Afacerea mult visata

Pana sa ajung la facultate ma tot “lovisem” de termenul HoReCa dar nu stiam ce inseamna sau ce reprezinta.

In momentul in care am inceput sa studiez turismul, automat am inceput sa invat si deapre HoReCa.

HoReCa este acronimul pentru industria ospitalității: Hoteluri, Restaurante, Cafenele, folosit în principal în Scandinavia, Benelux și Franța.

HoReCa este termenul care insumeaza toate echipamentele, dotarile, amenajarile si serviciile care sustin activitatea Hotelurilor, Restaurantelor, Cafenelelor si furnizorilor de Catering. 

In timpul facultatii aveam planuri de viitor legate de o afacere. Si cum ma tot gandeam eu ce as putea face in Romania, ce ar „merge” m-am gandit fie la deschiderea unui bar, fie la deschiderea unui restaurant.

Pentru asta, m-am documentat si am cautat in primul rand profesionisti din acest domeniu. Amenajari HoReCa a fost solutia ideala pentru nevoile afacerii mele, o afacere bineinteles teoretica. Pana sa o pun in practica mai este cale lunga.

Dupa ce am cautat si am adunat si mai multe informatii, ma gandisem ca ar fi optim sa imi deschid un mic bar, costurile fiind mai mici decat daca mi-as fi deschis un restaurant.

Totul suna bine. Dupa ce m-am gandit la zona unde mi-as dori sa imi deschis barul, la numarul de angajati pe care ar trebui sa il am, la specificul barului, la costurile de intretinere si la tot ceea ce insemna deschiderea unui bar am ajuns intr-un punct culminant: sa imi aleg ProduseProfesionale HoReCa  si accesorii pentru bar.

Nu a fost greu deloc pentru ca Amenajari HoReCa imi ofereau o gama larga de produse importate din Olanda, service in tara, piese de schimb, consultanta si proiectarea noii afaceri.

Un produs indispensabil pe care l-as fi avut daca mi-as fi deschis barul mult visat ar fi fost un Storcator Electric Profesionalde Citrice. 

Nu trebuie sa va mai spun ca acest produs este cel mai vandut de catre Amenajari HoReCa  si este si normal. Are un pret redus, de la 1325 RON la 949 RON, este importat din Olanda, deci automat este de calitate, este ideal pentru utilizare comerciala si/sau casnica fiind construit sa functioneza continuu timp indelungat. Specificatiile tehnice ale produsului le gasiti pe site-ul celor de la Amenajari HoReCa.

Acestea fiind spuse, nu imi ramane de facut decat sa ma apuc de treaba, sa pun in practica tot ceea ce mi-am propus.

Voi ce planuri de afaceri aveti?

Catania - un oraș interesant

Citatul lui Goethe m-a inspirat în mod deosebit: ” To have seen Italy without having seen Sicily is not to have seen Italy at all, for Sicily is the clue to everything”, adică, în traducere în limba romana spune cam aşa:” „Să vezi Italia fără să vezi Sicilia este ca şi cum nu ai fi văzut Italia deloc, pentru că Sicilia este cheia întregii ţări”.

itisem atât de multe despre Catania dar până la urmă mă lăsasem păgubaşă pentru că am crezut că nu voi avea ocazia sau timpul necesar pentru a vizita acest oraş.

Dar... cum norocul mi-a surâs, în ultima zi am avut mai mult de 6 ore în acest oraş. Spun că mi-a surâs norocul pentru că ultima zi era ziua când ne întorceam spre aeroport... şi... nişte oameni din grup au venit cu „minunata” idee de a avea doar 2 ore în Catania, restul timpului dorind să şi-l petreacă în Mall, să îşi facă ultimele cumpărături.

Aşa ceva mie una mi s-a părut absurd şi am luat puţină atitudine... adică cine a dorit să îşi cumpere una, alta, trebuia să o facă în timpul lor liber, pe cont propriu sau să roage ghida în alte excursii opţionale să oprească... nu să îmi ia mie acum din timpul meu când îmi doream din suflet să vizitez Catania... şi 2 ore mi se părea extrem de puţin. Nu îmi doream să alerg în oraş, să fac 3 poze şi să vin înapoi la autocar că mai apoi să stau 4 ore în Mall...

Se pare totuşi că nu am fost singura care a gândit aşa şi majoritatea turiştilor din grup au fost de aceeaşi părere cu mine şi ghida s-a „îndurat” de noi şi ne-a lăsat tot timpul în Catania.

Şi ca să fac o mică paranteză, la plecare, persoanele respective care doreau să meargă la Mall au cumpărat din Catania foarfece şi maşina de făcut tăieţei... :)))))))))

Autocarul ne-a lăsat în Piazza Alcala şi de acolo, am trecut printr-un parc micuţ, numit Giardino Pacini, unde statuile au fost decapitate.

Imediat din acest loc am ajuns în Piazza del Duomo.

Ce mi-a plăcut mie extrem de mult în Catania a fost faptul că toate punctele de interes turistic, sau mă rog, nu chiar toate, dar cele mai importante sunt unul după altul, aflate la o distanţă mică între ele.

Din Piazza del Duomo, la doi paşi se afla celebra piaţa de peşte... am “fugit” repede, pentru că fiind sâmbătă am fost informaţi că se închide mai repede dar am avut norocul şi am găsit toţi comercianţii acolo.

Pe mine, sincer, m-a dezgustat ce am văzut acolo şi mai ales ce mirosuri am simţit... îmi place peştele şi mănânc fructe de mare, dar mirosul de acolo este unul de nedescris... am văzut porumbei mâncând carnea aruncată pe jos... un haos total, turiştii amestecaţi cu localnicii... noi (turiştii) care doar căscam gura pe acolo, fiind împinşi de localnicii grăbiţi...

Oricum, este o experienţă care trebuie trăită măcar o dată în viaţă, dar dacă aş reveni în Catania nu aş mai merge în acea piaţă de peste nici dacă m-ar plăti cineva... (şi nu sunt mofturoasa de fel!)

Domul era închis şi se deschidea doar de la ora 16:00, astfel încât am admirat doar Fântâna Elefantului, care mie una mi-a plăcut. Am auzit în jurul meu păreri şi comentarii gen:” este hidoasă”, dar gusturile nu se discută.

Fontana dell'Elefante cum o numesc italienii, este un monument construit între 1735 și 1737 de către arhitectul Giovanni Battista Vaccarini. Elementul său principal este o statuie reprezentând din bazalt negru un elefant. Această fântână a fost considerată emblemă a oraşului sicilian.

Pe partea din spate a elefantului a fost plasat un obelisc egiptean de 3.61 metri înălțime, având o formă octogonala. Există hieroglife sculptate care amintesc de divinitatea Isis, care a fost profund venerata sub stăpânirea romană.

Bineînţeles că şi aici trebuie să existe o legendă şi ghida ne-a spus că ar fi două versiuni. Prima spune că magul Eliodor a călătorit de la foarte mare depărtare şi a ajuns în Catania călare pe un elefant, fiind primul care a adus un elefant în oraş.

A doua legendă că oraşul Catania a fost locuit de elefanți pitici care protejau cetăţenii şi ţineau animalele periculoase la distanţă.

Fântâna lui Amenano, tot în Piazza del Duomo din păcate era în restaurare şi nu am reuşit să o admir chiar deloc...

Ce m-a enervat la culme in Piazza del Duomo au fost rromii din piata, cu acordeoanele care asaltau turistii... initial nu ne-am dat seama ca sunt “de-ai nostri” pana cand un domn din grup nu a intrat in vorba cu unul dintre ei si bineinteles ca vorbea romaneste.

Dupa ce ne-a cantat muuulte melodii la acordeon, bineinteles ca a cerut bani iar un domn din grup i-a spus ca nu ii da nimic, daca a avut bani sa ajunga pana in Catania cu siguranta ca nu moare de foame. Acordeonistul i-a raspuns ca necazul l-a adus acolo si domnul din grup i-a replicat ca indiferent ce necaz ar fi avut, putea ramane si in Romania sa si-l rezolve.

S-a lasat pagubas si a mers sa cante in alta parte. Un italian il asculta cu mare drag si dupa ce si-a incheiat reprezentatia, normal ca i-a cerut bani italianului, care i-a dat 2 euro.

I s-a parut prea putin si a inceput sa faca mare scandal si pana nu a mai primit inca 2 euro nu l-a lasat in pace pe italian... no, ca am trait sa o vad si pe asta...

Am pornit apoi pe strada Via Etnea, o stradă de 5 km lungime, cu magazine, care, culmea, toate erau deschise... este pentru prima dată când găsesc magazine deschise după ora 13:00...

Am ajuns la Anfiteatro romano di Catania, pe care îl văzusem în serialul de televiziune "The Amazing Race".

Amfiteatrul roman din Catania este situat în centrul pieţei Stesicoro, de-a lungul străzii Via Etnea dintre Universitate și Via Bellini. Are o circumferință de 309 de metri și o arenă de 192 de metri, poate fi considerat unul dintre cele mai mari amfiteatre romane din Italia, concurând cu amfiteatrul Flavio Roma (Colosseum) și cu cel din Verona. Conform calculelor arheologice ar putea găzdui 15.000 de spectatori. Aici, de fapt, au avut loc lupte între gladiatori, precum şi între oameni şi animalele sălbatice.

În spatele amfiteatrului, am putut observa fațada bisericii Capuchi. Pe partea opusă a pieței este o statuie a lui Vincenzo Bellini din 1882.

După aceea am descoperit, fără să vrem Giardino Bellini, un parc extraordinar de frumos. Denumit şi Villa Bellini este cel mai mare parc din Catania. Acesta a fost construit în 1883, se afla la nord de oraș, dar a devenit treptat absorbit în centrul său.

Cu un design caleidoscopic și numeroase statui ale artistului Catanese invită turiștii la o plimbare relaxantă.

Un alt punct extrem de interesant în acest parc este ceasul botanic: dată este formată din flori și este actualizata, florile fiind replantate zilnic. Mergând totuşi în martie, dată era „scrisă” din verdeaţa, probabil încă nu aveau flori proaspete hahah.

Am admirat apoi Palazzo Pancari Ferreri care a fost reşedinţa baronului Pancari Ferreri și este o clădire într-o arhitectură eclectică. Este situat pe Via Etnea, colț cu Via Umberto I.

Am ajuns apoi din nou la statuia lui Vincenzo Bellini şi mergând pe lângă ea am găsit un bazar. Da, da... bazar ca pe străzile din Turcia... plin de “negustori”, unii dintre ei fiind romani.

Erau multe kitschuri, nu am cumpărat de acolo nimic în afară de magneţii de frigider (1 euro bucata) şi o eşarfă frumoasă cu Roma (0.5 euro).

Ce m-a mirat a fost faptul că în Catania cam toţi magneţii de frigider erau cam 1 euro, maxim 1.5 euro când în restul Sicliei sub 2-3 euro nu am găsit.

Era aproape ora 16:00 şi încetişor am mers spre domul pe care ni-l doream foarte mult să îl vizităm.

Când au deschis porţile am “rupt” uşile...

Domul mai este denumit Catedrala Sant'Agata, clădirea actuală, fiind rezultatul multor schimbări care au avut loc în urma cutremurelor şi a erupţiilor vulcanice care au implicat orașul Catania. Din originală catedrală, care datează din 1094, au rămas doar pereții și absidele laterale, care aparțin perioadei Normande. În 1169, cutremurul care a lovit orașul, a distrus complet tezaurul bisericii, dar ruinele nu au fost îndepărtate, fiind utilizate ca bază pentru ridicarea noii clădiri. Ulterior, în 1693, un alt cutremur a lovit Catania şi a distrus aproape întregul oraș.

Clădirea actuală este opera lui Jerome Mansion, în timp ce fațada a fost proiectată de Gian Battista Vaccarini. Ușa principală este realizată în întregime din lemn.

În interiorul bisericii puteţi admira mai multe fresce şi picturi ale unor diferiţi pictori şi puteţi găsi şi mormântul compozitorului Vincenzo Bellini.

Per total spun ca mi-a placut orasul Catania dar pentru un sejur relaxant ma bucur mult ca am fost cazata in Taormina si in acea zona. Orasul Catania in sine este mare si tentatiile ar fi fost imense, nu as fi avut timp de odihna daca as fi fost cazata in Catania. Sistemul lor de transport este foarte bine pus la punct si cred ca as fi luat in fiecare zi un autobuz si as fi vizitat fiecare particica a orasului.

Sunt multe de vazut si sunt sigura ca nu am apucat sa vizitez tot dar... poate o sa mai existe si o “data viitoare”...

Acitrezza şi Aci Castello - două 'aci' superbe

În ultima zi din frumoasa noastră vacanţă în Sicilia am avut parte de o surpriză plăcută şi am ajuns în Acitrezza şi mai apoi în Aci Castello.

Acitrezza, are aproximativ 5.000 de locuitori şi este de fapt un mic sat de pescari dominat de stâncile Cyclops.

Acitrezza

Există o legendă extrem de interesantă, pe care eu am „savurat-o”... se spune că ciclopul Polyphemus, fiul zeului Poseidon, era cel mai rău dintre ciclopi şi trăia pe Etna. Acesta omora sătenii, le mânca animalele şi săracii oameni ajunseseră la disperare. Ulise a aflat de necazul oamenilor şi a venit în ajutorul lor. Într-o noapte, când Polyphemus dormea, Ulise a mers şi i-a scos unicul ochi din frunte.

Pentru a scăpa, Ulise şi cu ceilalţi oameni au luat în spate fiecare câte un animal (berbec) şi au reuşit să ajungă până la ţărm, unde s-au urcat în corăbii şi au vâslit cât de repede au putut ei şi ciclopul cel rău, acum orb, neputincios şi plin de durere a început să arunce în mare cu bolovani uriaşi pentru că ştia că în acea direcţie dispăruse Ulise şi astfel au luat naştere aceste „sfeşnice” pe care le putem vedea astăzi în Acitrezza.

Azi încă mai poara denumirea de „isole dei ciclopi”, adică insulele ciclopilor.

Totuşi, explicaţia logică este faptul că atunci când Etna a avut o erupţie extrem de violenţă, lava vulcanică a ajuns până în mare, formând aceste roci.

Mie mi-a plăcut mult de tot acest orăşel, micuţ dar cochet. Am nimerit chiar sâmbăta când toţi italienii au ieşit la plimbare pe faleză... se vedea clar cum oamenii sunt relaxaţi, se distrează şi nu au griji.

Unii mai curajoşi chiar făceau plaja şi baie în mare... totuşi, în martie indiferent cât de curajoasă sunt eu, nu m-aş încumeta să intru în mare... de abia reuşeam în Antalya în aprilie... brrr...

După aceea am pornit cu autocarul şi am ajuns în Aci Castello, tot un micuţ sat de pescari. Ţărmul are o întindere deosebită iar pe de-o parte şi de alta se afla plantaţii de lămâi prin urmare, aceasta localitate este denumită şi " Riviera del Limoni ".

Oraşul se afla foarte aproape de Catania, la nici 9 km distanţă de acesta iar ca principal obiectiv turistic, după cum spune şi numele localităţii este castelul - construit din lava vulcanică (de aceea este negru), aceasta cetate normandă este amplasată pe vârful unui pinten stâncos din mare. Acest loc a fost fortificat încă din epoca romană şi distrus de mai multe ori, fiind reconstruit de Tancredi în 1189.

În jurul anului 1787, castelul a fost folosit ca închisoare.

De aici am avut o priveliște splendidă asupra stâncilor din Acitrezza și asupra L'isola Lachea. Castelul adăposteşte muzeul orașului, câteva relicve arheologice și specimene minerale.

Din păcate timpul a fost scurt şi mi-aş fi dorit să mă plimb pe faleză, să admir şi mai mult acel peisaj deosebit dar... acum... că am aflat de acest loc splendid sunt sigură că data viitoare când voi ajunge în Sicilia nu îl voi rata şi voi avea mai mult timp la dispoziţie.

Messina - un oraș fascinant

Auzisem încă din şcoala generală la orele de geografie de Messina şi strâmtoarea Messina iar acum, aflându-mă în Sicilia am spus că este un oraş şi un loc pe care nu trebuie să îl ratez.

Mie îmi place să vizitez independent, să nu merg ca oile cu grupul, îmi place să pozez în linişte, să stau mai mult la un obiectiv turistic şi mai puţin la altul, să nu aud comentariile fiecăruia sau din 20 de inşi fiecare doreşte altceva...

Şi agenţia avea excursie opţională la Messina şi costa 40 de euro de persoană... noi am luat frumos autobuzul din fata hotelului şi am plătit 6.8 euro dus întors de persoană.

Dacă achiziţionaţi bilete dus-întors costă mai ieftin decât dacă luaţi bilet doar dus.

De exemplu dacă luam bilet doar dus Taormina-Messina plăteam 4 euro pe sens de persoană... aşa a fost mult mai ieftin...

Drumul la dus a fost unul extrem de rapid, autobuzele lor sunt de fapt autocare, se numesc Etna Transporti, sunt albastre. Biletele le puteţi achiziţiona fie de la şofer direct, fie din staţie (dacă este capăt de linie sunt şi chioşcuri care vand bilete).

Eu am rămas mască şi plăcut impresionată când am văzut că fiecare şofer avea tabletă şi scana codul bitcoin (practic biletele aveau acest cod înserat).

Să revin la drum... din Taormina până în Messina, pe autostradă am făcut cam o oră. Am plecat undeva la 09:30 şi la 10:30 cu aproximaţie eram în Messina. Staţia principală unde opreşte autobuzul este lângă gara din Messina. De acolo este ceva de mers pe jos până în centru sau se poate lua autobuzul.

Noi am preferat să mergem „au pied” pentru a admira fiecare străduţă din Messina.

Portul este aproape de gară şi imediat de cum am ajuns în Messina, am putut admira celebra statuie Madonna della Lettera, care a fost  inaugurată cu o ceremonie solemnă în 1934 de către Papa Pius al XI-lea. În josul statuii este scrisă următoarea frază:” VOS ET IPSAM CIVITATEM BENEDICIMUS”. În traducere liberă ar însemna:” vă binecuvântez pe voi şi oraşul vostru”. 

Acest citat este dintr-o scrisoare pe care Fecioara Maria a trimis-o locuitorilor din Messina în anul 42. Legenda spune că Apostolul Pavel a venit în Messina în jurul acestei date şi a convertit sicilienii la creştinism. Localnicii nu au fost prea dornici să renunțe la zeitățile lor, dar până la urmă un număr mare de oameni au fost convinși, iar unii dintre aceştia au insistat să îl însoţească pe Paul într-o călătorie în Palestina. Aici s-au întâlnit cu Maica Domnului, care a răspuns prin trimiterea înapoi a unei scrisori în ebraică, împăturită şi legată cu o șuviță din părul sau.

În scrisoarea către oamenii din Messina, Maica Domnului a spus că ea a apreciat devotamentul lor și le-ar acorda protecție. Scrisoarea se încheia cu cuvintele "Vos et ipsam civitatem venedicimus"

După ce am admirat şi fotografiat statuia Madonnei della Lettera am pornit spre centru. Dacă ajungeţi în Messina, să nu rataţi domul şi piaţa domului şi trebuie la ora 12:00 fix să fiţi acolo!!! De ce? Pentru că au un turn cu ceas care în fiecare zi la ora 12:00 cântă şi nu oricum ci într-un mod care pe mine m-a impresionat extraordinar. Văzusem ceva similar şi în Praga şi există un asemenea turn cu ceas şi în Germania dar în Messina mi s-a părut mai spectaculos decât cel din Praga.

Durează în jur de 15-20 de minute acest „spectacol”, în piaţa strângându-se mulţi oameni, chiar şi copii aduşi special de la şcoala pentru a amira „fenomenul”.

Turla maiestuoasă găzduiește un ceas care este unic în lume datorită complexităţii sale, construit de firma Ungerer Strasbourg la ordinele arhiepiscopului Paino în anul 1933.

La mecanică nu prea mă pricep eu, dar vă spun din ce am citit şi m-am documentat ca aceasta turlă este alimentată de un motor electric suficient de puternic pentru a ridica contragreutățile însăşi. Acest mecanism central pune în mișcare cadranele şi de aici vin bătăile la fiecare sfert de oră şi la fiecare oră.

Din punct de vedere figurativ și simbolic, pe partea din față cu vedere la piața sunt scenele referitoare la Dina și Clarenza și istoria religioasă a Messinei (Biserica Montalto și scrisoarea Madonnei); perioadele liturgice (Crăciun, Bobotează, Înviere și Rusalii); simbolistica umană (cele patru vârste ale vieții marcate de coasa morții); simbolistica animalelor (cocoș = inteligenta; leu = putere);

Pe partea laterală de lângă catedrala sunt indicate fenomenele astronomice corespunzătoare zilei curente, a cărei dată este prezentată, de asemenea, de un înger cu o săgeată (calendar, fazele lunii, planetariu, toate acestea sunt indicate de un cadran astronomic).

Bineînţeles că înainte de ora 12:00 eram în piaţă, îmi alesesem cel mai bun punct de unde puteam filma şi aşteptam cu aparatul foto în mâna extrem de nerăbdătoare. Au început să bată clopotele şi primul care s-a „mişcat” a fost leul, care are un steag în mână (steagul Messinei). A mişcat steagul şi coada şi când a început să ragă m-a bufnit un râs de numai... sunetul se propagă extrem de bine în piaţă şi felul în care a făcut de 3 ori m-a amuzat teribil. Şi cocoşul face „cucu rigu” dar într-un mod mai neamuzant decât leul.

Am vizitat şi catedrala/domul din Messina, aflat lângă acest turn cu ceas, intrarea fiind liberă.

Catedrala Messina conține rămășițele împăratului Conrad, conducătorul Germaniei și al Siciliei în secolul al 13-lea. Clădirea a trebuit să fie aproape reconstruita în întregime intre 1919-1920, în urma unui devastator cutremur din 1908, și din nou în 1943, după un incendiu care a mistuit catedrala.

Am admirat şi Fântâna lui Orione, care se află tot în piaţa Catedralei și a fost făcuta de către Giovanni Angelo Montorsoli în 1547.

După ora 12:00 am străbătut la pas oraşul şi am ajuns în Piazza Antonello cu Palazzo Municipale, Primăria și Oficiul Poștal central; o clădire superbă care pe mine m-a încântat...

După aceea am văzut noi două catedrale în depărtare, sus pe dealul Caperrina şi am spus că tot avem timp la dispoziţie, de ce să nu urcăm să vedem ce vom descoperi... şi bine am făcut pentru că, vrând nevrând am ajuns la un drum panoramic, care rulează deasupra orașului, urmând cursul fortificaţiilor vechi, și se termină în partea de nord pe drumul de coastă.

Plimbându-ne în acest loc superb şi admirând strâmtoarea Messina, care de sus se vede şi mai bine, eram extrem de fericită să văd şi marea Tireniană şi să fie ce-a de-a şaptea mare pe care o văd...

Am văzut şi Sacrario di Cristo Re aflată pe bulevardul Prince Umberto la aproximativ 60 de metri deasupra nivelului mării. Clădirea în stil baroc are forma unui octogon neregulat, cu o cupolă măreaţă. Aceasta biserică a fost construită de inginerul Francesco Barbaro.

Biserica pe care o vedeam de jos şi acum ajunsesem să o vizităm era Santuario della Madonna di Montalto, primul loc de cult reconstruit în 1930 după cutremurul din 1908; are două turnuri de flancare pe faţada din vârf.

După ce am coborât dealul Caperrina, am găsit un supermarket cu preţuri decente, ne-am clătit puţin ochii dar în afară de apă plată (0.18 eurocenţi, 2.5 litri) nu am cumpărat nimic deoarece majoritatea produselor erau similare cu ce găsim în România şi preţurile la fel.

În parcul de lângă acest supermarket am “găsit” doi romani... care erau cu sticla de băutură în mâna şi vorbeau între ei... tare mi-a displăcut această imagine... dar aceasta este realitatea crudă...

Ne-am hotărât să ne întoarcem încetişor către centru şi am descoperit Palazzo Zanca, care avea intrarea liberă. Intrăm noi frumos şi o doamnă ne-a spus să nu ne supărăm dar este închis până la ora 14:30 deoarece dansa trebuie să îşi facă siesta. Ţin să menţionez că acea doamnă era cu un pahar de cafea în faţă, cu ţigara aprinsă în interior şi cu laptopul în faţă... deci nu făcea absolut nimic şi nouă nu ne lua mai mult de 5 minute să vizităm interiorul... dar nu... 20 de minute a trebuit să aşteptăm afară.

Am stat în fata fântânii Senatoria, în Piazzale laterale del Municipio, acesta a fost realizată în 1619 de către senatorii de la vremea respectivă, ale căror nume apar în cadrul unor “cartuşe” care decorează marginea din marmură: Don Franciscus Marullo, Bernardus Moleţi, Thomas Zuccarato, Marcellus Cirino, Vincentius De Celis și Franciscus De Judice. Nu se ştie locația originală a fântânii, până în 1935 această a fost amplasată în Piața Palatului Regal și a fost mutată lângă Palatul Zanca cu ocazia vizitei lui Benito Mussolini pe 10 august 1937.

Când s-a făcut ora 14:30, am “rupt” uşile şi am intrat în Palazoo Zanca, care este de fapt un mic muzeu arheologic care prezintă o colecție importantă de artefacte.

A fost inaugurat pe 14 februarie 2009, ca parte a evenimentului cultural inspirat și activat datorită unei vizite a criticului de artă al orașului Vittorio Sgarbi.

Ce se poate vedea în acel Antiquarium cum îl numesc italienii?

Sunt trei camere mici, în interiorul cărora puteţi vedea bucăţi din diferite obiecte (artefacte și vase) din ceramică şi o vitrină geo-paleontologica, cu panou explicativ atașat care conține o prelevare de probe de minerale şi fosile referitoare la diferitele etape ale genezei din teritoriul cuaternar.

După ce am citit explicaţiile pe plăcuţele indicate (scria numai în italiană), am ieşit şi am mers în curtea interioară a acestui palat, aceasta fiind deschisă; acolo am putut admira ruine stradale care arata structura orașului din timpul Imperiului Roman și perioadele din Antichitatea târzie precum şi orașul nou, când Norman Roger în 1082 a început să lucreze la construcţia lui.

Cu părere de rău, timpul în acest oraş frumos ni se terminase şi era vremea să ne întoarcem către staţia de autobuz.

La întoarcere, în loc de o oră am făcut trei ore până în Taormina... de ce? Pentru că autobuzul nu a mai mers pe autostrada ci a trecut prin fiecare orăşel, staţiune de pe litoralul estic al Siciliei.

Am putut admira: Ali Terme, Nizza di Sicilia, Santa Teresa di Riva, Sunt Alessio Siculo, Forza d’Agro, Letojanni, după care Mazzeo şi Taormina.

Nu spun că în Forza d’Agro, şoferul a oprit autobuzul pe faleză şi ne-a dat jos... ne-am şi speriat ne gândeam că nu ne-am urcat în autobuzul bun dar a trebuit să schimbăm autobuzele...

Tare m-am bucurat să fac acest tur gratuit şi am avut mare noroc să mergem pe coastă şi pe malul mării, să trecem prin fiecare localitate menţionată mai sus.

Oricum, tot respectul meu pentru şoferii din Sicilia... străduţele sunt extrem de înguste, iar ei acţionează cu un calm pe care rar îl vezi... se restrâng, intra pe trotuar, aşteaptă să treacă celelalte maşini... unul mai da prioritate, altul mai întoarce... este un haos total, dar nimeni nu se enervează, nimeni nu claxonează... la un moment dat m-a enervat pe mine calmul lor... la noi în trafic te înjură şi mai iese şoferul să te şi bata dacă nu te grăbeşti, dar sicilienii conduc cu un asemenea calm... bravo lor.

Recomand cu căldură, dacă aveţi ocazia să ajungeţi în Sicilia, să nu rataţi o excursie până în Messina. Este un oraş frumos, care mi-a lăsat un “gust” plăcut şi dacă aş mai avea ocazia, l-aş vizita fără să stau pe gânduri.