4 iulie 2010

Dream






Am spus-o si o mai zic:un vis poate deveni realitate.Este bine sa speri,sa zburzi in lumea viselor,sa iti doresti foarte mult un lucru si sa te gandesti ca poate deveni realitate.O sa vezi ca asa se va intampla.Trebuie doar sa ai incredere in tine si sa vrei sa reusesti,sa fii optimist,sa crezi ca TU poti,ca TIE ti se poate intampla "una ca asta"(desi credeai ca doar visezi).
Un lucru poate parea indepartat,poti crede ca nu vei atinge niciodata acel "ideal" pe care ti l-ai propus;eu spun sa nu te lasi,sa nu fii niciodata dezamagit,sa nu te dai batut deloc pentru ca niciodata nu se stie ce se va intampla si unde vei ajunge. Vorbesc din proprie experienta. Niciodata nu ma gandeam ca ceea ce visam o sa mi se implineasca.De multe ori eram "dusa" departe,visam cu ochii deschisi si dupa un timp vedeam cum mi se implinesc dorintele. Nu este imposibil si cine iti taie elanul sa stii ca este egoist. Sa nu ii asculti pe cei "rai" care iti spun: revin-o cu picioarele pe pamant,nu vei reusi!Pentru ca TU poti!! Ai incredere in tine.
Acum sa va impartasesc putin ce am patit. Prin luna mai,eram pe la facultate,intr-o pauza,cu fetele,stateam noi frumos cand vine o domnisoara la mine(nu dau nume:P) si ne intreaba daca avem cateva minute la dispozitie sa ne prezinte un program de Exchange. Incepe sa isi spuna "poezia"...cand vede ca nimeni nu era interesat.Sincer,nici pe mine nu ma interesa ce are de zis pana a scos cuvantul magic:"Turcia". Cand am auzit asta,am devenit atenta,am luat-o deoparte si am intrebat-o despre ce este vorba.Mi-a zis ca este vorba despre un Exchange cu Aiesec-ul,ca un student poate pleca incepand de la 6 pana la 8 saptamani intr-o tara straina,un fel de schimb de experienta. Am devenit foarte interesata,am luat toate datele si am fost chemata la testul de limba engleza. L-am luat si apoi au urmat alte teste si alte hop-uri pe care le-am trecut cu brio. Apoi a inceput cautarea:nu stiam in ce oras sa ma duc.Am ales initial Izmirul..dar nu a fost sa fie acolo( stiti cum se zice,este mana destinului).Apoi a urmat o perioada de chin pentru mine;nu stiam incotro sa o apuc,unde sa merg,ce sa fac mai departe.Dar nu m-am dat batuta nici o clipa.Am stiut cum sa ma redresez dupa dezamagirea cu Izmirul si am cautat in continuare pana cand am gasit o forma buna pentru Istanbul. Am scris acolo,am dat interviu si am fost acceptata. Am avu norocul de a nimeri peste o persoana amabila de la Aiesec-ul din Istanbul,care m-a suportat si mi-a raspuns la toate intrebarile pe care le-am avut.
Si uite asa,dupa multe suisuri si coborasuri s-a stabilit data cand voi pleca: 12 iulie 2010. Voi sta 6 saptamani( o luna si jumatate),adica pana pe 20 august.
Sper sa fie o experienta frumoasa,sper sa fie totul bine si sa nu ma mai gandesc la nimic.
De aceea va spun:sperati intotdeauna la mai mult,nu va dati batuti cand vedeti ca ceva nu merge;sigur aveti locul vostru rezervat si o sa fie totul bine pana la urma.
Deocamdata atat pentru azi....mai am 2 examene dar promit sa mai scriu un articol inainte sa plec...
Va pup si va multumesc pentru ca imi cititi blogul.