25 octombrie 2017

Arco da Rua Augusta — panoramă uimitoare la 360 °. Și nu, nu, m-am descălţat, era piciorul statuii...


Lisabona
Arco da Rua Augusta

După ce am vizitat Lisboa Story Center , am revenit la program şi ne-am îndreptat să vizităm Arco da Rua Augusta.

Pe lista monumentelor de vizitat din Lisabona, Arco da Rua Augusta era un loc “must see” in afara de cartierul Belém sau Estufa Fria.
Înainte de a merge în Lisabona mă documentasem temeinic şi ştiam că dacă doresc să admir oraşul de sus, trebuie să ajung la 'Miradouros'.
Există 7, fiecare dintre ele oferind o vedere spectaculoasă asupra orașului de la o înălțime mare. De obicei, lângă belvederi se află mai multe baruri sau cafenele, astfel încât după ce m-aş fi cocoțat pe dealuri să îmi pot trage sufletul cu ușurință pe un scaun bucurându-mă de priveliştea orașului sau al râului Tejo întins în fața mea în timp ce aş fi băut o cafea locală puternică, sau poate un vin sau o bere.
Peste tot se vorbeşte enorm de mult despre belvederi dar nu foarte multe despre Arco da Rua Augusta.

Ştiam că după ce ajung în Praca do Comerio trebuie să găsesc să urc în acest arc.

Da, se poate urca în arc şi mulţi dintre turişti nu ştiu acest lucru. 

Lisabona
Priveliste din Arco da Rua Augusta

Din Praca do Comercio, imediat cum am trecut pe sub arc pe dreapta este o intrare micuţă, care poate fi ratată cu uşurinţă. Acolo se află casa de bilete.

Cât costă intrarea?

Eu cu Lisboa Card am avut intrare gratuită, în mod normal un bilet costând 2.5 euro.

Arcul maiestuos și impunător a “câștigat” o nouă viață pe 9 august 2013. După șapte luni de lucrări de restaurare a fost deschis publicului şi poate fi vizitat. S-a cheltuit o sumă imensă pentru restaurarea arcului şi anume suma de 950.000 €, dar panorama la 360 de grade este spectaculoasă...

Praca do Comercio
Praca do Comercio vazuta din Arco da Rua Augusta

Este cel mai bine cunoscut sub numele de "Rua Augusta Arch" (Arcul străzii Augusta), dar faţada principală face parte din Praça do Comércio şi se confundă cu aceasta. Este un arc triumfal proiectat în 1775 ca o poartă de acces spre oraș, dar versiunea văzută astăzi datează dintr-un secol mai târziu, 1875.

Lisabona
Arco da Rua Augusta vazut din Praca do Comercio


Arcul din inima orașului Lisabona, a fost construit pentru a sărbători reconstrucția Lisabonei, după cutremurul din 1755. Nu cred că este la fel de celebru precum Arcul de Triumf din Paris dar cu siguranţă pe mine m-a impresionat.

Pe partea de sus a arcului este scris “VIRTVTIBVS MAIORVM VT. SIT. OMNIBVS. DOCVMENTO. P. P. D”, ceea ce înseamnă ceva în genul "Datorită virtuţii strămoşilor, pentru a servi drept model pentru toți. ".

Arco da Rua Augusta
Arco da Rua Augusta

Acest lucru face aluzie la măreția vechiului imperiu portughez și descoperirea de noi oameni și culturi noi.

Arcul a fost proiectat de Verissimo da Costa. Există câteva statui alegorice -Gloria, Ingeniozitatea şi Valoarea precum şi câteva alte realizări sculpturale realizate de către sculptorul portughez Vitor Bastos (1832-1894) ce descriu figurile unor personalităţi precum Marchizul de Pombal, generalul Nuno Pereira, Álvares Viriatus şi Vasco da Gama.
Pe partea cealaltă a arcului (nu dinspre Praca do Comercio ci dinspre strada Augusta) este un ceas monumental cu motive cu naturaliste.
Se pare că eu întotdeauna am mare noroc. Înaintea noastră miracolele şi după noi potopul glumeam eu de fiecare dată când plecam undeva în vacanţă. Spun că am mare noroc pentru că numai din 2013 după ce a fost restaurat arcul i s-a plasat în interior un ascensor pentru a permite vizitele pe terasă. Şi da, este un punct de belvedere splendid, de unde se poată admira atât Praca do Comercio cât şi tot centrul oraşului.


Din nou am avut mare noroc mergând nu chiar în plin sezon turistic şi nu a trebuit să stau la coada deloc. Din câte am înţeles vara este nebunie şi la o vizită doar 35 de persoane pot intra.

După ce am arătat Lisboa Card am primit biletul de intrare gratuit, l-am scanat şi mi s-au deschis “uşile”. Am aşteptat puţin să vină liftul care m-a dus la un nivel superior. Am ajuns la camera cu ceas. În această cameră am putut admira maşinăria ceasului cu arc şi nişte panouri în care sunt cuprinse momentele-cheie ale arcului poveste, deoarece acesta a început să fie proiectat după cutremurul din 1755, până la finalizarea sa în 1875.

După ce am pozat încăperea am început urcarea pe o scară îngustă în formă de spirală. La un moment dat am simţit cum ameţesc. Muuulte muuulte scări, locul extrem de îngust şi un sistem ingenios. Să vă povestesc puţin despre acest sistem, întâlnit nu doar aici ci şi în Turnul Belem şi în alte locuri vizitate.

Arco da Rua Augusta
Arco da Rua Augusta

Ţinând cont că scara este extrem de îngustă şi nu poate încăpea decât o singură persoană pe sens au ales să folosească un sistem deştept. La baza scării, înainte să doresc să urc este o “maşinărie” cu un buton verde. Am apăsat butonul şi pe scări au început să se audă nişte sunete, un piuit continuu. Aveam unda vede că pot urca. Sus cei care doreau să coboare erau avertizaţi că trebuie să aştepte (cred că acel cronometru era setat la 3 minute). Astfel, nu mă intersectam cu lumea care dorea să coboare. La fel şi invers, când am dorit să “părăsesc” arcul: am aşteptat să am undă verde, să nu mai piuie acel sistem, am înţeles că toată lumea a urcat, am apăsat butonul şi am început coborârea.

Să revin la scări... le-am urcat vrând nevrând, am ajuns sus ameţită şi am apucat să iau o gură de aer proaspăt şi să mă bucur de minunată privelişte. De sus puteam zări Baixa, înconjurat de dealuri, Piața Palatului, Castelul Sao George, Catedrala Se, ruinele Cârmo Convent, Liftul Santa Justa, Podul 25 aprilie, statuia Cristo Rei...
Acum sculpturile erau şi mai aproape de mine, doar că din păcate stăteau cu spatele la mine şi cum soarele bătea pe ele aveam impresia că este o imagine dumnezeiască. În poze se vede mult mai bine ce încerc să exprim... un sentiment unic.
Fotografia cu piciorul gigant este din nou formidabilă, ajungând subiectul unei glume... când am arătat pozele prietenilor, persoana care m-a însoţit în excursie a exclamat:” Ahh, dar nu îmi aduc aminte, tu când te-ai descălţat? ”. Şi vă daţi seama ce rumoare şi ce râsete... am gustat glumă şi de fiecare dată când privesc poza mă bufneşte râsul. Nu, nu, m-am descălţat, era piciorul statuii!!!
După ce m-am bucurat de panorama uimitoare la 360 ° am ştiut că a sosit timpul să cobor şi să o iau la pas. Ce e frumos trece repede din păcate, dar mă aşteptau şi mai multe frumuseţi în ziua respectivă.