El Arenal - ca in filmul The Beach

De mult mi-am propus să apuc să scriu un articol despre vacanţa mea în Mallorca şi se pare că acum am reuşit să îmi adun materialele, pozele, informaţiile şi desigur amintirile şi o să vă povestesc experienţa mea în Mallorca.

Aventura a început în vara anului 2013. După mult stres cu licenţa am decis că merit o vacanţă deosebită. După ce am căutat mii de oferte şi nu mă puteam decide unde vreau să merg, am ales Mallorca. Era primul contact cu Spania, am zis că totuşi Mallorca este insulă şi pare ceva mai „exotic”.

Mi-am luat inima în dinţi, mi-am făcut bagajele şi am zburat spre Mallorca.

Totul a decurs bine şi încă de când am ajuns pe aeroportul din Mallorca am simţit un aer deosebit. Soarele chiar apunea şi peisajul era deja unul deosebit.

De la aeroport până la hotel nu a durat foarte mult, să zic 40-50 de minute.

Am ajuns la hotel în jur de ora 21:20 şi felul cum am fost primiţi la hotel Torre Arenal nu mi-a plăcut deloc. În fine, ne-am instalat în cameră şi nevoite fiind, am mers să căutăm ceva de mâncare.

Străzile din El Arenal erau destul de aglomerate, mulţi turişti. Până la urmă am găsit un restaurant turcesc, eu vorbind limba turca mi-am încercat norocul şi patronul era chiar turc, aşa că am mâncat acolo în prima seară (deşi trebuia să avem cina asigurată la hotel).

El Arenal este un oraş destul de mic, i se mai spune şi S’Arenal este situat de-a lungul coastei de sud a insulei Mallorca.

Obiective turistice nu sunt în această localitate... cel puţin eu nu am descoperit nici un monument, biserică sau ceva de vizitat. În schimb, m-am lăsat „pierdută” printre stadute, nu cele turistice pe unde toată lumea se plimba, ci ceva mă departe de plajă şi de centru... am descoperit lucruri interesante. Multe magazine ale localnicilor, cu preţuri extrem de bune, am găsit un magazin cu mâncare tradiţională a zonei, patroana era o localnică şi mâncarea era gătită pe loc, extrem de gustoasă şi ieftină. La prânz mâncăm întotdeauna de acolo. Luăm pacheţelele şi ne întorceam la hotel. Din păcate acest local nu avea mese ca să putem servi acolo masă. Majoritatea localnicilor dădeau comenzi prin telefon său veneau să îşi ridice doar comanda.

Printre străduţe am descoperit şi un magazin românesc... cu produse româneşti şi bineînţeles cu personal roman.

Am ajuns şi într-un cartier al bogătaşilor, cu vile şi vilute de tot felul. Zona se numea Son Verí, unde am găsit şi o panoramă deosebită.

Cele trei staţiuni C'an Pastilla, Playa de Palma și Arenal sunt unite printr-o largă promenadă. În fiecare seară făceam plimbări lungi. Cine nu dorea să se întoarcă pe jos la hotel există un mini tren şi cu 3 euro ajungeaţi mai repede. Noi nu am luat niciodată acest trenuleţ, era chiar plăcut să mergem pe jos şi să admirăm peisajul.

Seara există şi un spectacol deosebit pentru ochii noştri, ceva ce până atunci nu mai văzusem, deşi şi eu sunt tânără şi am fost la multe chefuri şi petreceri, separe ce nemţii au un alt mod de a se distra în Mallorca. Mă rog, poate nu erau doar nemţi, or fi fost tineri de prin toate colţurile lumii, care cumpărau de la marketuri găleţi şi băgau în aceste găleţi litri întregi de băutură alcoolică, o mixau acolo şi o beau cu toţii cu paiul. Erau câte 10 inşi strânşi la o găleată, cu paiuri imense, „sugând” din această băutură... Mie mi s-a părut ceva... interesant... mai mult de atât nu voi comenta pe această temă.

Am descoperit şi un Mc Donald’s, care mi-a făcut viaţa mai uşoară, deoarece avea internet gratuit.

O să menţionez şi despre plajă din El Arenal: Playa S'Arenal (Platja de Palma) are

4600m lungime şi 50 m lățime, nisip fin dar extrem de tare. Noroc că îmi luasem pe lângă cearceaful de plajă şi o rogojină care o puneam sub mine, altfel plecăm cu dureri de spate de pe plajă.

Prima reacţie pe care a avut-o când am văzut plaja a fost: ”parcă sunt în filmul The Beach„, doar ca Leonardo Di Caprio lipsea.

Nu am văzut multe şezlonguri care să se poată închiria, erau dar la câţiva metri de mers de unde făceam noi plajă.

Acum... să vă spun ceva ce am descoperit eu la faţa locului şi nu ştiam. Intrarea în apă... este îngrozitoare pentru cei cărora le place să înoate. Când intraţi, apa va ajunge până la glezne şi puteţi să mergeţi încă 10 metri şi tot la glezne este apă. Mai mergeţi 10 metri şi va ajunge până la genunchi. Încă 10 metri şi va ajunge la şold şi tot aşa... eu mă plictiseam cât aveam de mers până să pot înota... desigur, apa era extrem de curată şi limpede, fără pic de val...

Am prins într-o seară şi o mică furtună, a plouat extrem de puţin dar au fost tunete şi fulgere...

A existat într-o zi şi un bazar pe stradă în fata hotelului unde am fost cazate... cu preţuri foarte bune şi la magneţi şi la tot felul de suveniruri. Hainele, poşetele, etc, la fel, preţuri foarte bune.

Am întâlnit şi nişte romani care făceau sculpturi din nisip pentru a câştiga un ban.

Există şi centre comerciale dar nu chiar lângă plajă, trebuie să mergeţi puţin mai spre „oraş”. La fel, preţuri bune şi la alimente şi la cosmetice. Am cumpărat nişte creme de faţă, de mâini şi de corp extrem de bune, cu ulei de măsline şi au costat de la 1 euro la 3 euro.

În afară de multe magazine şi o plajă deosebit de frumoasă nu sunt prea mult de zis despre El Arenal.

Nu pot spune că mi-a plăcut în mod deosebit, am avut sejururi mai reuşite, dar pentru relaxare şi plaja a fost o destinaţie plăcută.