23 mai 2016

Lacul Sărat şi Moscheea Hala Sultan Tekke - Cipru

Am spus că o să scriu separat despre Lacul Sărat şi Moscheea Hala Sultan Tekke deoarece am o „povestioară” extrem de interesantă şi... desigur... o mare aventură până acolo.
Era practic prima noastră zi în Larnaca (ajunsesem cu o seară înainte). Dimineaţa ne-am plimbat, am explorat oraşul şi pe la ora 15:00 ne-am hotărât să mergem să vedem Lacul Sărat.
Am întrebat în două locuri diferite cum putem ajunge de la Flamingo Beach Hotel  până la Lacul Sărat... pe jos...
Prima persoană pe care am întrebat-o, un domn, de la un magazin de lângă hotel, ne-a explicat, dar varianta lui era mai complicata: cum ies din hotel, fac dreapta, dau de un sens giratoriu, ţin drept pe lângă aeroport şi o să văd eu lacul.
A doua persoană pe care am întrebat-o, o domnişoară de la recepţie, ne-a explicat extrem de simplu: trebuia doar să ieşim din hotel, dar pe uşa din spate, pe lângă o sală de gimnastică se făcea un drum şi imediat după aceea urma să vedem Lacul Sărat.
Zis şi făcut. Lacul Sărat se ivea în faţa noastră... am traversat şi am ajuns langă lac.

Ne uitam noi nedumirite să găsim Moscheea Hala Sultan Tekke... şi am... zărit-o... în depărtare... de fapt... la foarte mare depărtare...
Dar... pentru că timpul ne permitea, ne-am gândit noi să vedem cât de departe o fi totuşi... că parcă nu părea chiar aşa departe... plus că nu vedeam în partea stângă tot drumul...
Încetişor, la pas, mergeam noi liniştite pe lângă Lacul Sărat.
Pe jos, era inscripţionat „Larnaca cultural walk”... mai târziu am aflat despre ce era vorba...
Acest drum cultural a fost creat de către Consiliul de Turism al oraşului, împreună cu municipiul oraşului, Departamentul de Antichități și Pierides Laiki Bank Museum.
Sunt practic trei plimbări de acest gen:
Plimbarea numărul 1- Faleza şi centrul oraşului
Plimbarea numărul 2 – Muzee
Plimbarea numărul 3- Cultura şi Natura - zona din jurul Lacului Sărat.
Vă trebuie o pereche bună de ochi pentru a vedea logo-ul inscripţionat pe trotuar pentru a vă ghida în direcția cea bună...
Ok, am văzut inscripţiile deci eram pe drumul cel bun... am văzut aeroportul în stânga deci... era ok...
Şi mergem şi mergem şi tot mergem. Norocul nostru că aveam o sticlă de apă la noi şi nu era extrem de cald; era o pâclă pe cer şi nu era soare, ceea ce ne-a bucurat... asta ne mai lipea să ne bată soarele în cap.

Şi mergem şi mergem şi iar mergem.
La un moment dat, am ajuns la capătul lacului şi am cotit spre dreapta. Acolo era o maşină care vindea îngheţată, răcoritoare, etc.
Oricum, acest drum cultural este bine gândit. Multe bănci, pe care ne tot odihneam.
Din păcate nu am putu sări nici un flamingo... deşi... ştiam şi eram informată că în această perioadă a anului nu mai sunt pe lacul sărat... dar... speram măcar un flamingo să fi rămas acolo pentru mine în mod special... pentru efortul pe care l-am depus să ajung până acolo... pe jos :))
Lăsând gluma la o parte, am mers foarte mult. Peste 4.5 km până acolo... şi încă 4.5 km întors... oau... nici nu vreau să mă gândesc!!!
Oricum, moscheea trebuia să o vizităm... nu sunt de religie musulmană, dar am foarte mulţi prieteni turci care nu au ajuns în acest loc important pentru musulmani...
Şi locul este superb. Dacă urmăriţi poteca şi acea alee pietruită (zona pentru pietoni care nu este asfaltata ci are pietriş) veţi ajunge la nişte copaci „magici”. Magici pentru că lumea crede că dacă leagă ceva în acei copaci şi îşi pun o dorinţă, acea dorinţă li se va împlini. Săracii copaci, erau plini de panglici, fâşii rupte din fuste, rochii, diferite materiale, hârtii, şerveţele şi aşa mai departe.
Am ajuns la moschee într-un final şi mă temeam să nu fie închisă. Ar fi fost cireaşa de pe tort. Să ajungem până acolo şi să nu putem intra...
Dar... am avut totuşi noroc şi era deschisă, intrarea este liberă iar programul este următorul:
De luni până duminica: 08:30-19:30
Vineri între 13:00-15:00 închisă.
Acesta probabil este program de iarnă mă gândesc eu... nu ştiu sigur... dar acest program era afişat la intrare în aprilie.
Când am păşit în curtea moscheii... am simţit ceva ce nu poate fi descris în cuvinte... m-a fascinat de-a dreptul.
Moscheea în sine, înăuntru, este extrem de simplă, are un singur minaret şi nu este atât de impozanta ca alte moschei din Turcia pe care le-am vizitat... dar... are un farmec aparte...


Musulmanii ciprioţi considera că aceasta moschee ar fi al treilea monument cel mai venerat din lume, după Ka'aba în Mecca și Moscheea Profetului în Medina. Atrage un număr mare de vizitatori anual, mai ales în timpul sărbătorilor Ramadanului și de Bayram.
Punctul de referință în această moschee este mormântul lui Umm Haram, care este protejat de ochii indiscreţi prin draperii verzi, verde fiind culoarea paradisului.
Umm Haram tradus din limba arabă înseamnă ~ Mama piramidei.
Hala Sultan este forma turceasca pentru Umm Haram.
Hala Sultan se presupune că a fost mama adoptivă sau mătuşa profetului Mahomed. Unii susţin că ea a fost una dintre femeile care l-au însoțit pe Profet în drumul său de la Mecca la Medina. În 649 AD, după ce Cipru a fost cucerit de arabi, Hala Sultan a fost rănita mortal după ce a căzut de pe catâr și a fost îngropata în locul unde a murit.
O sursă arabă din secolul al IX-lea sugerează că Umm Haram a însoţit liderul dinastiei umayyazilor (ca soția unuia dintre ofițerii săi) în expediţia împotriva Ciprului în 649 d. Hr., dar nu face nici o referire la moartea ei.
Altarul este în stare excelentă, mai ales ca urmare a lucrărilor de întreținere finanțate de guvernul cipriot și mai târziu restaurarea moscheii, care a avut loc în perioada 2001-2005, sponsorizat de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID)
Prin intermediul Oficiul Națiunilor Unite pentru Servicii de Proiect (UNOPS).
Porțile sunt decorate cu diverse inscripții bine întreținute în arabă care poartă date importante și versete din Coran.
Umm Haram este considerată făcătoare de minuni. Acesta este motivul pentru care atrage numeroși pelerini musulmani la moscheea Tekke.
Printre miracole ei, Imamul Munawi spune că oamenii din Damasc, încercaţi de
Secetă și alte nenorociri, au avut încredere profundă în Umm Haram, care a susţinut că va „vorbi” cu Allah, pentru că El să trimită ploaie și să îi protejeze de orice rău, ceea ce s-a şi întâmplat.
Într-un alt manuscris al Imamul Munawi se face referire la un alt miracol:
În călătoria lui Umm Haram de la Ierusalim la Ramla, a fost găzduită în casa unui călugăr creștin. Acolo a văzut trei pietre uriașe şi și-a exprimat dorința de a le cumpăra. Cu toate acestea, călugărul, ferm convins că ar fi imposibil pentru ea să transporte trei pietre i le-a oferit cadou.
Ea le-a acceptat cu plăcere și a plecat spunând că le va lua altă dată.
Prin putere divină, aceste pietre s-au mutat singure și în seara înmormântării ei au apărut la mormântul ei. Una a venit să stea la căpătâiul ei, a doua la picioare, iar a treia a fost suspendată deasupra celorlalte două. Acesta este unul dintre multele miracole atribuite lui Umm Haram, conform tradiție musulmane.
În conformitate cu regulile de conduită, papucii trebuie scoşi înainte de a intra în moschee.
Covorul se simte moale sub picioare iar culoarea albă predomina în interiorul moscheii. Ca în fiecare moschee, nu există fotografii sau alte reprezentări ale unor lucruri vii.


Când am ieşit din moschee, am văzut o staţie de autobuz în faţă... dar nu scria nici ce autobuz circula şi nici la ce oră. Cât timp ne-a luat nouă să ne întoarcem pe jos nu a trecut nici un autobuz. Aşa că nu ştiu să vă spun cum puteţi ajunge la această moschee cu autobuzul... eu am experimentat doar... cu pejoul-adica... pe jos :))


Nu trebuie să vă precizez cum a fost drumul la întoarcere... la fel de lung dar nu la fel de obositor... parcă e mai uşor la întoarcere, când ştii deja de unde ai venit, cunoşti paşii...
Vă recomand dacă ajungeţi în Larnaca să nu rataţi acest loc magic... mie mi-a plăcut tare mult...