11 ianuarie 2018

'Bântuirea” prin Museu Nacional dos Coches - de la simplu la sofisticat

După ce am mâncat Pasteis de Belem despre care o sa vorbesc intr-un alt articol (yyyuuummmyyy) am prins o energie de îmi venea să merg pe jos din Belem în centru... glumesc, nici chiar.



Şi pentru că nu mă dădeam plecată de acolo, am decis să căutăm şi Museu Nacional dos Coches adică în traducere muzeul caleştilor ştiind că se afla în apropiere. Şi nu m-am înşelat.
După ce am trecut de parc, la vreo două străzi am văzut muzeul.
Deşi mai vizitasem unul de curând, în Germania îmi doream să îl vizitez şi pe cel din Lisabona, nu doar pentru că face o comparaţie între cele două ci şi să văd exponate noi.
Am ajuns la intrare, am prezentat Lisboa Card (am avut intrare gratuită), un bilet normal costa 6 euro.
Un lift imens (nu am văzut niciodată un asemenea lift, cu două uşi-una în faţă una în spate) m-a dus până la primul etaj unde se afla caleştile.


Am înţeles că acest muzeu are cea mai mare și cea mai valoroasă colecție de acest tip din lume. Muzeul a fost deschis în 1905 într-o școală regală de echitaţie aparţinând de Palatul Belem.
Când muzeul a împlinit 110 ani, s-a mutat peste drum într-o nouă clădire proiectată de Paulo Mendes da Rocha, câştigător al premiului Pritzker. Noul sediu a făcut posibil expunerea unor “obiecte” care înainte nu încăpeau şi nu aveau loc să fie expuse.
Este cel mai vizitat muzeu din Portugalia (deşi când am mers eu dacă erau 10 persoane înăuntru).


Ochii îmi fugeau, când pe o calească, când pe alta, nu îmi puteam da seama care e mai frumoasă sau mai impunătoare.
Caleşti făcute în Portugalia, Italia, Franța, Austria și Spania, variază de la simplu la sofisticat.





Nu o să vă vorbesc despre fiecare în parte, ar fi mult prea mult deoarece pe site-ul muzeului puteţi vedea toată colecţia: museudoscoches.pt/en/explore/colecao.
O să menţionez doar caleasca ce m-a impresionat pe mine în mod deosebit şi care mi-a plăcut la nebunie: Caleasca Ambasadorului.


Caleaşca a fost construită în sec al 18-lea, mai exact în 1716, aceasta fiind utilizată de Rodrigo Anes de Sá Menezes pentru a-şi face o intrare solemnă în faţa Sfântului Scaun.
În centru, este imaginea unui monstru mare, Adamastor, care reamintește de pericolele prin care au trecut portughezii. În dreapta este imaginea Bellonei, zeiţa războiului, care ţine un scut cu stema familiei ambasadorului. Thetis, zeița apelor, apare în stânga pe un glob în timp ce un triton iese din apă care ţine o busolă în mână.
Am “bântuit” prin muzeu cu gura căscată şi pe lângă toate lucrurile noi învăţate am avut norocul de a poza Podul 25 aprilie de pe fereastra muzeului (o imagine superbă).
Recomand cu căldură vizitarea acestui muzeu dacă ajungeţi în zonă.