Zece locuri unde natura isi dezvaluie secretele

Fenomene naturale extreme se manifesta pe toata suprafata Globului Pamantesc. Iar omul inteligent a simtit dintotdeauna nevoia, daca nu sa le stapaneasca, macar sa le inteleaga si sa le explice. Si acest lucru este posibil in ceea ce am putea numi, un pic fortat, “laboratoarele naturii”. Este vorba despre locuri de pe Pamant care abunda in asemenea masura in date stiintifice, incat au devenit adevarate lacase sacre pentru comunitatea cercetatorilor. Iata cateva dintre aceste puncte fierbinti, care ii scot pe oamenii de stiinta din laboratoare si ii trimit in aventuri prin diverse parti de lume.

Ghetarul Perito Moreno, Patagonia, Argentina
Pe masura ce planeta continua sa se incalzeasca, majoritatea ghetarilor lumii se topesc. Nu este si cazul luiPerito Moreno, din Parcul National Los Glaciares, aflat in pronvincia argentiniata Santa Cruz, din cel mai sudic punct al Patagoniei argentiniene. Formatiunea de gheata cu o suprafata de 250 km patrati si cu o lungime de 30 de kilometri este unul dintre cei 48 de ghetari alimentati de Banchiza Patagoniei de Sud, localizata in lantul muntos al Anzilor impartit cu Chile.

In mod miraculos, acest ghetar si-a pastrat in mare parte dimensiunile, in timp ce restul ghetarilor banchizei patagoneze s-a micsorat. Iar oamenii de stiinta vor sa stie care este motivul. Astfel ca, anual, incepand din 1990, cercetatorii s-au aventurat catre limita inferioara a Americii de Sud pentru a masura pierderile de gheata, miscarea si grosimea banchizelor de aici, dimpreuna cu adancimea lacurilor glaciare de sub ele. Si, pana in prezent, in urma colectarii de date, cea mai argumentata dintre ipotezele referitoare la stabilitatea lui Perito Moreno se concetreaza asupra gemoetriei ghetarului: caracteristicile fizice ale solului si ale fundului lacului ce imprejmuiesc blocul de gheata ar stanjeni dislocarea si prelingerea acesteia.


9 grade N latitudine, estul Oceanului Pacific
Curentii hidrotermali de pe podeaua oceanica sunt intotdeauna o sursa de interes pentru oamenii de stiinta, daracest curent in particular este parte a unui grup ce le ofera cercetatorilor posibilitatea unor experimente in timp real. Curentii oceanici in cauza sunt localizati la 9 grade spre nord fata de ecuator, de-a lungul unei fisuri oceanice, denumita Coama Pacificului de Est. Asemenea majoritatii curentilor hidrotermali, grupul aflat la 9 grade N determina ape calde si mineralizate in ocean, atragand tone de creaturi ciudate.

Dar, in 1991 si inca o data in 1995, o apropiata eruptie vulcanica subacvatica a dispersat acesti curenti, eradicand orice forma de viata din preajma sa. Aceste evenimente le-au permis cercetatorilor sa observe modul in care zona se repopuleaza dupa asemenea cataclisme. Spre exemplu, oamenii de stiinta de la Institutul Oceanografic Woods Hole au descoperit dupa ultima erupte ca o specie de melc marin, denumit Ctenopelta porifera, a calatorit pe o distanta mai mare de 500 de kilometri pentru a se numara in randul speciilor pioniere din cadrul curentului remodelat.


VORTEX2, Campiile Centrale, SUA
In primavara acestui an, peste 100 de cercetatori din toata lumea s-au adunat laolalta pentru a vana tornadele din campiile nord-americane. De la 1 mai pana pe 15 iunie, oamenii de stiinta au luat in stapanire "aleea tornadelor" - Oklahoma, Kansas, Nebraska si statele din apropiere - cu ajutorul unui convoi de radare mobile si peste 25 de alte vehicule meteorologice. Telul lor a fost acela de a determina modul in care se formeaza tornadele si cum ar putea fi ele prezise.

Zilnic, echipele au jalonat locul potential unde o furtuna cu tornada avea sa se formeze si au stat pe pozitie pana cand aceasta a trecut. Proiectul, intitulat VORTEX2, a extins eforturile de anul trecut, atunci cand o armata de cercetatori a reusit sa tina pasul cu o tornada si si-a instalat cu succes toate instrumentele. Ca rezultat,masuratorile lor au devenit unele dintre cele mai intens studiate date despre tornade din istorie. Numele de VORTEX provine de la Experiment de Verificare a Originiilor Rotatiei Tornadelor.


Desertul Atacama, Chile
Oferind cea mai limpede priveliste spre ceruri din emisfera sudica, desertul Atacama din nordul lui Chile ii atrage deopotriva pe astronomi si pe turistii care vor sa scruteze vazduhul prin intermediul telescoapelor puternice. Aici, observatoarele sunt singurele constructii care perturba vastul peisaj de mare altitudine, el insusi parca din alta lume. Amplasat in desertul Atacama, Telescopul Foarte Mare al Observatorului Paranal are un diametru de opt metri si ar putea distinge farurile unui masini care s-ar afla pe suprafata Lunii.

Intr-o alta regiune a desertului, in urma unui parteneriat international al inginerilor se construieste ceea ce este considerat cel mai avansat radio-telescop, denumit Atacama Large Millimeter Array. Acesta va fi prevazut cu 66 de antene de mare precizie, pozitionate la inaltimea de 5.000 de metri deasupra nivelului marii.


Golful Chesapeake, Maryland, SUA
Toate problemele cauzate de eliberarile chimice ale culturilor agricole, de sporirea nivelului marilor si oceanelor, de eroziune si mai ales cele produse de poluare, toate converg catre acest ochi de apa putin adanca din apropierea orasului Washington D.C., transformandu-l intr-un complex laborator viu pentru oamenii de stiinta. Cea mai mare problema a zonei o reprezinta cantitatile excesive de nitrogen si fosfor care se scurg, din campiile agricole, in bazinul de receptie al golfului.

Scurgerile agricole stimuleaza dezvoltrea excesiva a algelor, care rapesc oxigenul din apa si ucid restul formelor de viata cum ar fi crabii si scoicile. Oamenii de stiinta au venit, de aceea, in Golful Chesapeake, pentru a studia aceste efecte, dimpreuna cu disparitia tarmurilor si transformarea ecosistemelor mlastinoase. Cercetatorii care isi desfasoara activitatea aici, printre altele scot din apele golfului navoade intregi de scoici pentru a le verifica starea de sanatate.


Antarctica
Singurul continent al Plamantului care nu are o populatie umana bastinasa nu mai este chiar atat de pustiu si singuratic. Antarctica este, in prezent, locuita de oameni de stiinta gazduiti in cadrul a aproximativ 70 de statii de cercetare si a mai multe zeci de tabere temporare. Expertii vin in aceste locuri, adesea pentru perioade indelungate de timo, pentru a colecta date meteorologice, pentru a sapa dupa mostre adanci de gheata si pentru a studia diferitele organisme criofile.

Cercetatorii statiei Palmer, spre exemplu, se concentreaza pe ecosistemele antarctice marine precum habitatele acvatice inghetate acvatice si punctele de cuibarire ale pasarilor marine de prada. Gratie Tratatului Antarctic semnat in 1959, continentul a devenit o rezerva stiintifica unde cercetatori din zeci de tari studiaza pasnic, fara prezenta armatei.


Statia biologica La Selva, Costa Rica
Cercetatorii nu trebuie sa se ia la intrecere cu padurarii, cu braconierii, sau cu turistii in aceasta rezervatie biologica privata unde aproape 1.600 de hectare de padure tropicala virgina au fost puse deoparte numai pentru ei. "Este unul dintre principalele situri tropicale de cercetare ale lumii", spune Gary Hartshorn, un ecologist al Centrului Padurilor Mondiale din Portland, Oregon. Acest punct fierbine al biodiversitatii ofera o plaja incredibila de viata vegetala si animala pe care oamenii de stiinta sa o studieze, un amanunt foarte convenabil privitor la netulburatul petec de padure fiind si acela ca se afla la o distanta de numai doua ore de mers cu masina de San Jose, capitala Costa Ricai.

Dormitoarele statiei biologice La Selva pot gazdui pana la 80 de cercetatori, dintre care unii petrec aici si luni sau ani de zile, colectand date si analizandu-le in laboratoarele de la fata locului. Aici, oamenii de stiinta cu initiativa pot patrunde direct in inima padurii tropicale din sala de mese. Peste 240 de lucrari de cercetare asupra ecosistemelor, solurilor si silviculturii rezulta din La Selva in fiecare an.


Groenlanda de Nord-Vest
Unul dintre putinele mijloace de a descoperi date climatice de la inceputurile istoriei Pamantului este forarea in straturile cele mai adanci de gheata ale planetei, iar unul dintre cele mai bune locuri pentru a face acest lucru este Groenlanda. Cercetatorii au inceput, initial, sa foreze abisuri aici prin anii '30 si, de atunci, au avansat la expeditii extinse pe ani de zile in Groenlanda, cu aparate de forat in gheata ce folosesc tehnologia cea mai avansata. "Groenlanda are gauri peste tot pe suprafata ei", spune Mary Davin, un geolog al Universitatii de Stat din Ohio. Dar miezul de gheata al Groenlandei este bogat in date cruciale: informatii privind ultima perioada interglaciara, denumita Eemian, de acum 115.000 de ani.

Perioada Eemian a fost una calduta, cam ca cea a zilelor noastre, si gazele prinse in acele vremuri sunt importante pentru intelegerea schimbarilor climatice din prezent. Din 2007 incepand, cercetatorii danezi au forat in aceasta gheata la doua situri din nord-vestul Groenlandei, denumite NorthGRIP si NEEM. Acolo, conditiile sunt cele mai bune pentru descoperirea straturilor eemiane. Patul de roca este plat, ceea ce favorizeaza depunerea de straturi de gheata nivelate si uniforme; nivelul de precipitatii e crescut, ceea ce usureaza detectarea straturilor; iar gheata este mai groasa de 2,4 kilometri, sugerand ca cea de la fund exista de foarte multi timp, poate chiar din Eemian, spera cercetatorii.


Zona de conservare Valea Danum, Insula Borneo
Aceste 40.000 de hectare de padure din sud-estul Asiei reprezinta mecca cercetarilor in domeniul biodiversitatii arboricole. Un petec de 50 de hectare, spre exemplu, poate gazdui pana la 300 de specii de arbori. "In mod normal, o specie prospera in defavoarea celorlalte, dar nu si in aceasta padure", sustine Gary Hartshorn, de la Centrul Forestrier Mondial. De 25 de ani, cercetatorii s-au aventurat in aceasta zona depresionara tocmai pentru a afla motivul acestui fenoment.

Societatea Regala a Marii Britanii, o academie stiintifica, a construit mijloace de cazare, de masa si conditii de laborator pentru cercetatorii dispusi la o sedere pe termen lung in acest loc. De asemenea, nu strica mentionat si faptul ca este un loc foarte frumos, incat sa reprezinte o destinatie potrivita. "Copacii acestia sunt curati si asemenea unor catedrale. Si exista si multa viata salbatica, cum ar fi elefantii", mai spune Hartshorn.


Vulcanul Soufriere Hills, Montserrat, Caraibe
Vulcanul exploziv Soufriere Hills din zona Caraibelor a devenit unul dintre cei mai atent monitorizati din lume. Dupa o indelungata perioada de latenta, vulcanul a erupt in 1995 si nu s-a mai oprit de atunci. Prelingerile de lava, exploziile si norii de cenusa inalti de peste 3 kilometri au trasnformat in mare masura insula Montserrat intr-un loc nelocuibil, evacuarile localnicilor fiind frecvente. De aceea, Observatorul Vulcanic Montserrat monitorizeaza continuu activitatea furnalului.

Cu statii permanente stabilite in si imprejurul vulcanului, grupul monitorizeaza activitatea seismic, dilatarea si emisiile de dioxid de sulf si isi raporteaza descoperirile catre guvernul din Montserrat. De asemenea, ofera gazduire si altor oameni de stiinta din lume dornici sa studieze dinamicul petec de paman