21 februarie 2016

Villa Comunale (Taormina) - mai mult decât un simplu parc

Citisem câteva articole care spuneau că acest parc nu trebuie ratat dacă ajung în Taormina. Mă gândeam eu ce poate fi special la un parc... dar... se pare că toţi cei care au scris un articol despre acest parc au avut dreptate... este într-adevăr un loc „must see” dacă mergeţi în Taormina.

Aproape în fiecare zi când am rămas în Taormina mergeam în acest parc... este de fapt că o grădina publică deoarece se pot găsi atât de multe specii de plante şi arbori ca în curând va fi desemnată grădina botanică )


Parcul Villa Comunale a fost iniţial al lui Lady Florence Trevelyan, o nobilă de origine engleză, verişoara reginei Victoria, care a trăit în Taormina în 1884 și s-a căsătorit cu primarul de atunci, prof Salvatore Cacciola. Dorința lui Lady Florence de a avea un parc a făcut posibilă construirea acestuia, ca o grădină tipic englezească în care au fost introduse mai multe specii de plante rare.




Grădina aparţine de Taormina din 1922, și datorită lui Lady Trevelyan, puteți admira în continuare clădirile speciale numite "nebuniile victoriene”.
Lady Florence Trevelyan a murit în 1907, iar ultima sa dorinţă a fost să fie înmormântata pe Muntele lui Venus, în spatele oraşului Taormina, în stațiunea "a Francisa", de aici se trage denumirea de francisi"-toti străinii de la acea vreme erau denumiţi astfel.


Fie că ploua, fie că era soare, fie că era înnorat, mi-a plăcut acest parc, în mod special speciile de cactuşi.


Un lucru bun în acest parc sunt toaletele publice, trei la număr: una pentru femei, una pentru bărbaţi şi una pentru persoanele cu dizabilităţi.
Am descoperit şi o mică fântână care avea peşti şi o rata iar lângă această fântână, într-o cuşcă erau doi papagali.


Într-o zi, ne-am hotărât să le dăm de mâncare... şi tare le-a mai plăcut pâinea... iar la un moment dat, de fericire probabil, un papagal mi-a zis:” Ciao! ”... tare m-am amuzat...
De asemenea, tot dintr-o nebunie am hrănit şi porumbeii din parc, care atunci când au văzut pâinea au zburat fuga fuga şi mi-au mâncat din mână. Conta doar că au de mâncare, aşa că am reuşit să îi „smotocesc” puţin şi chiar am prins unul şi l-am mângâiat, după care i-am dat drumul.


Într-o zi cu soare, am cumpărat de la un magazin din apropiere bere Messina şi am mers în parc şi am savurat acea bere cum nu aş fi reuşit să o fac nici dacă stăteam la cea mai luxoasă terasa din Taormina.

Din păcate ghida nu a menţionat nimic despre acest parc, probabil nici nu ştia de el şi unii turişti chiar s-au „răzvrătit” puţin... noroc cu amfostacolo şi cu userii activi care scriu pe acest site pentru că tare m-a ajutat să găsesc locaţia şi să savurez din plin liniştea din acest parc.
Mimozele erau pe trecute, dar portocalii aveau deja roade (probabil lăsate acolo de mult timp) şi magnoliile erau înflorite.
La intrarea de vest a parcului (sunt trei intrai dacă nu mă înşel) este şi o ţâşnitoare pentru băut apă şi este potabilă.
O să vă fac „poftă” şi o să vă deschid „apetitul” de a ajunge în acest parc şi prin pozele adăugate. Eu una aş reveni oricând aş avea ocazia în acest parc frumos, pe care sicilienii ştiu să îl pună în valoare.