Masa-George Toparceanu

O poezie de suflet pentru mine:)

George Toparceanu - Masa

Din vazduh abia s-aude
Tipat jalnic de prigorii…
Cu ciubote mari si ude
Stau la masa vanatorii.
Toti cu pusca langa geanta,
Guralivi si oraseni,
Pun o pata discordanta
Pe capita de strujeni.
Si e frig, si toti ingheata…
Si din cand in cand nu strica,
Incepand de dimineata,
Cate-un strop de sacarica…

Intr-o toamna, zice unul,
La un capat de razor
M-am oprit sa scot tutunul…
Cand, de jos, de la picior,
Fara veste vad ca-mi sare
Un soldan cat un vitel,
Si starneste-n goana mare
Alti vreo sapte dupa el!
Trag cu ploaie in gramada,
Fara sa tintesc deloc…
Cine s-astepta sa-mi cada
Patru iepuri dintr-un foc?…
Astea sunt inventii pure…
Mie mi s-a intamplat,
La o goana-ntr-o padure,
Un mister adevarat.
Nici nu m-asezasem bine,
Stam cu pusca subsuoara…
Cand deodata langa mine
Se iveste-o caprioara.
Sta si-asculta, imobila…
Eu atunci ma stiti cum sunt
M-a cuprins un fel de mila:
Am oftat… si-am tras in vant.
Cand vazu ca „umplutura“
Trece fara s-o atinga,
Ea si-a-ntins la pusca gura
Si-a-nceput… asa,asa s-o linga…

I-auzi colo, ce curaj, ma!
Asta si-a-ntrecut perechea!
… Buruienile din preajma
Trag si ele cu urechea.
Un maces de doua schioape
Zice-n taina unui spin:
Dumneata esti mai aproape,
Ia-l de maneca putin!