EXPERIENTA ISTANBUL

Bine v-am gasit dragi prieteni! Nu stiu daca mi-a simtit cineva lipsa( dintre voi ma refer) hehe, dar uite ca la o saptamana dupa revenirea mea in Romania m-am hotarat sa va impartasesc marea mea aventra in Turcia, Istanbul!

Nici nu stiu cu ce sa incep deoarece sunt foarte multe de spus. Experienta aceasta este unica si uneori cuvintele nu sunt de ajuns pentru a povesti "aventurile" din Istanbul. Dar o sa incerc in cateva randuri sa va povestesc cum a fost acolo si de ce aceasta experienta a fost unica.

Nu vreau sa critic pe nimeni dar vreau sa spun ca Aiesecul din Istanbul lasa de dorit. De ce? Pentru ca am asteptat de la 6:00 dimineata pana la ora 18:00 ca sa fiu dusa in locul unde aveam sa imi petrec cele mai frumoase luni de vara. Am ajuns in Istanbul, am asteptat sa vina cineva sa ma ia ( de la Aiesec ) , intr-un final a venit cineva si apoi 12 ore de asteptare. Insuportabil. Normal ca am avut NOROC si am fost cazata la o familie de turci. Foarte amabili, m-au primit cu bratele deschise in casa lor, fara sa ma cunoasca, fara sa stie absolut nimic despre mine. Primele zile au fost destul de grele pentru ca nu cunosteam pe nimeni dar m-am adaptat foarte repede pentru ca erau incredibil de amabili si toti erau atat de prietenosi cu mine incat nici nu am avut timp sa ma gandesc ca imi este dor de casa sau de Romania.

La asociatia unde am lucrat ca voluntar ( adica nu am primit nici un leu) erau 7 copii, de fapt nu erau copii dar am ajuns sa le spun asa, erau 7 persoane cu varste intre 18 si 23 de ani aprox. Unii vorbeau dar nu auzeau, altii auzeau dar nu puteau vorbi, unii nici nu vorbeau nici nu auzeau. La inceput mi-a fost greu sa comunic cu ei deoarece nu cunosteam limnajul semnelor , dar pe parcurs am luat cursuri de limbajul semnelor si am reusit sa ma inteleg incredibil cu ei.

A inceput intre timp si cursul de coafor, tot 7 elevi care de data aceasta auzeau, erau aproape normali ( eu pe toti am ajuns sa ii vad ca pe niste oameni normali, m-am inteles cu ei ca si cand ar fi normali si nu le-am mai vazut nici un defect), doar ca aveau un IQ foarte scazut, adica avea 18-19 ani dar gandeau ca la 12-13 ani. Si cu acestia m-am inteles extraordinar, erau foarte amabili si toti m-au placut din prima.

Acolo timp de aproape 3 luni am avut un baiat de 10 ani cu care lucram in limba turca si matematica. Si un alt copil pe care il invatam limba Engleza. Am facut traduceri de proiecte din limba Engleza in limba Spaniola si Romana.

I-am ajutat sa isi gaseasca un partener in Romania pentru un proiect ce va fi sustinut de Uniunea Europeana.

Am facut si pe secretara, raspunzand la telefoane, am participat la orele de teatru de 3 ori pe saptamana si...mi-au dat si un rol in piesa. Mualla Turizm se numea piesa si am mers la 40 km distanta de Istanbul, in statiuna turistica numita Silivri unde am pus in scena aceasta piesa. A iesit incredibil, am fost mandra de ce am realizat.

Am vizitat mai multe hoteluri importante din Istanbul, la unul am facut si un fel de practica timp de o saptamana. Ce lux si ce conditii, nu se compara cu ce gasesti la noi!

Am vizitat si multe locuri cum ar fi Muzeul de Miniaturi ( Miniat

ürk ) , am ajuns si in Ortaköy (visam de mult la asta). Pot spune ca la cate am vizitat si pe unde am fost ma simt pe jumatate turcoaica ( asa spunea toata lumea, ca acum ma pot considera pe jumatate de origine turca haha) .

Am mancat tot ce se putea manca ( specialitati de-ale lor), am prins si luna Ramadanului acolo, adica postul religios al lor cand mananca doar seara dupa apusul soarelui si dimineata pe la 3-4 se trezesc sa manance pentru ca toata ziua nu ai voie nici sa bea apa. Dupa acest Ramadan urmeaza Bairamul, tine 3 zile si toata lumea are liber. Se viziteaza rudele si se mananca muuulta baclava,dulciuri si alte specialitati.

Mi-am facut multi prieteni , dupa cum am scris si in articolul precedent, toti m-au primit cu bratele deschise, ma sunau, ma luau cu ei in grup, nu ma lasau niciodata singura, nu am avut deloc timp sa ma plictisesc, tot timpul faceam ceva nou, tot timpul aveam unde merge, o alta viata, un alt stil de a trai, un mod mult mai sanatos si mult mai placut de a-ti organiza timpul si viata. Mi-as dori sa locuiesc acolo , mi-as dori sa fiu permanent acolo, in lumea lor, desi romanii poate au idei preconcepute despre turci si despre musulmani in general, va pot spune eu, cu mana pe inima si acum sincer, dupa ce am trait 3 luni alaturi de ei va pot spune ca sunt mult mai civilizati, mult mai prietenosi, mai saritori, mai buni, mai amabili, mai muncitori...si le pot gasi numai superlative pentru ca intr-adevar sunt niste oameni deosebiti.

Experienta Istanbul a fost una de viata, una pe care nu o voi uita niciodata, o experienta ce m-a schimbat in bine, ce a reusit sa ma maturizeze si mai mult, am avut cea mai frumoasa vara din viata mea, cele mai frumoase 3 luni din tot acest an, 3 luni in care nu m-am gandit decat la MINE si la faptul ca doar eu contez. M-am simtit bine si as repeta aceasta experienta oricand de acum incolo.

O sa ne auzim in curand, deocamdata am de gand sa raman aici, asa ca nu scapati voi de mine asa de usor:)

Pa-pa si va multumesc daca ati avut rabdare sa imi cititi "EXPERIENTA ISTANBUL"