1 aprilie 2015

Málaga - un oraş fascinant despre care nu prea se vorbeşte







Nu stiu de ce, dar niciodată nu am fost atrasă de Spania în mod special deşi am studiat limba spaniolă, chiar bilingv. Învăţam la fiecare oră despre istoria şi geografia Spaniei, vedeam şi înţelegeam că este o ţară frumoasă şi cu multe de oferit, dar... pur şi simplu nu m-a atras... prima oară am ajuns în Mallorca, apoi acum, cu croaziera în Barcelona iar pe traseul de întoarcere, vasul a ancorat în Malaga.
Ca de fiecare dată mi-am făcut „temele” şi am citit review-urile ca să ştiu ce mă aşteaptă.
Vasul a ancorat la o distanţă destul de mare faţă de centrul oraşului, astfel încât ne-am hotărât să luăm acel autobuz pus la dispoziţie de agenţia de pe vas, care să ne lase în centru.
Biletul dus întors costa undeva la 7 euro de persoană, asta presupunea să ne scoată din port şi să aibă două opriri: undeva într-o zonă comercială, pentru cei interesaţi de shopping şi o a doua oprire, care să ne lase în centru... bineînţeles că organizarea a fost una teribil de proastă şi normal că autobuzul a avut o singură oprire... cât de cât aproape de centru, după ce ne-a purtat vreo 10 minute prin zona portului (cred că şoferul, spaniol, nu prea cunoştea zonaJ)... bineînţeles că lumea a făcut scandal şi mulţi s-au revoltat (în mod special cei care vroiau să meargă la cumpărături) dar explicaţia venită de la organizatori a fost că este sâmbătă şi autocarul are restricţii şi acesta este singurul loc unde poate opri...
Ok... neavând încotro, ne-am dat cu toţii jos din autobuz şi am pornit la pas... e bine că sunt multe indicatoare astfel încât nu prea ai cum să te pierzi.
Vremea era una mohorâtă, sâmbătă dimineaţa, pe la ora 08:20, practic noi eram singurele persoane de pe stradă, în afară de angajaţii primăriei care măturau şi curăţau străzile... era o pustietate... străzile goale, magazinele închise... dar culmea este că nu mi s-a părut sinistru... şi nici nu mi-a fost frică...

În afară de noi şi de măturătorii stradali, care ne „urmăreau” pe fiecare străduţă pe care mergeam şi curăţau de zor cu furtunul nu mai era nimeni. Pot spune că m-am bucurat, pentru că am putut merge în linişte, am putut poza monumentele şi clădirile fără a intra nimeni în cadru...
După ce ne enervasem puţin că acei măturători udau toate străzile şi străduţele posibile şi era cât pe ce să mă stropesc şi să iau apa la picioare din cauza lor, a început să picure. Eram dotată cu umbrelă, deoarece din balcon, înainte să ancoreze vasul am văzut cerul şi mi-am dat seama că va ploua. A fost bine totuşi că picura, apoi stătea, iar picura, iar stătea şi tot aşa... la fel şi eu eram cu aparatul foto... de frică să nu îl ude chiar dacă umbrela era deschisă...
Dar să revin la Malaga... un oraş cu o arhitectură frumoasă, un oraş liniştit ca să spun aşa, chiar şi după ora 10:00 când magazinele începeau să se deschidă şi turiştii şi localnicii începeau să populeze străzile, chiar şi atunci mi s-a părut un oraş liniştit şi ordonat... şi bineînţeles... curat J
Am pornit plimbarea noastră din port de unde ne-a lăsat autocarul pe strada principală care avea multe magazine (de firmă)... dar toate erau închise la vremea aceea... strada era frumos decorată pentru că eram în apropierea sărbătorilor de iarnă...

După aceea, urmărind indicatoarele am ajuns la Catedrala din Malaga... o catedrală impunătoare şi extrem de frumoasă... care, bineînţeles, era închisă până la ora 09:00... 




După ce am făcut poze cu catedrala, am pornit printre străduţe şi am descoperit Museo Picasso Malaga... 

Era închis, bineînţeles aşa că ne-am continuat drumul şi am ajuns la biserica unde a fost botezat Picasso... aceasta era deschisă spre bucuria noastră... nu există nici o taxă pentru vizitarea acestei biserici... ce m-a surprins pe mine a fost faptul că în interiorul bisericii vindeau bilete la loterie... eu aşa ceva nu am văzut în viaţa mea... în biserica să vândă bilete la loto... doamne fereşte... biserica era foarte frumoasă în interior.



După aceea am ajuns într-un parc, vis a vis de casa natală a lui Picasso care acum este muzeu... era închisă, bineînţeles dar am admirat un „spectacol” deosebit în parc... o localnică, venise cu pâine uscată şi a aruncat-o în parc... până aici nimic deosebit... porumbeii au venit să mănânce... împreună cu... papagalii... mulţi mulţi papagali, verzi, care mâncau împreună cu porumbeii... a fost un spectacol pe cinste. Papagalii veneau, luau o bucată de pâine după care zburau în copacii din parc şi mâncau pe crengi.




După aceea ne-am lăsat „pierdute” printre străduţe şi am ajuns la Teatro Cervantes... o clădire frumoasă, cu o arhitectură deosebită, unde Antonio Banderas şi-a făcut debutul pe scenă, acesta încă vizitând teatrul.


Din nou începuse ploaia dar oraşul în sine era frumos, încărcat de istorie... am descoperit încă o biserică, San Ciriaco y Santa Paula, sfinţii care patronează oraşul Malaga. Din nou, intrare liberă... ceea ce m-a surprins... în Europa, majoritatea bisericilor sau catedralelor au taxa de intrare şi una chiar destul de mare. În schimb, în Malaga, nu există taxa de intrare la nici o biserică/catedrală.


După aceea am găsit băile arabe - Hammam al Andalus Malaga. Eu credeam că se vizitează, cum am făcut-o şi în Palma de Mallorca... am intrat bine merci şi era o domnişoară foarte amabilă acolo şi am întrebat-o cât costă biletul de intrare... aceasta mi-a răspuns că în funcţie de tratamentul pe care îl fac... m-am uitat puţin chiorâş la ea şi am întrebat-o la ce se referă... mi-a zis că au piscine, masaje, jacuzzi, etc. şi că preţul diferă în funcţie de ce anume aleg. Aproape îmi înghiţisem limba... noroc că nu apucasem să spun mai mult şi femeia a rămas cu impresia că doream un „tratament”. I-am mulţumit frumos, i-am spus că nu suntem echipate corespunzător (nu aveam costumul de baie pe mine) şi că nu avem nici mult timp la dispoziţie şi am plecat rapid de acolo.



Am ajuns la Muzeul Carmen Thyssen, din Paseo del Prado, un muzeu de artă care se concentrează pe picturile predominante andaluze din secolul al 19-lea. Nu am intrat pentru că ne doream să vizităm Catedrala din Malaga, care cu siguranţă acum era deschisă.


Fiind aproape de muzeu am mers repede şi deja era plin de turişti în jurul catedralei şi înăuntru. Am intrat şi am vizitat catedrala, care  merită sa fie vizitată. Un loc de cult care te lăsa fără cuvinte.







După aceea am ajuns la un muzeu de arte sacre şi anume la Mănăstire Cisterciană a Sf. Ana. Un locaş de cult micuţ dar incredibil de frumos. 





Apoi am ajuns la Alcazaba şi Teatro Romano - cuvantul alcazaba provine din limba arabă şi înseamnă de fapt cetate. Este o fortăreaţă construită pe deal de unde puteţi avea o panoramă asupra oraşului. Intrarea la Alcazaba costă 2.20 euro de persoană şi împreună cu vizitarea castelului Gibralfaro costă 3.55 euro amândouă. Noi nu am intrat deoarece timpul se scurgea mult prea repede şi doream să mai descoperim lucruri noi în Malaga.






Teatrul Roman îl puteţi admira fără a plăti intrare, deoarece este situat înainte de a urca la Alcazaba. Se presupune a fi cel mai vechi monument din Malaga.
Lângă Alcazaba Teatro Romano este un centru de informare turistică unde o domnişoară foarte amabilă ne-a explicat cum putem ajunge la Malagueta, celebra corida de tauri din Malaga. Mi-a arătat pe harta unde sunt şi pe ce străzi trebuie să mergem pentru a ajunge mai uşor. Normal ca pe stradă a trebuit să mai întreb unde se afla Plaza de Toros, pentru că aşa se numeşte zona.
Pe drum, am găsit o clădire extrem de frumoasă şi impunătoare, care s-a dovedit a fi Banca Spaniei din Malaga. Puţin lângă această s-a ivit o altă clădire superbă, pe care scria Ayuntamiento de Malaga... deci, cred că era primăria din Malaga...




Până la urmă, după multe poze, am reuşit să ajungem în Plaza de Toros dar... spre marea mea dezamăgire arenă era închisă... ca na, era sâmbătă... mi-a părut tare rău pentru că mi-aş fi dorit mult de tot să o pot vizita în interior, pentru că de pe dinafară nu se înţelegea mare lucru... dar... asta mi-a fost “norocul”.



Am pornit încetişor printr-un parc foarte frumos după care am ajuns la Jardines de Pedro Luis Alonso, adică grădinile lui Pedro Luis Alonso. Mi-a atras atenţia în mod deosebit şi am traversat strada pentru a ajunge la grădini pentru că arată extrem de frumos, multicoloră, ca o grădina botanică. Fiecare floare avea lângă o plăcuţă cu denumirea florii... m-am relaxat puţin în acest parc, fiind fericită că ieşise soarele şi nu mai plouă, după care am pornit din nou spre centrul oraşului pentru că nu mai avem foarte mult timp la dispoziţie.


Mie nu îmi este frică niciodată când călătoresc că m-aş putea pierde... chiar îmi place să nu ştiu unde sunt, să descopăr străduţe întortochiate, să nu fie plin de turişti (chiar dacă şi eu sunt turista), îmi place să mă las „dusă” printre străzi şi să „prind” puţin din „gustul” locului, să mă amestec printre localnici... este un sentiment unic... la fel am procedat şi în Malaga şi am găsit, spre sfârşitul vizitării oraşului un bar cu o plăcuţă pe care scria: Antigua Casa de Guardia - fundada en 1840 - Vinos de Malaga... era de fapt o tavernă... am intrat şi noi, curioase să vedem preţurile la vin... înăuntru erau dar bărbaţi şi când am intrat noi, bineînţeles că s-au uitat că la felul şaişpe ). Nu ne-a păsat şi am întrebat cât costă un pahar de vin... ni s-a zis că depinde de gramaj, preţul pornind de la 1.20 euro. Am zis să gustăm măcar un pahar de vin de Malaga, deşi nu sunt o băutoare înrăita... ne-a dat să bem din Țoi... acel păhărel de 50 ml... extrem de interesant... vinul era foarte bun roşu şi dulce, exact cum îmi place mie... după ce am savurat acel păhărel, am decis că este timpul să ne întoarcem pe vas.



Aveam transferul asigurat dar trebuia să ajungem aproape de port. Zis şi făcut, plus că iar începuse ploaia şi vântul se înteţise, apăruseră la orizont nişte nori negri, aşa că măcar nu ne-a părut rău că trebuie să mergem spre îmbarcare.
Oraşul Malaga pot spune că mi-a plăcut... în drum spre vas, am văzut că au şi plaja, una chiar frumoasă, lungă şi lată. Cred că vara ar fi plăcut să îmbin istoria cu un sejur de relaxare pe malul mării, deci, s-ar putea să îmi planific şi o a doua excursie în acest oraş.