24 martie 2015

Amintiri din copilarie


Câteodată îmi amintesc cu nostalgie de copilăria mea şi îmi spun în gând:” ce bine ar fi de aş putea da timpul înapoi şi să redevin copil”. Ştiu că acest lucru este imposibil din punct de vedere ştiinţific... nu ne putem întoarce fizic în timp, dar.. cu gândul nu ne opreşte nimeni să o facem.
Câteodată, când mă apucă „nebuniile” mai merg în parc, mă dau pe leagăn şi îmi aduc aminte ce bine era în vremea copilăriei.

Parcă nimic nu mai este ce a fost o dată... când eram eu copil, aveam 4 anotimpuri, acum vremea parcă a luat-o razna.. când cald când frig...
Nu ştiu de ce m-a cuprins nostalgia copilăriei şi îmi amintesc de cum arăta viaţa mea atunci, comparând-o cu cea de acum. Şi din păcate sunt extrem de multe diferenţe..
O să vă dau doar câteva exemple.. pe care le voi ilustra mai jos printr-o serie de fotografii extrem de semnificative.










 Eu îmi aduc aminte, când jucam în curte elastic, sau 1,2,3, la perete stai. La scoală abia aşteptam să jucăm T.O.M.A.P.A.N (acel joc care ne punea creierul în mişcare şi doream să fim primii care termina de scris:” tari, oraşe, munţi, ape, plante, animale, nume). Tot la scoală jucam portocalele sau ratele şi vânătorii şi mai apoi, când veneam acasă jucam şotron sau melcul.
La mimă întotdeauna câştigam şi la prinselea pierdeam...
Baba oarba era de ne ratat când mergeam la o zi de naştere, la fel şi alunelul.
X şi 0 îl jucam la ore, când ne plictiseam cu colega de bancă şi nu eram atente la doamna învăţătoare...
Când eram mică, îmi plăcea să joc împreună cu mama Fazan.. mai ales pe stradă, când aveam un drum mai lung de parcurs pe jos, mi se părea că în două minute sunt acolo dacă jucam Fazan...
Doamne, ce vremuri... ce amintiri.. ce frumos a fost...
Dar acum? Cum este generaţia tânără a anului 2015? Întrebaţi un copil care iese de la grădiniţă sau de la şcoală, cum se joacă el.. va spune că pe telefon sau pe tableta...

Aceste schimbări majore nu s-au produs doar în era digitală.. ci pretutindeni, începând de la diferite obiecte până la concepţia şi percepţia oamenilor.

Stau şi mă gândesc când am avut primul contact cu un calculator şi acum, la figurat vorbind, bebeluşii se nasc având laptopul în mână.
Eram încă în liceu şi aveam un PC vechi care se „mişca” doar dacă îi dădeam un imbold cu piciorul... şi într-o zi a venit o colegă mai înstărită cu laptopul... la vremea aceea mi se părea ceva incredibil, o invenţie fenomenală dar... nu îi găseam rostul... pentru mine tot un calculator era mai bun...
Acum, de când mi-am achiziţionat un laptop, îmi dau seama cât este de important să ai un calculator portabil...
Bine şi acesta se mai strică din când în când şi are nevoie să fie dus la reparaţii laptop că nu mă bag în aşa ceva sa il repar singură... dar imediat se pune pe picioare după o reparaţie ca la carte, funcţionează ca nou...

În trecut, apelam la colegii de şcoală sau de liceu să mă ajute când nu ştiam instala windows-ul sau când aveam o problemă mai mică la calculator... că doar băieţii se pricep bine şi toţi săreau să mă ajute...
Acum, cred că nouă modă în rândul tinerilor este să înveţe să facă o curăţare laptop de praf . O metodă care mie una mi se pare complicată...dar necesară!

Aceste amintiri din copilărie mi-au prins bine.. mi-am dat seama de unde am plecat şi unde am ajuns şi pot spune, cu mâna pe inimă că nu îmi pare rău deloc de vremea în care am trăit.. simt că mi-am trăit copilăria în cel mai frumos mod posibil şi nimeni nu îmi poate „fura” amintirile..