2 aprilie 2015

Roma - o experienta nu chiar placuta

Ştiu şi sunt sigură că articolul pe care îl voi posta poate va stârni controverse dar este părerea mea subiectivă şi din ce am trăit şi simţit în Roma pot spune că nu mi-a plăcut deloc.
Am călătorit în Italia în mai multe oraşe, mi-a plăcut la nebunie Veneţia, Padova, Milano chiar şi Verona de care la început nu am fost extrem de încântată, dar acum... vizitând Roma pot spune că aş alege mai degrabă Verona...
Poate am avut ghinion, poate nu mi-a plăcut Roma pentru că am prins o zi urâtă, cu ploaie, poate pentru că era supărată că ştiam că după Roma, croaziera va lua sfârşit, poate... nu ştiu, încerc să găsesc o scuză, dar nu prea o găsesc.
Roma este totuşi o destinaţie accesibilă pentru noi, romanii... sunt mulţi romani care lucrează în Roma, mulţi merg în Roma din alte oraşe ale Italiei pentru a-l vizita sau pur şi simplu pentru un city break sau un sejur în Roma...
Dar... să încep cu începutul...
Dimineaţa, ora 09:00 vasul ancorează în Civitavecchia. 




O privelişte superbă se arata la orizont, destul de înnourat dar portul arata frumos. Autocarele gratuite ne aşteptau după ce am coborât de pe vas. În 5 minute eram la ieşire din port. Bineînţeles, cum sunt foarte tipicara când plec în vacanţă, aveam deja „traseul” făcut, cum pot ajunge la gară, pe ce stradă se afla gara, de unde cumpăr biletele de tren, unde cobor, cum ajung în Vatican, din Vatican cum ajung la Colosseum, etc. Oricum, timpul fiind scurt nu îmi doream decât să vizitez Vaticanul, Fontana di Trevi şi Colosseum-ul... Dar bineînţeles că ceva a intervenit şi planurile au fost schimbate. Cu câteva zile înainte de a ancora în Civitavecchia aflasem că italienii fac grevă generală, astfel ca toate trenurile aveau întârziere.
Nu am vrut să ne riscăm, astfel încât ne-am orientat la faţa locului. O domnişoară amabilă, care „trăgea” de noi crezând că suntem germani ne-a oferit un preţ bun pentru o maşină „privată” cu ghid-şofer. Zis şi făcut... l-am aşteptat pe şoferul minune... care era un domn pe la vreo... 70 de ani, poate mai mult...
Până aici nimic deosebit, dar... domnul în cauză nu vorbea engleza... ok... să zicem că nu era problema pentru că mă descurc cât de cât în italiană şi înţeleg când se vorbeşte... dar... domnul în cauză vorbea un dialect, nu italiană pură sau italiană pe care o puteam înţelege şi eu... şi de aici a început aventura şi au început şi nervii...:)))
Prima oprire a fost la Vatican, despre care voi scrie un articol separat pentru că a fost poate singurul moment când m-am simţit bine în Roma.
După Vatican am oprit în Piazza Navona





Nu ştiam mare lucru despre acest loc ci doar că este unul extrem de frumos (aşa arata prezentarea pe care o vedeam zilnic la tv-ul de pe vas-era o prezentare menită să alegem excursiile opţionale cu agenţia de pe vas... deci era normal să prezinte totul ca fiind roz)... mda, să zicem că arată frumos, o piaţă, cam liniştită şi cu foarte puţini turişti, începea să picure, dar încercăm să mă bucur cât de cât de privelişte. Piaţa este destul de mare şi are mai multe fântâni.
Una dintre ele se numeşte fântâna cu cele patru râuri. Este practic fântâna centrală și cea mai mare din această piaţă, în italiană denumirea sunând aşa: Fontana dei Quattro Fiumi (Fântâna celor patru râuri). Acesta a fost construită între 1647 și 1651 la cererea Papei Inocențiu X. Celelalte două fântâni din piaţa se numesc Fontana del Moro - Fântâna Maurului şi Fontana di Nettuno – Fântâna lui Neptun. Pe capul sculpturii care dorea să reprezinte maurul/arficanul al fântânii „Fontana del Moro” era un pescăruş, tare haios, care stătea acolo parcă doar pentru a fi fotografiat. Nimeni nu reuşea să îl alunge de acolo, toţi eram cu obiectivele îndreptate spre acest pescăruş care deja urma să devină faimos pe internet şi parcă îşi tot muta poziţia pentru a ieşi cât mai bine în poze. Bineînţeles că m-am amuzat teribil... alt loc nu îşi putea găsi decât capul statuii...


După ce am reuşit să fac câteva poze şi acelea chinuite vai de ele din cauza ploii ne-am urcat în maşină şi am continuat drumul spre următorul obiectiv turistic şi anume Pantheon-ul.
Eee... deja se schimbau puţin datele problemei... deoarece mi-a plăcut., poate pentru că interiorul era acoperit şi nu plouă prea mult în interior...  Glumesc, desigur!



Este o clădire romana antică, care îmi aducea aminte de Grecia... Panteonul a fost folosit începând cu secolul al 7-lea ca o biserică ce poartă hramul "Sf. Maria și martirii", dar informal cunoscut sub numele de "Santa Maria Rotondă". Deci... Panteonul este de fapt o biserică creştină și a fost timp de secole... intrarea este gratuită...
Panteonul este clădirea antică romana cea mai bine conservată din Roma- În mare parte asta se datorează faptului că Panteonul a fost transformat într-o biserică, a fost conservat remarcabil de bine. Sigur, unele lucruri s-au schimbat (există un altar creștin acum și fresce cu sfinţi), dar dimensiunile clădirii, împreună cu o mare parte din decor, au rămas la fel.
Cupola Panteonul-ui este din beton simplu fiind mai mare chiar decât cupola Bazilicii San Pietro. Este, de asemenea din beton complet nearmat...



Nu este la fel de vechi cum pare- Inscripția indică faptul că Panteonul a fost construit de Marcus Agrippa, în 27 î. Hr. Cu toate acestea, Pantheonul original al lui Agripa a ars în 80 d. Hr. Și a fost urmat de alte două versiuni mai recente, care au fost, de asemenea, distruse. Structura actuală a fost, de fapt, construită în timpul domniei împăratului Hadrian și datează din 119-128 d. Hr.



E o gaură mare în tavan, care măsoară 9.1 m în diametru, oferă singura sursă de lumină, în afară de ușa de la intrare. Când plouă, afară plouă, de asemenea, în interiorul Panteonului dar apa se scurge, datorită podelei ușor înclinate și 22 de găuri bine camuflate.

Celebrul artist renascentist Raphael a fost îngropat în Panteon la cererea sa, după moartea sa, în 1520 într-un sarcofag de marmură.
După vizitarea Panteonului am oprit la Altare della Patria, sau The Tomb of the unknown soldier, sau Monumento Nazionale a Vittorio Emanuele II (Monumentul Naţional al lui Vittorio Emanuele ÎI), cunoscut şi sub denumirea de "Il Vittoriano" este un monument construit în cinstea lui Victor Emmanuel, primul rege al Italiei unificate. Acest monument se afla în Piazza Venezia.
Monumentul, aproximativ 80 de metri lungime și 120 de metri lățime. În dreapta și stânga de la intrarea principală – care are o poartă care se închide pe timpul nopţii - sunt două fântâni, reprezentări alegorice ale celor două mări care învecinează Italia. Cea din stânga reprezintă Marea Adriatică și cea din dreapta Marea Tireniană.



În centrul monumentului este statuia ecvestră al lui Vittorio Emanuele, "Tatăl Naţiunii". Statuia, opera sculptorului Enrico Chiaradia, cântăreşte cincizeci de tone și măsoară doisprezece metri lungime.
La intrare este un afiş foarte interesant, în limba italiană şi engleză, care spune ce este interzis să facem când intrăm să vizităm monumentul: să nu murdărim monumentul, să nu bem să mâncăm, să nu ne întindem sau să ne aşezăm pe scări, să nu facem gălăgie, să nu avem un comportament neadecvat, să nu intrăm cu animale sau să nu fumăm...
Lângă acest monument putem admira Columna lui Traian... ce m-a mirat pe mine este locul unde a fost amplasată... mi se părea că este „ascunsăşi „aruncată” într-un colţ... şi mult mai mică decât mi-am imaginat...
Coloana comemorativă a lui Traian este, ironic, una dintre cele mai bine conservate monumente accesibile. Ea a supraviețuit în mod esențial intactă, lipsind doar decorul original pictat, atașamentele de metal pe figurile sculptate, și, desigur, mare statuie de bronz a împăratului însuși.
Chiar am stat de vorbă cu cineva de pe vas care îmi spunea că fusese în Roma special pentru a vedea Columna lui Traian şi a găsit-o extrem de greu... într-adevăr, poate nici nu aş fi observat-o dacă nu mi se spunea să mă uit la stânga de monumentul lui Vittorio Emanuele...
După câteva poze chinuite cu umbrela în mână, pentru că... da, mai plouă, am plecat spre „visul” meu şi anume Fontana di Trevi... era singurul obiectiv care mă încântă în Roma şi care chiar mi-l doream să îl vizitez...
Dacă vremea nu ţinea cu noi credeam că o să am mai mult noroc şi o să uit de toate supărările din Roma dar când am ajuns la Fontana di Trevi (stăteam cu sufletul la gură până să ajung)... pot spune că mi-a picat fata şi am rămas fără grai... de ce? Pentru că... era... în... restaurare... nu se vedea nimic... erau nişte grilaje şi nişte geamuri amplasate de jur împrejurul fântânii, apa era scoasă iar pe apeduct şi pe figura centrală a fântânii Trevi, Neptun, erau schele...


Acesta era cel mai aşteptat moment, cel mai dorit moment... şi... când am văzut nu vă pot povesti în cuvinte ce am simţit... cea mai frumoasă fântâna din Roma era... practic... închisă...
Offff...
Măcar asta poate mă face să îmi doresc să revin în Roma... acesta să fie singurul motiv pentru care să revin...
Culmea este că... şoferul şi ghidul ştia acest lucru şi nu ne-a spus... a zis că trebuia să vedem cu ochii noştri... mda... ce să spun... frumos din partea lui ...
De la Fontana di Trevi ne-a explicat el pe unde să mergem pentru a ajunge în Piazza di Spagna.


Combinația intre faimoasele Treptele Spaniole, un obelisc și o biserică frumoasă mi-a plăcut... chiar dacă plouă torenţial şi luasem apă la picioare...
Dacă nu am putut admira Fontana di Trevi m-am mulţumit cu Fontana della Barcaccia (Fântâna bărcii) este o fântână în stil baroc în Piazza di Spagna, chiar sub Treptele Spaniole. Este denumită astfel pentru are forma unei bărci, pe jumătate scufundată cu apă. Fântâna a fost comandată de Papa Urban VIII și a fost finalizată în 1627 de Pietro Bernini și fiul său Gian Lorenzo Bernini.
Am admirat şi clădirile din jurul acestei pieţe şi am observat că la primele etaje aveau sediul celebrele firme de designeri, cum ar fi Prada, Dolce&Gabana, Dior, etc...
După ce timpul s-a scurs trebuia să ne întoarcem la maşină... dar cum? Pentru nu ştiam pe unde să mergem şi unde suntem... deşi drumul parcurs nu era unul foarte întortocheat, din cauza aglomeraţiei poate nu ştiam în ce parte să o apucăm... Norocul nostru că aveam cu noi încă 2 italieni, care erau cu noi în maşină şi l-au sunat pe şofer care ne-a „pescuit” din locul în care eram... deci... super... am ajuns să mă pierd în Roma  )
Ne-a certat puţin şoferul şi apoi am continuat drumul spre Colosseum.


Când am ajuns în faţa acestui măreţ teatru antic îmi trecuse puţin din supărare că nu reuşisem să văd Fontana di Trevi... este într-adevăr măreţ... seamănă cu cel din Verona...
Construit în 72 d. Hr., Colosseum a rămas cel mai mare amfiteatru din lume și este considerat a fi cea mai importantă atracţie turistică a Romei. Într-adevăr era lume destul de multă în comparaţie cu celelalte obiective la care fusesem până atunci, dar cred că vara este de 100 de ori mai multă lume. O să prezint ce mi s-a părut mai interesant legat de Colosseum şi anume:
Colosseumul din Roma are peste 80 de intrări și poate găzdui aproximativ 50.000 de spectatori.
Se consideră că peste 500.000 de oameni şi-au pierdut viața și peste un milion de animale sălbatice au fost ucise pe toată durata cât Colosseumul a găzduit jocul oameni vs animale.
Ultimele lupte cu gladiatori a avut loc în 435 d. Hr.


Vechii romani aveau intrarea gratuită la Colosseum pentru evenimente, și erau, de asemenea, hrăniţi pe tot parcursul spectacolului.
Festivalurile, precum și jocurile puteau dura până la 100 de zile în Colosseum.
Construirea Colosseumului a durat 9 ani pentru a fi construit, fiind folosiţi peste 60.000 de sclavi evrei.
Multe dezastre naturale au devastat structura iniţială a Colosseumului, dar cele mai semnificative au fost cutremurele din 847 d. Hr și 1231 d. Hr. care au cauzat cele mai multe daune care se pot observa şi în ziua de azi.
Numele original al Colosseumului a fost Amfiteatrul Flavian, după dinastia împăratului Flavian.
Cel mai popular monument a fost construit din trei motive. Ca un cadou pentru cetățenii romani din dinastia Flavian pentru a crește popularitatea lor, pentru diferite forme de divertisment, precum și pentru a prezenta lumii tehnici de inginerie romană.
Lângă Colosseum este Arch of Constantine, ridicat în secolul al patrulea pentru a sărbători victoria lui Constantin asupra împăratului Maxențiu. Arcul, decorat cu statui şi reliefuri, a supraviețuit, rămânând aproape intact. Este un arc frumos, care mi-a încântat privirea... apoi am pornit spre Forumul Roman.




Forumul Roman este situat în zona dintre Piazza Venezia și Colosseum şi este unul dintre cele mai importante situri arheologice din lume. Acum trei mii de ani, această vale între Campidoglio și Quirinal, care avea să devină viitorul centru social și politic al unuia dintre cele mai mari imperii ale cele mai vechi timpuri, a fost scufundat în mlaștini. Printr-o invenție incredibilă de inginerie, care a fost comandată de ultimii doi regi etrusci, un canal care este încă în funcție la această zi, a permis drenajul terenului.


Dacă nu mă înşel, preţul era de 12 euro intrarea la Colosseum plus Forumul Roman. Din păcate noi nu am avut foarte mult timp la dispoziţie, astfel încât nu am intrat...
Am intrat într-un restaurant/cafenea lângă Colosseum, aproape de staţia de metrou unde am întâlnit o româncă foarte amabilă care lucra acolo. Cafeaua era bună şi chiar ieftină, 1.25. După ce ne-am încălzit puţin, credeam că turul nostru s-a terminat şi eram bucuroasă că mă întorc pe vas... dar... şoferul nostru a mai avut o surpriză pentru noi şi una de data aceasta chiar plăcută.
Ne-a dus să vedem Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta.



Este unul dintre cele mai vechi ordine religioase catolice, înfiinţată în Ierusalim în jurul anului 1048. În același timp, a fost întotdeauna recunoscut de către națiuni ca un subiect independent de drept internațional.
Misiunea Ordinului este rezumată în motto-ul său "Tuitio fidei et obsequium Pauperum": cultivarea, asistarea și protejarea credinței (tuitio fidei) și care deservesc săracii și bolnavii reprezentând Domnul (pauperum obsequium).
Ordinul a trebuit să devină militar pentru a proteja pelerinii și bolnavii și de a apăra teritoriile creștine din Țara Sfântă. Astăzi, Ordinul păstrează numai tradițiile militare. Ordinul este format din mai mult de 13.500 de cavaleri și dames.
Din păcate nu se poate vizita, dar am putut trage cu ochiul prin „gaura cheii” iar vederea este una splendidă. În Roma este sediul central al acestui Ordin, suprafaţa clădirii este de mai puţin de 1 km², ziua naţională o sărbătoresc pe 24 iunie (Sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul).
Mi s-a părut fascinant acest loc... şi mă gândeam că poate totuşi nu am rămas cu un gust chiar atât de amar plecând din Roma...
Nu ştiu dacă m-aş mai întoarce în Roma, poate doar să încerc să descopăr lucruri noi, să am mai mult timp la dispoziţie şi să fie vara şi cald (să nu prind ploaie)... Nu pot spune că 100% nu mi-a plăcut nimic în Roma, dar nici că m-a încântat să mă facă să îmi doresc să revin. Ce m-am bucurat a fost faptul că am putut vizita mult mai multe obiective turistice decât îmi propusesem iniţial.
În concluzie... sper să mai ajung o dată în Roma şi să pot scrie un review cu totul diferit, mult mai pozitiv despre acest oraş.