Unde fugim de iarnă?

În Las Terrenas, Republica Dominicană, oaspeţii îşi savurează băuturile în Barul Siroz.

Iarna e timpul să evadezi. 2 locuri care în mod sigur te vor încălzi.

Ţi-e frig ? Ediţia din acest an a Vechiului Almanah al Fermierilor prezice o iarnă mai rece decât de obicei. În nord-est, ianuarie va aduce „temperaturi reci persistente, cu scurte perioade peste 0 grade”. Am văzut şi noi prognoza meteo, aşa că avem un plan: 11 locuri unde o să alergi în sandale, în loc să aluneci pe gheţuş. Pleacă spre sud, unde zilele de iarnă sunt mai calde şi mai lungi (în ianuarie, de pildă, ziua e cu două ore mai lungă în Tobago faţă de Zürich). Dar nu vorbim despre „suspecţii de serviciu” de pe pieţele comerciale, unde poate ai reuşi să scapi de frig, dar în niciun caz nu şi de înghesuială. Noi am ales destinaţii surprinzătoare, cu decoruri naturale inspirate, autentice până în măduva oaselor, pline de arome locale şi tradiţii puternice. Fiecare este un produs adevărat, plin de acea căldură care nu înseamnă doar o simplă creştere a temperaturii...

Relaxare. Peninsula Samana, Republica Dominicană

Un vestigiu ciudat din Vechile Caraibe trăieşte şi acum – ba încă foarte bine! – pe această peninsulă adormită, lungă de aproape 50 km, în zona vorbitoare de spaniolă de pe coasta nordică a Republicii Dominicane. Unii dintre localnici sunt urmaşii celor 6.000 de sclavi care au venit aici în 1824 din Philadelphia, călătorind cu ajutorul „Căii subterane” – o reţea secretă de aboliţionişti care i-au ajutat să fugă. „În biserică, încă îi auzi cântându-şi imnurile în engleză”, spune Frank Minaya, un localnic şi descendent direct din acei strămoşi. „În timpul sezonului de iarnă de împerechere, aici se adună aproape toată populaţia de balene-cu-cocoaşă din Atlanticul de Nord”, spune Kim Beddall, specialistă în mamifere marine şi unul dintre „pionierii” whale-watching (urmăritului balenelor prin binoclu) din Golful Samaná.

Pe malul celălalt al golfului, în Parcul Naţional Los Haitises, poţi să vezi toate cotloanele şi ungherele unei jungle de mangrove roşii şi să intri în peşteri cu lilieci, ca să contempli pictograme rare, din perioada precolumbiană. Înspre interiorul continentului, diverse sătucuri îţi oferă activităţi comunitare, cum ar fi o hoinăreală de o oră, călare, ca să ajungi să înoţi în cascada El Limón. Te poţi opri în colmados (prăvălii locale), ca să-ţi faci provizii pentru plajă cu fructul pasiunii şi longanesa (un fel de cârnat dominican).

Recunoaşte că, de fapt, de asta eşti aici: kilometri întregi de nisip fără urme, încrustaţi cu alge marine şi palmieri care se arcuiesc peste valurile nesfârşite. Poţi să stai fie în Las Terrenas, fie în Las Galeras, ca să fii fix pe plajă, într-o vilă administrată de proprietarul ei sau într-un hotel cu preţuri modeste. Închiriază ricşe trase de motociclete sau skiff-uri pictate ca să porneşti spre plaje îndepărtate precum El Valle sau Playa Rincón.

De bine: Încă poţi să auzi aici engleza de dinainte de Războiul Civil, căci bătrânii te salută cu un „Ziua bună. Cum vă mai este azi ?”

De rău: O superautostradă şi un aeroport internaţional înseamnă că aici se vor produce schimbări.

Frumuseţe arzătoare. Cartagena, Columbia

În timp ce un „pârâiaş“ de turişti internaţionali redescoperă Columbia, Cartagena a devenit cel mai prost păstrat secret al Americii de Sud. „Zvonurile au fost o pârghie puternică, promovând Cartagena ca pe un brand emoţional, focos”, spune Silvia Tcherassi, designer de modă cu sânge latin, care a transformat un conac vechi de 250 ani în cea mai nouă locaţie de lux din oraş, Hotel + Spa Tcherassi, cu şapte camere. „Dar nu e o destinaţie cu aromă de zvon. Spiritul ei este fără egal. Fiecare colţişor, fiecare piaţetă are o poveste unică şi magică de spus.”

Conservat într-un cerc de 11 km, format din ziduri de fortăreaţă vechi de 500 de ani, acest oraş colonial, plin de biserici cu cupole, curţi şi balcoane din care se revarsă bougainvillea, străluceşte în culorile originale care zac ascunse sub secole de straturi de var: ocru, fucsia, galben-canar. Străzile lui întortocheate te derutează, căci se spune că au fost special gândite astfel încât să-i ameţească pe corsarii puşi pe jaf. Treci pe lângă muzicanţi care cântă vallenato, dansatori de cumbia şi doamne care merg legănându-şi şoldurile, vânzând papaya din coşurile pe care le ţin în echilibru pe cap.

E o versiune modernă a Piraţilor din Caraibe, doar că donjoanele au fost transformate în magazine de artizanat, iar mânăstirile din secolul al XVII-lea sunt acum hoteluri şic, cum e Sofitel Santa Clara, care are inclusiv ceva la care ar trebui să se gândească toate hotelurile: un confesional. Serile încep în multitudinea de cafenele în aer liber, care oferă amestecuri îndrăzneţe de mâncăruri din Lumea Veche şi Lumea Nouă – şi se termină în Getsemani, fostul cartier al sclavilor, unde cluburile de noapte sunt deschise până în zori.

Dacă ţi se pare prea mult, procedează ca un veritabil pirat: evadează în Islas del Rosarios, un parc naţional cu 43 de insule, aflat la o oră de mers cu vaporul. Aici, eco-hoteluri inteligente, precum San Pedro de Majagua, îţi oferă genul de linişte pe care ai putea să o tai cu sabia.

De bine: Turul oraşului după apus, într-un autobuz Chiva deschis. O adevărată fiesta pe roţi!

De rău: S-ar putea să-ţi prindă bine ceva antrenament în atitudini ferme, ca să-i poţi ţine la distanţă pe negustorii de stradă, foarte îndrăzneţi.