18 noiembrie 2017

Mănăstirea Jeronimos - soarele "dansează" impreună cu pescăruşii jucăuşi

Lisabona

După ce am vizitat Turnul Belem despre care am vorbit deja aici, tot pe jos am pornit-o spre Mănăstirea Jeronimos. Aveam de parcurs din nou 1.4 km dar vremea era superbă şi eu eram în culmea fericirii (doar tocmai vizitasem turnul).
Ajunsă în fata mănăstirii am observat că nu mai era atâta lume. Mănăstirea m-a fermecat de cum am zărit-o. Soarele parcă „dansa” pe suprafețele dantelate ale acestui edificiu grandios.


Am mers la ghişeu, am arătat Lisboa Card şi nişte doamne nu foarte amabile mi-au dat biletul gratuit de intrare.
În mod normal intrarea costă 7 euro dacă nu mă înşel şi mare atenţie, lunea este închisă!! Intrarea în biserică este gratuită.
Din 1983 mânăstirea face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.
Construcţia mănăstirii şi a bisericii a fost inaugurată la ordinul regelui Manuel I în ianuarie 1501 și perioadă inițială de construcție planificată a fost de numai 8 ani, cu toate acestea, în realitate, a fost finalizata cu 100 de ani mai târziu!!!


În momentul în care s-a început construcţia mănăstirii, aceasta era situată pe malurile râului Tejo dar astăzi malul râului se afla la 300 m mai spre sud.
Clădirea a fost făcută din calcar adus din carierele din apropiere și anii lungi de construcție au fost mai mulți arhitecți responsabili.
Regele a numit inițial mănăstirea Mosteiro de Santa Maria de Belém. El a invitat Ordinul Sf. Ieronim (Hieronymites) să locuiască în ea, astfel încât, în cele din urmă a devenit cunoscută sub numele de Mănăstirea Jeronimos.
Călugării din Ordinul Sfântului Jerónimo au ocupat mănăstirea până când toate ordinele religioase au fost dizolvate în 1834.
Clădirea se compune dintr-o mănăstire, biserică, bibliotecă, confesionar și multe altele.
Când am intra în interiorul mănăstirii am simţit o pace şi o bucurie neaşteptată. Era linişte, nu foarte mulţi turişti (mai apoi a venit un grup gălăgios de chinezi).



Am făcut sute de fotografii, nu mă mai puteam dezlipi de acolo. O să îmi fie greu să fac o selecție pentru această postare.
Curtea mănăstirii are forma unui pătrat imens (55m x 55m), acoperită cu iarbă și cu o fântână în mijloc, unde călugării mergeau să mediteze.




Mănăstirea m-a încântat în mod deosebit şi chiar mi-a plăcut! Apoi a venit timpul să vizitez biserica, pe care am putut să o admir şi de la etaj, din mănăstire.
Mai multe mănăstiri din Portugalia adăpostesc mormintele unor figuri istorice, iar Mosteiro dos Jerónimos nu face excepție. Vasco da Gama este îngropat aici precum şi Luís de Camões, cel mai faimos poet portughez.
Ambele morminte au fost sculptate de António Augusto da Costa Motta (cunoscut sub numele de Costa Motta (Tio) într-un stil armonios neo-manuelin.



Intrarea principală a bisericii a fost proiectată de João de Castilho. Pilonul central este ocupat statuia lui Henry Navigatorul.
Biserica este mare, ea are trei nave, iar punctul lor de întâlnire are o lățime de 30 m și este susținută de șase stâlpi masivi.
Portalurile sunt de asemenea considerate opere de artă, cu detalii complicate cu influente gotice. Le puteţi vedea când intrați în mănăstire.
Şi am avut noroc şi de un pescăruş jucăuş care s-a “băgat” în poză atunci când am ieşit din biserică şi am fost pe fază şi l-am pozat.
Şi am avut noroc şi de vreme frumoasa, de linişte. Şi ziua nu era încheiată. Parcă ceva magic oprise timpul în loc pentru că eu să am timp să vizitez multe în acea zi.
De la mănăstire am mers la Pasteis de Belem apoi la Muzeul caleştilor, dar asta într-un alt articol.