După ce am mâncat Pasteis
de Belem despre care o sa vorbesc intr-un alt
articol (yyyuuummmyyy) am prins o energie de îmi venea să merg pe jos din Belem în
centru... glumesc, nici chiar.
Şi pentru că
nu mă dădeam plecată de acolo, am decis să căutăm şi Museu Nacional dos
Coches adică în traducere muzeul caleştilor ştiind că se afla în
apropiere. Şi nu m-am înşelat.
După ce am
trecut de parc, la vreo două străzi am văzut muzeul.
Deşi mai
vizitasem unul de curând, în Germania îmi doream să îl vizitez şi pe cel din Lisabona, nu
doar pentru că face o comparaţie între cele două ci şi să văd exponate noi.
Am ajuns la
intrare, am prezentat Lisboa Card (am avut intrare gratuită),
un bilet normal costa 6 euro.
Un lift
imens (nu am văzut niciodată un asemenea lift, cu două uşi-una în faţă
una în spate) m-a dus până la primul etaj unde se afla
caleştile.
Am înţeles că
acest muzeu are cea mai mare și cea mai valoroasă colecție de
acest tip din lume. Muzeul a fost deschis în 1905 într-o școală regală de
echitaţie aparţinând de Palatul Belem .
Când muzeul a
împlinit 110 ani, s-a mutat peste drum într-o nouă clădire proiectată de Paulo
Mendes da Rocha, câştigător al premiului Pritzker. Noul sediu a făcut posibil
expunerea unor “obiecte” care înainte nu încăpeau şi nu aveau loc să fie expuse.
Este cel mai
vizitat muzeu din Portugalia (deşi când am mers eu dacă erau 10 persoane
înăuntru).
Ochii îmi
fugeau, când pe o calească, când pe alta, nu îmi puteam da seama care e mai
frumoasă sau mai impunătoare.
Caleşti făcute
în Portugalia, Italia, Franța, Austria și Spania, variază de la simplu la
sofisticat.
Nu o să vă
vorbesc despre fiecare în parte, ar fi mult prea mult deoarece pe site-ul
muzeului puteţi vedea toată colecţia: museudoscoches.pt/en/explore/colecao.
O să menţionez
doar caleasca ce m-a impresionat pe mine în mod deosebit şi care mi-a plăcut la
nebunie: Caleasca Ambasadorului.
Caleaşca a
fost construită în sec al 18-lea, mai exact în 1716, aceasta fiind utilizată de
Rodrigo Anes de Sá Menezes pentru a-şi face o intrare solemnă în faţa Sfântului
Scaun.
În centru,
este imaginea unui monstru mare, Adamastor, care reamintește de pericolele prin
care au trecut portughezii. În dreapta este imaginea Bellonei, zeiţa
războiului, care ţine un scut cu stema familiei ambasadorului. Thetis, zeița
apelor, apare în stânga pe un glob în timp ce un triton iese din apă care ţine
o busolă în mână.
Am “bântuit”
prin muzeu cu gura căscată şi pe lângă toate lucrurile noi învăţate am avut
norocul de a poza Podul 25 aprilie de pe fereastra muzeului (o imagine superbă).
Recomand cu
căldură vizitarea acestui muzeu dacă ajungeţi în zonă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu