12 mai 2015

Intalnire cu tehnologia


Bună dragii mei.
Revin cu un nou articol, care, pentru mine una este o provocare. O să vă povestesc prima mea „întâlnire cu tehnologia”.

O întoarcere în timp, mai exact, acum 12 ani. Eram în clasa a 7-a, aveam 13 ani... pff..13+12=25 ani (vârsta mea de acum ohh nu).
Colegii mei începuseră deja să aibă telefoane mobile dar eu nu îi vedeam utilitatea. Locuiam la 5 minute de mers pe jos de şcoală, în pauze puteam să merg până acasă dacă îmi uitam ceva, bunica sau mama încă mai veneau după mine să mă ia de la şcoală dacă aveau timp... aşa că.. pentru ce îmi trebuia mie un telefon mobil?
Dar.. ca orice copil, când vezi ceva la altul vrei şi tu.
Şi iată-mă plângând şi urlând că îmi doresc un telefon mobil.
Se apropia ziua de Paşti şi neastâmpărată din fire căutăm în fiecare sertar şi dulap ca să găsesc dinainte cadoul „iepuraşului” (chiar dacă la vârsta aceea nu mai credeam în aşa ceva, era practic acea „tradiţie” pe care o „respectăm” cu stricteţe).
Bineînţeles că am găsit şi telefonul bine ascuns printre hainele mamei şi m-am dus fericită cu el în bucătărie. Mama era să facă infarct când m-a văzut cu telefonul în mână, deja deschis.
M-a întrebat unde m-am găsit şi cum l-am deschis deja.
I-am spus că... nu ştiu... aşa m-am gândit că se deschide de pe „butonul roşu”...
Primul telefon era de fapt o cărămidă... şi puteam sparge capul oricui cu acel telefon... acum îmi dau seama de abia că de aceea erau „construite” telefoanele în modul acela, să fie grele-anti furt şi anti hoti-le dădeai în cap şi gata... glumesc, desigur.

Telefonul era Mitsubishi Trium Astral... o adevărată “capodoperă”. Lansat în 1999, eu, în 2003 puneam mâna pe el... eram o.. norocoasă.


Telefonul nu arată rău deloc... aveam şi 4 fete de diferite culori pe care le schimbăm zilnic, uneori şi de două ori pe zi.
Încă îl mai am, îl ţin în dulap. Nu cred că se mai deschide dar îl ţin ca... amintire.


Mi-a folosit la vremea respectivă. Când scăpăm de la ore mai repede puteam anunţa, sau dacă una dintre doamnele profesoare ne scotea prin parc trimiteam un mesaj părinţilor. Dacă ploua, un doi venea mama cu umbrelă..
Ohh, ce amintiri...
Nu vreau să încep să scriu acum despre comparaţie între primul meu telefon şi ce există azi pe piaţă. Nu voi scrie, deoarece nu mă voi putea opri din scris.
Atât o să spun: tehnologia avansează enorm de mult, poate mai mult decât ne putem da seama noi.
De la primul telefon pe care l-am avut, acel Trium, care nu făcea altceva decât să trimită sms-uri şi să pot suna, la smartphone-urile din ziua de azi, care fac poze, au gps şi aşa mai departe este o diferenţă de la cer la pământ.
Poate într-un articol în viitor voi povesti şi despre experienţa mea cu primul calculator, dar şi acolo cred că ar fi prea multe de zis. Voi menţiona doar faptul că nu credeam vreodată că voi avea un laptop, că va fi atât de uşor să găsesc un magazin ce oferă reparaţii laptopuri sau service calculatoare  şi nu credeam că vom evolua atât de mult...
Şi ca să vă „amuzaţi” şi voi puţin, voi posta câteva poze cu celebrul telefon despre care povesteam mai sus...