, este un monument care datează din secolul al XIII-lea, a fost construit de Mehmet Beyin din fundația unei biserici mai vechi. Acesta este situată la est de moscheea Yivli. Minaretul este construit din mozaic turcoaz și albastru cobalt. Este imposibil să îl rataţi atunci când ajungeţi în centru.

Apoi, Moscheea Yivli Minare, care se află în Kaleiçi (centrul oraşului vechi) de-a lungul Străzii Cumhuriyet, alături de Meydanı Kalekapısı. Mocheea Yivli este situată la vest de Minaretul Yivli și se distinge prin cele șase cupole semi-sferice.

Cupolele moscheii măsoară în jur de paisprezece metri în interior şi 21 de metri în exterior. În interior, sala de rugăciune este compusă din trei arcade și are șapte ferestre rotunjite.

În al treilea rând, când ajungeţi în centrul Antalyei veţi găsi Poarta lui Hadrian. Orașul vechi este parțial înconjurat de un zid. De-a lungul străzii Atatürk se poate vedea Poarta lui Hadrian. Vă spun sincer, am descoperit-o după o vară.. am trecut de foarte multe ori pe lângă ea dar nu mi-am dat seama că este obiectiv turistic deşi este şi o plăcuţă în faţa porţii pe care sunt înscrise date istorice..

"Ușa" este în stare foarte bună, deoarece ea a fost încorporată în pereții exteriori ai orașului. Această poartă are trei ferestre originale gravate, fiind construite din marmură albă și sunt extrem de decorate cu motive florale și capete de lei cu două ceasuri la fiecare colț. Poarta lui Hadrian este situată între orașul vechi și orașul modern al Antalyei și cele două turnuri reprezintă o fereastră deschisă pentru trecutul Antalyei.

Pe fiecare parte a porții sunt turnuri, care se știe că nu au fost construite în același timp. Cel de sud este cunoscut sub numele de turnul Julia Sancta.

Dacă doriţi, puteţi trece şi puteţi “intra” prin această poartă. Practic o să “intraţi” în Kaleici. Să aveţi grijă să nu vă pierdeţi printre străduţe.. ..Dacă o să fiţi atenţi şi o să vă uitaţi după o moschee fără minaret veţi descoperi Minaretul Crăpat sau Kesik Minare-in limba turcă. Partea superioară a fost distrusă de un incendiu în 1964, lăsând numai baza, de aici vine numele de Minaretul Crăpat. În prezent, monumentul funcționează ca o moschee și atrage atenția multor vizitatori, deoarece arhitectura are caracteristici ale celor mai vechi timpuri otomane, bizantine şi romane care se întâlnesc toate în aceeași clădire.

De asemenea am uitat să menţionez despre portul vechi din Antalya. Recent s-a construit un lift, imediat cum treceţi de Yivli Minare pe stânga, care facilitează accesul mult mai uşor din strada principală spre port, astfel că nu mai trebuie să urcaţi şi să coborâţi pe jos pe o căldură infernală. Desigur, dacă doriţi să intraţi în bazar, această plimbare spre port trebuie să o faceţi pe jos.

Pe mine nu mă atrage în mod deosebit portul. Este frumos, dacă aveţi timp puteţi lua bărcuţele care fac fie tururi lungi fie scurte, de o oră maxim.

Vă spun de pe acum, o să vă ceară extrem de mulţi bani, pentru că vor înţelege imediat că sunteţi turişti!!

Eu vorbesc limba turcă şi am mers cu o prietenă, turcoaică şi am plătit 5 lire pentru două persoane. Desigur, alţi turişti care au făcut acelaşi tur ca şi noi, de o oră, au plătit 15-20 de euro.

Posibilităţi de distracţie în Antalya

Probabil vă întrebaţi în afară de atracţiile turistice din Antalya ce se mai poate face. Sau vă întrebaţi dacă nu mă plictisesc deja trăind acolo de ceva vreme. Răspunsul este NU. Întotdeauna găsesc lucruri noi de făcut.

Pentru a vă distra în Antalya exista foarte multe posibilităţi, trebuie doar să le cunoaşteţi.

În primul rând Aktur Luna Park -  în limba turcă Luna Park înseamnă parc de distracţii. Acesta se găseşte pe Bulevardul Ataturk, mai exact vis a vis de Migros 5M. Puteţi ajunge cu uşurinţă acolo din centru cu autobuze, în apropiere aflându-se Parcul Ataturk.

De acolo, puteţi merge în Migros, face ceva cumpărături şi există autobuze gratuite spre centru, puse la dispoziţie de către centrul comercial.

Parcul de distracţii are multe facilităţi şi maşinării atât pentru copii, dar şi pentru cei care doresc puţină adrenalină. Preţul este de 15 lire 10 jetoane. Se pot cumpăra şi separat jetoane, un jeton parcă era 2 lire. Noi am luat 5 jetoane de persoană şi ne-au ajuns deoarece majoritatea "atracţiilor" iau un singur jeton. Doar maşinăriile mai sofisticate cer 2 jetoane. Eu m-am distrat foarte tare în acest parc de distracţii, mi-au plăcut „scaunele dansatoare”, Star Flyer, acele scaune în aer care se învârt la o distanţă foarte mare faţă de pământ, dar cel mai mult mi-a plăcut „Inversion”. Desigur, nu ştiam cum va funcţiona dar vă asigur că dacă vă place adrenalina această maşinărie o să vă ofere senzaţii de neuitat. Ce nu mi-a plăcut deloc a fost “gondola” o maşinărie în care a doua oară nu o să mă mai urc.

Ar fi multe de spus despre acest parc de distracţii dar nu aş vrea să dezvălui chiar tot, dacă este să mergeţi să descoperiţi şi dvs unele lucruri noi.

O altă locaţie unde vă puteţi distra este Antalya Jolly Jocker Concert Hall. Biletele se rezervă ori de pe internet, ori direct de acolo dar trebuie să mergeţi cu câteva zile înainte de concert. Nu puteţi să vă prezentaţi direct şi să plătiţi la poartă. Eu de fiecare dată am avut noroc şi cu grupul cu care am mers a cumpărat biletele online. Chiar dacă am avut rezervare VIP chiar dacă am avut masa normală, biletul variază şi în funcţie de cine va cânta. Băuturile nu sunt incluse în bilet. Cel mai mult am plătit 25 lire turceşti şi cel mai puţin vreo 15 lire pentru bilet. Vă atenţionez ca băuturile alcoolice şi nu numai sunt foarte scumpe. O bere începe de la 10 lire (aprox.20 lei).

Am fost la concertele lui Yildiz Tilbe, Selami Sahin, Fettah Can şi Gokhan Tepe (chiar de două ori... yuuhuuu)... pentru mine este o experienţă deosebită... turişti nu prea vin, de fapt cred că eram singura străină de acolo, dar m-am integrat. Dacă doriţi să simţiţi ce înseamnă un concert turcesc live, vă sugerez să mergeţi. 

Eu una nu am regretat şi abia aştept să merg din nou. De obicei concertele se ţin vinerea, sâmbăta şi duminica.

Să aveţi grijă că în Antalya sunt două baruri Jolly Jocker. Cel despre care vorbesc eu este în Lara, pe strada Çağlayan Mahallesi Fener Caddesi Erdoğan İş merkezi. Celălalt Jolly Jocker, pub-ul, este lângă Dedeman (aquapark), pe strada Şirinyalı Mahallesi. İsmet Gökçen Caddesi. Lider Plaza No:10B.

O altă experienţă care merită trăită este în barul Nobel Turku Bar 2. Se află pe Bulevardul Akdeniz. Există mai multe locaţii, Nobel 1, Nobel 2, Nobel Salon. Eu am fost la Nobel 2. 

Am plătit o sumă de 50 lire turceşti şi am avut incluse 3 băuturi (orice doream, fie alcool, fie băuturi răcoritoare) şi nişte aperitive (brânză, pepene). Am băut rachiu turcesc, Yeni Rakî şi am dansat pe muzică turcească. Formaţia canta live, numai melodii vechi sau melodii populare turceşti. Eu recomand cu căldură o astfel de locaţie şi o experienţă de genul pentru a înţelege mai bine ce înseamnă Turcia...

De asemenea, dacă doriţi să mergeţi la cinema, în Antalya sunt multe cinematografe. Eu am mers de fiecare dată la Deepo.

Dacă nu înţelegeţi limba turcă, puteţi opta pentru un film englezesc, care să aibă subtitrare în turcă. Deepo este un renumit centru comercial dar pe mine una nu m-a încântat deloc. Pentru cumpărături prefer să merg în Mark Antalya.

Dacă vreţi să beţi o cafea turcească adevărată, vă sugerez Bayramefendi Osmanlı Kahvecisi. 

Preţurile variază în funcţie de tipul de cafea, la nisip, la ibric, cu caimac, fără, etc. preţul pornind de la 4 lire turceşti. Întotdeauna este adusă apă lângă cafea. Dacă nu doriţi o puteţi refuza şi o puteţi „preda” intactă pentru a n-o plăti. Lângă cafea de obicei ospătarii aduc o farfurioară cu rahat şi ciocolată tăiată mărunt. Şi cafeaua cu arome este extrem de bună: cu ciocolată, alune, caramel, etc.

Un alt loc pentru distracţie în Antalya este Grădina Zoologică...

Este puţin mai complicat de ajuns acolo, eu am luat tramvaiul până la ultima staţie,

Fatih se numeşte şi de acolo aveţi ceva de mers pe jos... şi e cam mult. Eu am avut noroc şi m-au luat de pe drum nişte angajaţi ai primăriei şi m-au lăsat în interiorul grădinii zoologice. De venit înapoi am venit spre staţia de tramvai pe jos, acum ştiam drumul înapoi şi a fost mai uşor la coborât.

Intrarea la grădina zoologică este de 10 lire turceşti (dacă intraţi cu maşina) şi de 5 lire (de persoană) dacă sunteţi pe jos.

Este o grădină zoologică mare în comparaţie cu ce văzusem eu până atunci. Este un loc extrem de liniştit unde m-am putut relaxa. Grădina este construită practic într-o pădure de pini, astfel că locul mi s-a părut inedit şi frumos. Animalele pe care le-am văzut nu sunt extrem de diferite de cele din România, dar cu siguranţă sunt mult mai îngrijite. Au lei, urşi, căprioare, zebre, leoparzi, aligatori pff câte şi mai câte... nu cred că are rost să enumăr aici toate speciile de animale de la zoo... Oricum gradina este imensă aşa că vă trebuie cu siguranţă câteva ore pentru a putea vedea în linişte toate animalele. Eu cred că am petrecut aproape 4-5 ore... chiar m-am delectat şi mi-a plăcut... m-am simţit copil din nou...

Acvariul din Antalya - o experienţă ce nu trebuie ratată

Acvariul din Antalya reprezintă o atracţie pentru toţi oamenii, indiferent că sunt turişti sau localnici. Am avut şi eu deosebita plăcere de a-l vizita şi nu am regretat.

Cum ajungeţi la acvariu?

Adresa completă este următoarea: Dumlu Pınar Bulvarı Arapsuyu Mahallesi No:502 Konyaaltı, 07200 Antalya, Turcia. După cum aţi observat, acvariul este în Konyaaltı, deci, nu chiar în centru. Lângă acvariu se alfă hotelul Su, 5M Migros Shopping Mall şi Minicity. De asemenea, un alt punct de reper este Aktur Luna Park, parcul de distracţii despre care am vorbit mai devreme.

Dacă sunteţi în centru, puteţi lua un autobuz care merge spre plaja Konyaaltı.

Dacă nu vă deranjează mersul pe jos, puteţi ajunge cu autobuzul la centrul comercial Migros, după care mai aveţi ceva de mers pe jos până la acvariu (nu foarte mult şi este vizibil de la depărtare).

De asemenea, puteţi merge pe jos, deşi, de la Yilvli Minare (cel mai reprezentativ obiectiv turistic din centrul Antalyei) până la acvariu ar fi cam... 5 km de mers... Oricum, într-o oră aţi fi acolo şi veţi bifa pe listă şi parcul Ataturk...

Eu am făcut acest drum pe jos când am mers la Minicity (lângă acvariu) şi nu mi s-a părut extrem de obositor.

Desigur, dacă veţi opta să ajungeţi la acvariul din Antalya prin agenţia de turism, veţi scăpa de această grijă, ei oferindu-vă transferul de la hotel către acvariu şi înapoi.

Programul de vizitare:

În mod normal, acvariul este deschis de luni pana duminică între 10:00 - 21:00.

Totuşi, în sezonul de vârf, adică din aprilie până în noiembrie de luni până joi au până la 22:00 iar vinerea şi sâmbăta până la 23:00.

Ultima intrare este permisă cu o oră înainte de ora închiderii.

Magazine şi restaurante:

Să nu vă faceţi probleme legate de masă. După sau înainte de a vizita acvariul puteţi alege să mâncaţi la McDonalds, Mado sau Café de Vie.

De asemenea au un magazin de suveniruri. Mi-au plăcut animalele de pluş atât de mult că îmi venea să cumpăr tot magazinul. Angajaţii sunt extrem de amabili.

Preţul de intrare:

Preţul poate varia de la o agenţie de turism la alta... dar... dacă este să mergeţi pe cont propriu veţi plăti în jur de 50 TL (lire turceşti) de persoană. Cel puţin atât am plătit eu când am fost, acum lucrurile poate s-au schimbat. Copiii au o reducere, plătesc în jur de 25-30 lire dacă nu mă înşel.

De asemenea, intrarea la Snow World sau la Wild Park se va face separat. La Snow World este 20 lire turceşti.

Cât de mare este acvariul?

Dimensiunea acvariului poate fi măsurată în trei moduri.

1. Se poate măsura instalația în metri pătraţi: 15.000 metri pătrați.

2. Se poate măsura prin cantitatea de apă care se găseşte în toate acvariile: mai mult de şapte milioane şi jumătate de litri de apă dulce şi sărată.

3. Se poate măsura tunelul, care se presupune a fi cel mai mare/lung tunel acvatic din lume; 131 metri lungime și 3 metri lățime... suprafața totală a tunelului subacvatic fiind de 395 metri pătrați.

Multă lume care a vizitat atât acvariul din Antalya cât şi cel din Barcelona, Genova sau alte oraşe importante au spus că cel din Antalya este cel mai spectaculos. Mai frumos şi decât cel din Barcelona.

Eu una nu îmi pot da cu părerea, pentru că nu am apucat în vizita mea din Barcelona să îl vizitez.

În Genova când am fost am ales să nu vizitez acvariul deoarece am văzut dimensiunea acestuia şi mi-am dat seama că nu poate fi mai spectaculos decât cel din Antalya deoarece părea a fi mult mai mic.

Cât timp durează vizita la Acvariu?

Eee... aceasta este o întrebare complicată. Eu o să vă spun din experienţa personală că mi-a luat... 5 ore... bine, cu tot cu vizitarea Snow World...

În mod normal, se estimează că este nevoie de 1-2 ore pentru a vedea doar acvariul, fără Snow World sau alte atracţii.

Sincer vă spun, nu mă dădeam ieşită din acvariu.

Am stat şi am citit fiecare plăcuţă, m-am uitat la fiecare peştişor, am făcut 100000 de poze. Mi-a plăcut mult mult de tot.

Dacă tot am menţionat de poze, vă spun că da, fotografierea este permisă dar fără bliţ. Sunt afişe peste tot în care suntem rugaţi să nu fotografiem cu bliţ deoarece lumina puternică poate afecta peştii.

Oricum, nu cred că este problemă, cu orice fel de aparat, chiar şi cu telefonul sau tableta puteţi face poze superbe.

Dacă sunteţi cu grupul s-ar putea să fie neplăcut să vă tot uitaţi la ceas ştiind că sunteţi condiţionaţi de oră. Dar eu, mergând pe cont propriu ştiam că am timp destul.

Am mers chiar la ora deschiderii, la ora 10 dimineaţa „spărgeam” uşile. Mi-a plăcut faptul că nu era aglomerat, chiar dacă era duminică. Pe la ora 12:00 începuse să mai vină lume, dar nu foarte multă. A fost bine, am făcut poze în voie şi oricum oamenii erau civilizaţi, aşteptau la rând.

Deşi am citit toate plăcuţele şi informaţiile dinăuntrul acvariului, nu o să vă divulg ce fel de peşti sunt, din ce mare provin, cum sunt îngrijiţi, temperatura şi alte date. O să vă las pe dvs să descoperiţi. Altfel, s-ar strica surpriza...

O singură întâmplare hazlie o să vă povestesc.

Eram la parter, trecusem de tunel când un scafandru hrănea rechinii.

Am mers şi eu ca toată lumea să privesc iar el... sau ea (încă nu mi-am dat seama, dar cred că era un... el) a venit spre mine (asta pentru că făceam 100 de poze pe secundă) şi a pus mâna pe geam (ca în filme)... normal ca şi eu mi-am lipit repede mâna pe geam şi poc prietena mea a făcut o poză ca în filme...

Am zis că pe loc m-am îndrăgostit, nu de scafandru ci de poza şi de situaţie... a fost ceva oau...

Snow World, Kar Dunyasi (în turcă) sau Lumea Zăpezii în traducere, este o încăpere

din incinta Acvariului din Antalya unde vă puteţi distra.

Această încăpere are 1500 de metri pătraţi iar pentru localnici este o atracţie majoră deoarece în Antalya nu ninge şi mulţi dintre ei sunt dornici să vadă zăpada, chiar dacă este artificială. Mă rog, eu spun artificială, dar ei susţin că aceasta zăpadă este naturală şi sunt tot felul de afişe în care încearcă să ne convingă şi să ne explice cum produc ei aceasta zăpadă naturală.

Era 1 Decembrie când am vizitat Snow World, afară erau aproximativ 20*C cu plus iar înăuntru... - 5*C... suuuper...

Poate vă întrebaţi dacă mergeţi vara cum veţi face cu hainele deoarece o să fiţi îmbrăcaţi subţire, adică... în pantaloni scurţi şi tricou...

La intrare vi se vor oferi haine groase (gratuit) pe care le veţi îmbrăca peste hainele dvs.

Eu am primit începând de la bocanci/cizme, până la hanorac şi pantaloni lungi de schi. De asemenea există un dulap (veţi primi o cheie) unde vă puteţi lăsa lucrurile de care nu aveţi nevoie.

Înăuntrul veţi descoperi iglu-uri, care mie una mi-au plăcut le nebunie.

Există şi o cafenea (care este încălzită) unde puteţi încerca fie o cafea turcească sau un ceai, fie salep cald (este o delicioasă băutura din lapte, zahăr, scorţişoară şi ingredientul special: praf din tulpina unei orhidee sălbatice). Desigur, au oferte şi pentru a lua masa acolo, nu doar pentru băuturi.

Această cafenea îmi aducea aminte de cabanele de la Bran şi m-a făcut să mă simt ca... acasă...

Să nu credeţi că asta este tot. Exista pârtii din zăpadă (ca nişte tobogane) şi desigur, snow tube (adică acei colaci pentru zăpadă).

Încep să îmi dau peste degete şi să încerc să mă opresc din scris deşi aş putea vorbi zi şi noapte despre această destinaţie pe care o îndrăgesc enorm de mult şi care reprezintă pentru mine o a doua casă.

“Articol înscris în concursul Thailanda, Te Iubesc! organizat de KLM România, în colaborare cu Tedoo.ro și T.A.T. Balkans“

Cum ajungem din San Remo in Nisa?

Transportul din Italia in Franta. Cum am ajuns din San Remo in Nisa?

Destul de simplu. Din San Remo am luat autobuzul (linia 2 sau V) spre Ventimiglia. Pe toate autobuzele scrie Ventimiglia asa ca nu o sa va fie greu sa recunoasteti autobuzul. Majoritatea autobuzelor sunt galbene sau albastre. Facand des drumul San Remo- Ventimiglia am prins intr-o zi si un troleibuz... 14 km de troleu... care mergea si prin tunel... am ramas masca...

Pretul unui bilet este de 1.5 euro daca il cumparati fie de la un chiosc de ziare, fie de la tabacherie si 2.5 euro daca il cumparati direct din autobuz de la sofer. Sa nu uitati sa va compostati biletul in autobuz!

In statii sunt afisate orele cand ar trebui autobuzul sa soseasca dar sincer, nu s-au respectat acele ore.

Trebuie sa faceti semn cu mana soferului altfel riscati sa nu opreasca in statie. Noi am patit-o o data in Ventimillia, asteptam autobuzul pentru a ne intoarce in San Remo si pentru ca nu am facut semn autobuzului nu a oprit...

Aveti mare grija deoarece eu am prins si o zi de sambata si una de duminica si autobuzele circula mult mai rar si mai greu in weekend.

Inca ceva: sa va luati marja de timp deoarece in unele zile am facut 25 de minute din San Remo in Ventimillia, in alte zile 40 min si in altele 1 ora.

Autobuzul ne lasa aproape de gara din Ventimiglia si de acolo luam trenul catre orasele din Franta.

Este indicat ca biletele de tren sa fie cumparate din Italia deoarece in Franta sunt mai scumpe.

Puteti sa cereti mersul trenurilor si vi se va da o mica „harta” cu toate trenurile care circula, in ce statii opresc si la ce ora vin. Asa o sa va fie mai simplu sa va planificati excursiile.

Eu deobicei luam trenul de 9:28 catre Nisa. Plecam pe la 08:18 min din Ventimiglia si aveam timp sa prind trenul catre Nisa.

Daca este sa cumparati dus intors biletul nu va faceti probleme deoarece un bilet are valabilitate o luna de zile. Daca dvs cumparati din Italia un bilet de tren pentru Ventimiglia- Nisa dus intors dar va razganditi, puteti folosi acel bilet in decurs de o luna.

Sa aveti mare grija sa va compostati biletul inainte de a urca in tren. Noi in prima zi nu am stiut si ne grabeam sa nu pierdem trenul astfel incat nu l-am compostat in gara si nici nu am vazut unde se poate composta. Norocul meu a fost ca am intrebat o doamna in tren si mi-a spus ca daca este sa vad vreo controloare sa ii spun imediat, altfel risc o amenda usturatoare.

Si bineinteles ca a venit controloarea si am tras-o de maneca si imediat mi-a pus o stampila si s-a semnat, dupa care au venit vreo 10 controlori in tren si vreo 20 de „mascati”. A fost o experienta ciudata, numai in prima zi s-au urcat toti politistii in tren si au controlat si s-au uitat la toti. S-au urcat in gara din Menton (primul oras dupa granita cu Italia). Se pare ca acele controale le faceau zilnic dar am avut eu „ghinionul” sa se urce in tren. Deobicei controlau doar privind sau mergand la „pont”. Au fost cativa oameni pe care i-a retinut...

Si sa revin la compostarea biletelor. In fiecare gara sunt niste „cutii” din plastic unde trebuie sa va introduceti biletul si vi se imprima ora pe bilet. Atat... simplu si rapid. Trebuie doar sa va uitati bine sa gasiti acele compostoare.

Cat costa un bilet Ventimiglia-Nisa?

In prima zi am platit 7.70 euro (bilet intreg/normal) si 5.80 euro bilet pentru tineri (intre 12 si 26 de ani tinerii au reducere (25% daca nu ma insel) eu nu am prezentat nici un document dar aveam pana in 26 de ani hehe).

Cat costa un bilet Nisa- Ventimiglia?

Am cumparat tot din Ventimiglia si biletul de intoarcere si am platit la fel ca si pentru cel de dus. 7.70 euro bilet intreg si 5.80 euro bilet pentru tineri.

Asadar, 15.4 euro (bilet intreg) si 11.6 euro (bilet pentru tineri) Ventimiglia Nisa si retur.

Eu spun ca este ieftin in comparatie cu cei 50 de euro de persoana pe care ghida ii cerea pentru vizitarea orasului... da... 50 de euro de persoana!!!

Sfaturi pentru cumpararea biletelor:

In afara de reducerea pentru tineri exista si reduceri pentru seniori. Pe bilet scrie peste 65 de ani dar nu va intreaba nimeni nimic. Pretul unui bilet pentru seniori Nisa- Ventimillia este de 5.80 euro, la fel ca si cel pentru tineri.

Ce mi s-a parut ciudat este ca am putut sa cumpar bilete de tren din Italia pentru Franta.

Am cumparat bilet Ventimiglia- Menton si apoi Menton - Nisa (si Menton se afla in Franta)...

Un bilet de tren Menton-Nisa costa 4 euro pentru seniori si tineri (cu reducere). Pretul intreg al unui bilet nu il stiu dar ar trebui sa fie undeva pe la 6 euro.

Citisem multe despre autbuze si trenuri dar am decis ca este mai comod si mai rapid sa merg cu trenul desi pretul unui bilet de tren este mai ridicat decat cel al unui bilet de autobuz.

Gara din Ventimiglia are o toaleta publica gratuita, in schimb in gara din Nisa se plateste 0.50 euro.

Gara din Nisa este o gara frumoasa si bineinteles cu mult control, din nou am vazut o gramada de politisti.

Este o gara aglomerata dar nu foarte intortochiata.

Intr-o singura zi trenul a avut intarzierem in rest au venit la timp trenurile.

Cat dureaza calatoria cu trenul?

Din Ventimiglia pana in Nisa faceam in jur de o ora. Intr-o zi am nimerit un tren rapid, care mergea spre Paris si am facut aprox 40 min. In rest, cam o ora deoarece opreste peste tot, in toate garile si haltele, este un fel de tren Personal la noi.

Eu initial planuisem sa calatoresc cu autobuzul, fiind mai ieftin dar mi-am dat seama ca este mai convenabil sa castig timp pentru 2-3 euro in plus pe care i-am dat pe tren. Se pierde foarte mult timp cu autobuzul si daca aveti ghinion sa nimeriti fie intr-o zi de sarbatoare, fie in weekend, fie cand oamenii ies de la servici, atunci timpul de asteptare se dubleaza.

Sper ca toate aceste informatii sa va ajute. Sunt cat de cat puse cap la cap si sincer eu am stat si am cautat foarte mult pana sa gasesc niste informatii concrete. Sper sa va fie de folos.

Nicosia, Cipru - orasul 2 in 1 - obiective turistice si tot ce trebuie sa stiti despre acest oras!

Nicosia- o capitala impartita in doua

Acest aspect m-a fascinat in mod deosebit. Stiam de mult timp, inca de la scoala ca Nicosia este singura capitala impartita in doua. In trecut si Berlin-ul era impartit in doua, existand Berlinul de est si cel de vest... dar acum... a ramas doar Nicosia cu acest „statut”: Nicosia s-a impartit in Lefkosia (apartinand Ciprului de Sud) si Lefkosa (apartinand Ciprului de Nord).

Venind din Larnaca era clar ca autocarul ne va lasa in Nicosia de Sud. Se poate observa, din departare pe un deal in departare, steagul Turciei si a Ciprului de Nord.

Avand ochii ageri, din autocar am „zarit” un drum, mai bine zis o strada lunga si dupa ce am coborat am mers sa „vedem” despre ce e vorba. De fapt, era artera principala a Nicosiei de Sud. Ca strada Republicii din Brasov, plina cu magazine, turisti, etc.

Aceasta strada este de fapt axa centrală a centrului istoric, Ledra Street a fost modernizata și transformata într-o zonă pietonală, cu o multitudine de magazine.

Nu m-a atras in mod deosebit aceasta strada... parca totul era haotic. Nici nu vreau sa ma gandesc cum este vara acolo cand este si mai plin de oameni- atat turisti cat si localnici.

Urmand cateva indicatoare pentru a ajunge la muzeul de motociclete, am „patruns” adanc in oras, mergand pe diferite stradute pustii, unde gaseam doar magazine de „caritate”, de fapt second-hand-uri si magazine chinezesti. 

La un moment dat nu mai era nici un indicator si am intrebat la un magazin unde este muzeul. Nu stia, dar a strigat o vecina, care a iesit la geam si ne-a explicat in limba engleza extrem de bine. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut acea doamna, trecuta de 60 de ani, ce bine vorbea engleza.

Pentru cei pasionati de motocliclete, acest muzeu este un „must see! ”.

Colectia contine peste 150 de modele de motociclete.

Pretul de intrare este de 5 euro de persoana.

Programul: De luni pana vineri: 09:30 - 13:00; 15:30 - 18:00, iar in iunie, iulie si august au deschis pana la 19:00; Sambata : 09:00 - 13:00; Duminica-inchis

Muzeul se afla la cativa pasi de linea verde, care desparte orasul in doua, dar nu puteti trece pe acolo, trebuie sa ocoliti pentru a ajunge la „vama”.

Dupa aceea, de abia asteptam sa ajung in partea turceasca... imi era dor sa vorbesc turca pentru ca... da... in Nicosia de Nord se vorbeste... turceste, nu greceste..  Deci... limbile oficiale ale Ciprului sunt: greaca si turca.

În 1974, Turcia a ocupat militar partea de nord a insulei. În 1983, partea ocupată de turci s-a autoproclamat „Republica Turcă a Ciprului de Nord”, care nu este recunoscută pe plan internaţional decât de Turcia. În aprilie 2004, grec-ciprioţii au respins planul ONU de soluţionare a problemei cipriote. La 1 mai 2004, Republica Cipru a aderat la UE (insula întreagă), dar aplicarea acquis-ul comunitar este suspendată în partea de nord, aflată sub ocupaţie turceasca. În 2008 Cipru a adoptat moneda euro. Aceste informatii le gasim pe site-ul mae.

Despre Nicosia de Sud, cea „greceasca” nu pot spune prea multe pentru ca nu prea am avut ce vizita...

In Nicosia de Nord se schimba treaba... dar... mai intai de toate,cum trecem in partea turceasca?

Simplu: cu pasaportul.

Ideea este urmatoarea: unii oameni spun ca se poate trece si cu buletinul. Nu neg acest aspect si nu ii contrazic, dar noi am avut pasapoartele cu noi si toti oamenii care stateau la coada pentru a trece fie spre partea turceasca fie spre cea greceasca stateau cu pasapoartele in mana. Nu am vazut pe nimeni sa treaca cu buletinul de aceea va dau aceasta informatie.

La prima „vama”, se uita peste pasaport si puteti trece de „linia verde”... unde e verde? ca nu am vazut nimic verde pe jos? 

Dupa aceea ajungeti la „vama” turceasca, unde completati un mic formular: nume, prenume, seria pasaportului, data si semnatura. Dupa aceea, va pune stampila si gata... ati trecut in partea turceasca.

Imediat cum am ajuns dintr-o parte in cealalta am vazut o mare discrepanta... intr-adevar, este mai frumos in partea turceasca, in sensul in care oamenii sunt mult mai primitori, saritori, ospitalieri, amabili, etc. Dar... exista un mare dar... partea greceasca mi s-a parut mai... avuta... de la masini (mai de lux), pana la oameni, felul cum se prezentau (cum erau imbracati) pana la cladiri, toate mult mai ingrijite in partea greceasca. Inseamna ca oamenii o duc mai bine acolo decat in partea turceasca...

Imi lipsise foarte mult sa vorbesc turceste si m-am bucurat cand am auzit limba...

Sunt indicatoare chiar imediat cum ajungeti intr-o mica piata... de acolo puteti alege incotro sa mergeti.

Dincolo aici strada principală - Girne Caddesi - duce la nord spre poarta Girne, cel mai bun loc pentru a începe un turul Lefkoșei.

Dacă nu aveti mult timp la dispozitie, puteti ajunge direct din aceasta „piata” la Büyük Han. Alte locuri de interes includ Cartierul Samanbahçe sau Cartierul Arabhmet.

De asemenea, sa nu ratati Moscheea Selimiye.

Eu o sa aleg sa vorbesc mai pe larg despre partea turceasca a Nicosiei deoarece, dupa cum bine stiti, am o „atractie” fata de Turcia si sunt interesata si cred eu, informata cat de cat atunci cand vine vorba de Turcia. Fiind prima oara in Nicosia am ales sa ma las purtata de val dar nu am ignorat cele mai importante obiective turistice, pe care, doresc sa vi le prezint.

Principalele obiective turistice ale Nicosiei de Nord

1. Selimiye Mosque / Selimiye Camii

Cand am ajuns in fata acestei moschei am spus... oau... mareata, impunatoare... dar... din pacate inauntrul ei nu am gasit nimic special sau deosebit care sa ma atraga. Prima data nu am putut intra deoarece era ora de rugaciune. Ne-am mai plimbat in zona si am reusit dupa vreo 20-30 de minute sa intram.

Numele acestei moschei m-a indus putin in eroare, deoarece eu am mai vizitat o moschee cu acelasi nume in Edirne...

Totusi, aceasta moschee mai este denumita si Catedrala Sfânta Sofia. Doar incepand cu anul 1571, cand a fost cucerita de otomani a fost numita Moscheea Selimiye.

Aceasta moschee se presupune a fi cea mai mare care se gaseste in toata insula. Este construita in stil gotic.

Se crede că aceasta catedrala a fost construita pe același loc in care se gasea anterior o biserică bizantină, cunoscuta sub numele de Sf. Sofia

Construcția bisericii a fost începută în 1209 și pe 05 august 1326 a fost terminata.

Când otomanii au cucerit Lefkoșa, pe 09 septembrie 1570 catedrala a avut mult de suferit, fiind intr-o stare atat de proasta ca nu a mai fi putut utilizata ca loc de cult.

Otomanii au adăugat un mihrab (Altar într-o moschee, de forma unei nișe, bogat ornamentat și orientat spre Mecca), un amvon și un pupitru transformand astfel catedrala in moschee.

Minaretele înalte de 49 metri s-au adăugat ulterior, din ordinul sultanului Selim II in mai 1572.

2.Biblioteca lui Sultan Mahmut al II-lea

Aceasta biblioteca este situata în apropiere de Moscheea Selimiye, vizavi de Poarta Aziziye și a fost construita în secolul al 19-lea.

Biblioteca sultanului Mahmut II este un bun exemplu de arhitectură otomană clasică.

Cărțile sunt în principal cuprind subiecte religioase, și scrise în arabă, turcă și persană.

3. Marele Han/ Büyük Han

Din perspectiva istorică și arhitecturală, Marele Han (Han Büyük) nu este numai unul dintre cele mai importante lucrări otoman turce din Lefkoșa, ci din intreg Cipru.

Hanul se află în colțul de sud-vest al Pieței Asmaaltı, centrul comercial tradițional din Lefkoșa. Este cel mai mare Caravanserai din Cipru. Hanul este similar cu altele care se gasesc în mai multe orașe din Anatolia, și Marele Han se aseamana foarte mult cu Koza Khan din Bursa, care a fost construit în jurul anului 1490.

Hanul a fost numit initial "The New Khan” și mai târziu "Alanyalılar’s Khan" (Hanul lui Alanyalılar) dar a devenit cunoscut ca Marele Han, ca urmare a comparației între acest Han și Kumarcilar Han construit în apropiere, în secolul al 17-lea.

Inauntrul hanului se gasesc doua etaje, avand 68 de camere. Curtea interioara este patrata si exista multe magazine (cu suveniruri dar si cu produse traditionale), precum si cafenele. Marele Khan a suferit renovari extinse la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, iar acum este complet restaurat si arata extrem de frumos.

Mi-a placut mult sa stau si sa urmaresc acea multime de oameni care urcau si coborau, faceau poze sau pur si simplu stateau la o cafea pe terasa.

Preturile mi s-au parut mari: in jur de 20 lire turcesti un meniu si o bere.

Peretii Venetieni sau zidurile vechi ale orasului

In timpul erei renascentiste, venețienii au construit ziduri inalte în jurul orașelor care erau amenințate de catre Imperiul Otoman.

Printre cele mai bune exemple orase de acest gen sunt Lefkoșa și Gazimagusa (Famagusta).

În 1567 venetienii au inceput construirea de noi fortificatii in Lefkoșa.

Planul pentru noii pereți a fost proiectat de inginerul venețian, Giulio Savorgnano.

Noii pereții au luat forma unei stele cu unsprezece bastioane. Peretii au trei porți; la nord Girne Gate (Porta del Proveditore), la vest Paphos Gate (Porta Domenico) și la est Famagusta Gate (Porta Giuliano).

Bedesten (Biserica Sf. Nicolae)

Bedesten a fost inițial o biserică mică bizantina construita in secolul al 6-lea iar in secolul al 14-lea pe ruinele acestei biserici a fost construita unamai mare în stil gotic. Pe parcursul anilor de guvernare a venetienilor, a devenit Biserica Ortodoxă a Mitropolitului și a fost cunoscuta sub numele de Biserica Sfântul Nicolae.

4. Büyük Hamam (Marea baie turcească)

Büyük Hamam este situat pe strada İrfan Bey și este construit în stil otoman clasic.

A fost construit cu scopul de a oferi venituri pentru Fundația Pasha Lala Mustafa. Hamamul este construit pe ruinele unei biserici din secolul al 14-lea, clădirea fiind folosită parțial în construcția sa. Ușa de la intrare și camere de baie au 2-3 metri sub nivelul solului, datorită ridicarii arterelor rutiere de-alungul timpului.

5. Belediye Pazarı

Este vorba de... piata municipala. Mi-a placut extrem de mult sa ma „strecor” printre localnici, sa negociez si sa vorbesc turceste. Un loc foarte bine amenajat dar... multe spatii nu sunt inchiriate, astfel incat mi-a dat impresia ca ceva lipseste...

Preturile sunt ok dar nu foarte diferite de celelalte magazine. Doar daca doriti sa cumparati legume sau fructe preturile sunt mult mai mici.

Am gustat gem de vinete (in turca patlıcan reçel) pentru prima data. Erau niste turcoaice care doreau sa cumpere si le-a desfacut borcanul si le-a dat sa guste iar noi fiind prin preajma ne-a dat si noua. Au un gust dulceag si gemul in sine este bun dar... miroase groaznic. Nu stiam unde sa ma spal mai repede pe maini asa mirosea de rau.

6. Moscheea Omeriye / Omeriye Camii

Aceasta moschee este situata în apropiere de Belediye Pazarı (piata municipala despre care am scris mai sus).

Au fost descoperite mai multe morminte augustiniene ceea ce indica faptul ca Moscheea Omeriye a fost inițial o biserică apartinand de Ordinul Augustinian. Ușa de la intrarea principală aparține clădirii originale din secolul al 14-lea. Aceasta este formata dintr-un naos (41x11 metri) și a fost inițial acoperită cu bolți în cruce.

Inițial biserica ar fi avut aproximativ 15 metri, ceea ce facea ca aceasta sa fie cea mai impunătoare cladire medievala din Lefkosia după Agia Sofia. Arhitectura clădirii este în general simplă.

După ce orașul a fost preluat de otomani, acestia au reconstruit zidurile, adaugand un acoperiș de lemn și au adăugat un minaret. Mustafa Pasa a transformat clădirea într-o moschee in 1571. Numele moscheii este asociat cu profetul Omer, in secolul al 7-lea secol. Legenda spune ca acesta a vizitat Lefkosia în drum spre Egipt și a petrecut noaptea în pridvorul bisericii ruinate.

7. Moscheea Haydarpasha / Haydarpașa Camii

Este o cladire construita in secolul al 14-lea, in stil gotic. Inainte a fost biserica si purta numele de Sf. Catherine. A fost transofrmata in moschee dupa ce otomanii au cucerit insula.

8. Dervish Pasha Konak (Conacul Dervish Pasha) / Muzeul Etnografic

Muzeul Derviș Pașa este situat în interiorul zidurilor orașului vechi în zona istorică Arabahmet si poartă caracteristicile arhitecturii tradiționale cipriote.

Proprietarul a fost unul din locuitorii bogați si renumiti din Lefkoșa, Tüccarcıbașı Hadji Derviș Efendi, editorul ziarului Zaman, primul ziar turcesc din Cipru, care a fost publicat între 25 decembrie 1891 și 02 septembrie 1900.

Doar in momentul in care cladirea statea sa se darame a fost preluata de către stat și, între 1978 și 1988, a fost complet restaurata și facuta muzeu etnografic.

Ce sa cumparati din Nicosia?

Sincer, nu am gasit absolut nimic interesant... ba da... sa nu mint... in partea turceasca am cumparat apa... cu 0.52 kurusi (extrem de ieftina, ar veni 1 leu la noi).

Ati fost pana acum in Turcia? Atunci stiti cam ce ati putea gasi. Desigur, unele lucruri sunt calitative si bune, dar eu una nu aveam nevoie de nimic sa imi cumpar din Nicosia.

Daca nu ati ajuns in Turcia va spun ca in Nicosia, in partea turceasca veti gasi tot felul de ceaiuri, cafea, rahat si muuulte fake-uri... adica... adidasi, tricouri, etc cu Puma, Nike, Adidas si asa mai departe.

De asemenea, va sugerez sa gasiti un supermarket (noi am gasit in drum spre Peretii Venetieni). Pueti cumpara bulgur (un fel de orez) la pret bun, cafea (mai ieftin ca in bazar) sau produse made in Turkey.

Nici magneti de frigider nu am gasit pentru ca, in partea greceasca nu au nici un obiectiv turistic reprezentativ pentru a putea realiza magneti de frigider... Doar cativa, cu niste peisaje sau cu harta insulei sau cu niste poze atasate de pe niste stradute... atat...

In Larnaca am cumparat magnet de frigider cu Nicosia, mai exact cu Buyuk Han... culmea...

Mi-a mai placut mult cladirea tribunalului, o sa postez si niste poze.

De asemenea am gasit un cazinou, unde... turcii din Turcia vin in Cipru pentru a juca la cazinou. In Turcia, legea interzice existenta cazinourilor. Am priteni care au venit in Cipru sa isi... ”cheltuiasca” banii la cazino.

Acum, incercand sa inchei acest articol, cu mana pe inima va spun ca mi-a placut extrem de mult sa vizitez aceasta capitala „ciudata”, sa vad diferentele care pot exista intr-un oras care este despartit de o linie verde „invizibila”. As reveni ori de cate ori as avea ocazia si ma bucur mult ca am avut ocazia sa ajung si aici...

Cum ajungem in Nicosia, orasul orasul 2 in 1 ?

Cum ajungeti in Nicosia din Larnaca?

Foarte simplu: cu autobuzul. Nu cel public, ci cu intercity busses (green buses). Noi cand am plecat, am mers cu un autobuz alb (desi era intercity), doar la intoarcere am venit cu „linea verde”.

Un drum costa 4 euro, dar este mai convenabil sa cumparati dus intors, costa doar 7 euro (economisiti 1 euro de persoana). Oricum, acest bilet este valabil toata ziua. Desigur, nu cred ca merge nimeni in Nicosia, ca mai apoi sa se intoarca in Larnaca si dupa ceva timp in aceeasi zi sa mai faca acest drum inca o data.

Autobuzele de fapt sunt autocare moderne, au aer conditionat, sunt curate iar soferii vorbesc limba engleza. De fapt, peste tot in Cipru nu am avut probleme legate de limba. Peste tot scrie si in engleza (orice reclama, informatie, etc. este scrisa si in limba engleza) plus ca toti cipriotii stiu engleza (cel putin cei pe care i-am intalnit pe parcursul sejurului in Cipru).

De unde luati autobuzul spre Nicosia?

Majoritatea celor care au mai fost din Larnaca in Nicosia au scris ca au luat acest autobuz de la Agias Elenis- Old Larnaca Hospital. Eu totusi intreband mai multa lume, toti mi-au spus ca este foarte departe de centru aceasta statie (tinand cont ca eu mai aveam de mers de la hotel pana in centru cam 2.5 km). Desigur, daca doriti, puteti lua din centru un autobuz pana la Old Larnaca Hospital dar... nu vad necesitatea acestui lucru... pentru ca... autobuzul spre Nicosia pleaca de la Finikoudes Bus Stop, care este chiar pe faleza cu palmieri. Nu ajungeti pana la Piata Europa sau la Marina Larnaca dar aproape de port, pe aceeasi parte este statia de autobuz. Este imposibil sa o ratati: sunt multe bannere unde sunt afisate orele si tarifele.

Orarul este respectat (cel putin orele de plecare catre Nicosia de la Finikoudes Bus Stop). Ca opriri, in Larnaca mai face inca 2- una la Old Larnaca Hospital si cealalta la Agios Georgios Church.

In Nicosia va sugerez sa coborati la ultima statie, in Solomou Square (numele complet al statiei este Dionisiou Solomou Square). Desigur, autocarul mai face inca doua opriri in Nicosia, una la Nicosia General Hospital si cealalta la Archbishop Makariou C' Avenue 1, dar sunt foarte departe de centru. Cel mai bine este sa coborati in Solomou Square, de unde aveti posibilitatea sa luati alte autobuze (daca doriti sa ajungeti in alte parti ale Nicosiei de Sud).

La intoarcere, tot din Solomou Square puteati lua autobuzul pentru a va intoarce in Larnaca. Orele sunt afisate si sunt respectate.

In aceasta piata este si o toaleta publica cu intrare gratuita.

Drumul pana in Nicosia

Drumul este extrem de bun, au autostrazi si in maxim o ora (depinde mult de trafic, dupa ce intrati in Nicosia) sunteti in centru.

Inainte de a vorbi mai pe larg despre Nicosia, o sa va mentionez ca pe data de 15 Aprilie a avut loc un cutremur de 5.6 grade, fiind cel mai puternic din ultimii 16 ani şi a fost resimţit puternic în capitala în Nicosia, unde oamenii au iesit pe strazi de frica...

Din fericire, nu s-au înregistrat victime si din fericire noi nu eram in Cipru la acea data... de fapt, in acea seara am aterizat 

De asemenea, daca va mai aduceti aminte, in 2013, MAE recomanda românilor care călătoresc în Cipru să deţină numerar în euro suficient pentru durata sejurului deoarece retragerea în numerar se putea face numai de la bancomate, în limite reduse (260-400 euro). Totodată, furnizorii de servicii (magazine, restaurante, benzinarii, etc.) nu acceptau plata prin intermediul cardurilor, nefiind posibilă verificarea soldului", mentiona la acea vreme MAE.

Acum nu cred ca mai sunt probleme, dar eu deobicei evit sa platesc cu cardul.