Plimbare prin Sibiu

Panorama din Turnul Sfatului

De mult mi-am dorit şi eu să încep să explorez puţin ţara noastră. Mi-am impus de la început să nu compar deloc oraşele de la noi cu ceea ce am vizitat în afara ţării.

M-am tot gândit unde pot merge în vacanţă, câteva zile, să fie un oraş şi drăguţ, unde să am ce vizita dar şi aproape de Braşov.

Uitându-mă pe hartă am zis hai să mergem în Sibiu. Nu mai fusesem niciodată sau poate cu mulţi ani în urmă, cu şcoala, dar oricum nu mai îmi aduceam aminte nimic.

Zis şi făcut. Ne-am urcat în microbuz şi în 2 ore şi jumătate am fost în Sibiu.

După ce ne-am cazat la Pensiunea Happy Day  am pornit-o rapid la pas, asta şi datorită faptului că eram odihnită (dormisem acasă, nu am plecat cu noaptea în cap ca să fiu în aeroport devreme, etc-avantajul de a călători la tine în ţară) dar şi pentru că vremea ţinea cu noi.

Am trecut raul Cibin, în dreapta având Piaţa Cibin, în faţă se ivea deja Catedrala evanghelică.

Râul Cibin

Am mers pe Strada Turnului, în dreapta am trecut pe lângă Piaţa Coroana, o piaţă drăguţă şi cocheta, din păcate fântâna arteziană nu era pornită.

Am ajuns la Pasajul scărilor şi am admirat Casa Calfelor – singura de acest gen din România; în luna august multe calfe îmbrăcate tradițional vin și participă la diverse meșteșuguri, din păcate eu nu am „prins” un astfel de spectacol. 

Pasajul scărilor

Pasajul scărilor

Casa calfelor se afla în Piaţa Huet şi imediat de aici se ajunge pe „vestitul „pod al minciunilor.

Am ajuns într-un final şi în fata Catedralei Evanghelice. 

Catedrala Evanghelica

Am dorit să urcăm în turnul bisericii, citisem că priveliştea este deosebită de acolo dar doamna de la intrare care vindea bilete (5 lei vizitarea bisericii şi 5 lei ptr urcare în turn, ambele 8 lei) ne-a făcut să ne răzgândim. A zis că sunt peste 200 de scări, în spirală, în mare parte neluminate, locul e strâmt şi e greu de urcat.

Hmmm... grea alegere. Fiind totuşi în prima zi am zis că ne vom face încălzirea fizică necesară şi vom avea timp în zilele următoare să urcăm.

Totuşi, doamna ne-a sfătuit să urcăm mai degrabă în Turnul Sfatului, care ar fi mai accesibil.

Ok, am ieşit din biserică, am dat un „tur” în Piaţa Huet – piața mică, dar foarte cochetă şi am ajuns în Piaţa Mică. 

Piata Mica

Eram chiar lângă Hala Măcelarilor (Casa Artelor) când m-am întors şi am văzut că am trecut un mic pod. Întreb cu voce tare:” Asta nu e Podul Minciunilor???” La care o domnişoară (localnica) mi-a zâmbit, a dat din cap şi mi-a zis:” Ba DA!”.

Oau, să îl ratez? Chiar aşa? Să trec pe Podul Minciunilor fără să îmi dau seama că el este... el? :))))

Podul Minciunilor

Înseamnă că l-am perceput ca fiind mic şi neînsemnat deşi „umbla” o grămadă de legende despre acest pod.

Ok, trecută de Podul Minciunilor, ajunsă în Piaţa Mică am luat o „gură” de aer proaspăt de Sibiu, am admirat clădirile superbe şi mi-am făcut curaj să urc în Turnul Sfatului. Un afiş la intrare spunea că plata de 2 lei se face sus. Am urcat puţin şi am ajuns într-o cameră unde am plătit acea taxă modica de 2 lei. Şi bineînţeles că am început urcarea.

Ehh, am zis că încerc să nu compar cu alte ţări dar mi-a fost imposibil. Locul mic, nu exista ca în Lisabona acel sistem organizat de urcare-coborâre, am dat nas în nas cu alţi oameni care coborau şi aşa mai departe.

Am „vizitat” mai multe încăperi, am putu vedea inclusiv mecanismul ceasului şi într-un final am ajuns la ultimul „etaj”.

Doar atunci am putut spune că s-a meritat urcarea. O privelişte deosebită asupra Sibiului mi s-a ivit în faţa ochilor.

După ce am coborât din Turnul Sfatului trecând prin Pasajul Generalilor și văzând şi Casa Generalilor mi-am tras sufletul într-o cafenea din Piaţa Mare. Apoi am început să explorez micile căsuţe care au fost amenajate special pentru sărbătorile Pascale.

Am zărit şi Primăria, o clădire superbă, dar şi Statuia lui Gheorghe Lazăr din Piața Mare. Nu am putut rata Fântâna cu grilaj din Piața Mare – unde aveau loc execuțiile. Am vizitat şi Biserica Romano-Catolică – unde slujba se ține în trei limbi. Duminica la ora 10:00 în Centrul Vechi se aud clopotele a cinci biserici: romano-catolică, evanghelică, ortodoxă și două biserici reformate.

Palatul Brukenthal (Muzeul Brukenthal) l-am „găsit” doar în a doua zi de plimbat prin Sibiu. Sincer, clădirea nu mi-a atras deloc atenţia. Nu am intrat în muzeu datorită colecţiei destul de mici dar şi al costului ridicat. Am fost mulţumită că am vizitat Muzeul Calouste Gulbenkian din Lisabona...

Mi-a plăcut mai mult Galeria de Artă Românească (Casa Albastră) – cu o arhitectură aparte.

Casa Albastră

Primaria din Sibiu

Apoi am descoperit Strada Nicolae Bălcescu, un fel de Stradă Republicii din Braşov, cu multă magazine şi cafenele. Mi-a plăcut „ritmul” sibienilor, nimeni nu se grăbea, toată lumea era „liniştită” şi calmă.

La capătul străzii am ajuns în Piața Unirii care se află în Orașul de Sus, la o altitudine de 400 m. În apropiere se afla şi Teatrul Național Radu Stanca – primul teatru deschis publicului din Transilvania. 

În prima zi am zis că este de ajuns şi de acolo ne-am întors la hotel. A doua zi am vizitat Grădina Zoologică, despre care voi scrie un articol separat. După aceea ne-am întors în centru şi am început să explorăm din nou oraşul, mergând în aceleaşi locuri. Am mai „descoperit” Cele trei turnuri: Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor şi Turnul Dulgherilor, Filarmonica de Stat – Sala Thalia, Strada Tipografilor – Piața Schiller – Hermannstadter Zeitung – primul ziar din Sibiu, Arhivele Naționale dar şi Biserica Ursulinelor – o frumoasă biserică romano – catolică.

Interiorul Bisericii Ursulinelor

Am zis apoi să mai schimbăm traseul şi am mers pe strada paralelă cu Nicolae Bălcescu.

Mare mi-a fost mirarea şi bineînţeles, surpriza să descopăr Catedrala Ortodoxă Mitropolitană – a fost cea mai mare surpriză pe care mi-o putea oferi Sibiul. Este foarte mare și reprezintă o superbă operă arhitecturală. 

Catedrala Ortodoxă Mitropolitană

Curtea este frumos amenajată, cu verdeață, flori și băncuțe pentru credincioși. Există și un magazin cu obiecte bisericești. Nu știam de existența acesteia, dar întâmplarea a făcut să o descoperim şi tare m-am bucurat.

Ineriorul Catedralei Ortodoxă Mitropolitană

În apropiere de Catedrală Ordotoxa am mai descoperit Casa cu Cariatide – se află pe strada Mitropoliei și are o arhitectură interesantă – coloanele de susținere au forma unor statui.

Puncte forte ale Sibiului/ce mi-a plăcut

- Ca şi impresie generală pe care mi-a lăsat-o acest oraş pot spune că da, mi-a plăcut.

- Am avut noroc cu acel târg de Paşti, unde am putut gusta bunătăţuri, începând de la hot dog chiar gustos, până la clătite bune de te lingi pe degete

- Deşi micuţ, arhitectura este deosebită şi m-am simţit ca „acasă”

- Oameni amabili, săritori şi primitori

Puncte slabe/ce nu mi-a plăcut

- Mijloacele de transport în comun; am căutat de am înnebunit un chioşc de unde să pot cumpăra un abonament zilnic (costa doar 5 lei), dar nu am găsit. La Piaţa Cibin l-au ridicat, în alte staţii nu erau decât automate de unde mi-am putut cumpăra bilete normale (2 lei un bilet, care e valabil doar o călătorie, nu 50 de minute cum este în Braşov).

- Peste tot magazine de second hand. Chiar nu am putut înţelege acest lucru. Din 5 magazine, 3 vindeau haine la mâna a doua

 

Poza mea preferata