30 ianuarie 2015

Casablanca - orasul contrastelor

Casablanca... Africa... sună ceva oau, ceva de vis... şi ca să fiu sinceră un punct important în alegerea croazierei a fost că se vizita Casablanca...

Dar... există un mare dar... am rămas dezamăgită...

O să încep cu începutul şi anume ca toată lumea care auzea că vreau să merg singură să vizitez Casablanca îmi spunea că sunt nebună şi că două femei pe străzile din Casablanca vor avea de suferit că este extrem de periculos... Mie nu mi-a fost frică şi decât să plătesc 70 euro cât costă turul oraşului luat de la agenţia de turism de pe vas am zis că pot merge şi singură...

Mi-am luat inima în dinţi după ce toţi angajaţii şi turiştii de pe vas m-au speriat şi la ora 8 dimineaţa după ce vasul a ancorat am ieşit şi am păşit într-o mizerie de nedescris... În port mirosea groaznic, era o mizerie pfffff... Am avut ceva de mers până am ieşit din port şi am găsit indicatoarele pentru a merge spre moscheea lui Hasan al II-lea.

Bineînţeles că toţi şoferii de taxi trăgeau de noi, nici măcar nu i-am băgat în seamă. Eram pregătită şi aveam în geantă un fular mare, în cazul în care mi se părea ceva dubios sau extrem de periculos să îmi pun fularul pe cap să arăt măcar puţin ca femeile din Casablanca. Vă spun că nu a fost nevoie, că am mers liniştită pe străzi, nu s-a luat nimeni după mine, nu mi-a zis nimeni nimic, nu am avut nici o problemă, nu m-am simţit urmărită şi chiar m-am simţit în siguranţă...

Desigur, poate vara, când este extrem de cald şi noi, europenii suntem obişnuiţi să mergem în pantaloni scurţi, sau doamnele/domnişoarele poartă fustiţe scurte şi rochiţe şi mai scurte, poate doar atunci bărbaţii să „atace” verbal sau să se ţină după domnişoare...

În drumul meu spre moscheea lui Hasan am găsit celebra cafenea Rick’s.



Rick’s Café din Casablanca este restaurant, bar și cafenea. S-a deschis în martie 2004, iar locul a fost conceput pentru a recrea barul făcut celebru de Humphrey Bogart și Ingrid Bergman în filmul clasic Casablanca. Deci este practic o reproducere...

Amplasat într-un vechi conac, restaurantul-bar are un pian plin cu cu detalii arhitecturale și decorative care amintesc de film; arcade curbate, un bar sculptat, balcoane, balustrade precum.


Restaurantul este deschis pentru prânz de la ora 12:00 până la 15; pentru cină de la 18:30 până la 1 am. Rick’s Cafe este deschis 7 zile pe săptămână, inclusiv luna Ramadan și de sărbători. Din păcate, noi am ajuns în jurul orei 10:00 şi nu am reuşit să intrăm, restaurantul fiind închis...


După multe fotografii pe care le-am făcut în fata cafenelei, am pornit la drum pe jos spre Moscheea lui Hasan.

Marea Moschee Hassan II este cea mai mare moschee din Africa și se alfă chiar pe malul Atlanticului. A fost terminată în anul 1993, după eforturi financiare imense şi după o uriaşă munca artistică. Din câte am putut vedea, încă existau schele pe moschee şi încă se restaurează. Mozaicul are acum o culoare deosebită după restaurare.



Este cea de a doua moschee ca mărime din lume, după cea aflată în oraşul Mecca. Masiv Moscheea Hassan ÎI poate găzdui până la 120.000 credincioşi: 20.000 în interior, 100.000 în curte. Minaretul are 689 de metri şi se mândreşte cu un fascicul laser (verde) în partea de sus, arătând drumul spre Mecca.


Nu am intrat în moschee deoarece am vizitat multe moschei până acum şi preţul de 120 DHS (aproximativ 20 dolari euro) mi s-a părut destul de mult.

Lucrul care impresionează cel mai mult la Moscheea regelui Hassan ÎI este forma şi poziţia acesteia. Moscheea este ridicată pe o platformă plasată pe apele Oceanului Atlantic.

După ce am contemplat aceasta construcţie superbă ne-am întâlnit şi cu alţi turişti de pe vas şi am decis să ne alăturăm lor şi am mers spre Old Medina, un cartier extrem de sărac, poate cel mai sărac din Casablanca.

În partea de nord al oraşului Casablanca se găseşte oraşul vechi, care este înconjurat de ziduri. Practic este un cartier extrem de sărac dar unde m-am simţit în siguranţă.

Centrul vechi reprezintă în ziua de astăzi ce a mai rămas dintr-o zonă islamică, ce nu mai există în mare parte din 1755, când Marocul a fost devastat de un cutremur.


Având foarte mult timp la dispoziţie în Casablanca şi neavând multe obiective turistice pe care să le putem vizita sau descoperi, ne-am lăsat „pierduţi” printre străduţe.

Un alt lucru de menţionat este traficul din Casablanca: este teribil şi se traversează extrem de aiurea... niciodată nu am mai traversat prin mijlocul străzii, uitându-mă când în dreapta când în stânga dacă vin maşini sau nu dar altă posibilitate nu prea am avut pentru că sunt foarte puţine treceri de pietoni, de semafoare nici nu mai vorbesc iar dacă există semafoare se pare că marocanii nu prea disting culorile, pentru că nu conta că este roşu sau verde, maşinile treceau în continuare.

Am mai trecut pe lângă Chambre De Commerce Et D'industrie Francaise Casa, sau Camera de Comerţ şi Industrie, o clădire foarte frumoasă...


Un alt loc care mie mi-a fost de mare ajutor a fost gara din Casablanca... o construcţie nouă, curata plus că aveau internet gratuit...

Per total pot spune că primul contact cu Africa nu a fost unul chiar plăcut, Casablanca suna frumos doar din cauza numelui şi a filmului celebru... dar mirosurile şi mizeria din Casablanca nu m-ar face să mă reîntorc în acest oraş.